Cum a erodat inflaţia 100 de dolari, din 2019 până în 2026

Un buget de 100 de dolari nu acoperă nici pe departe atât de mult cât o făcea înainte de pandemie.

Visualcapitalist.com compară impactul inflaţiei în 35 de ţări, pe baza datelor OCDE, cifrele arătând cât din valoare au pierdut 100 de dolari din 2019 până în 2026.

• Ţările în care 100 de dolari şi-au menţinut cel mai bine valoarea

Opt ţări din clasament au pierdut mai puţin de 17% din puterea lor de cumpărare de la sfârşitul lui 2019 până în anul curent. Printre acestea se numără Elveţia (a pierdut numai 6,72 dolari la 100 de dolari), Costa Rica (-8,26 dolari), Japonia (-11,03 dolari), Franţa (-15,11 dolari), Danemarca (-15,61 dolari), Israel (-15,97 dolari), Coreea de Sud (-16,46 dolari) şi Finlanda (-16,87 dolari).

Puterea de cumpărare a scăzut cu 23% în SUA şi cu peste 30% în nouă ţări, inclusiv Letonia, Chile, Lituania, Estonia, Columbia şi Ungaria.

Preţurile de consum din Turcia au crescut cu peste 814% din decembrie 2019 până în aprilie 2026, ceea ce face ca 100 de dolari din 2019 să valoreze mai puţin de 11 dolari astăzi, ca putere de cumpărare.

• Ce înseamnă un minus de 23% din puterea de cumpărare pentru americani

Pentru americani, această scădere explică de ce costul vieţii rămâne ridicat chiar dacă inflaţia s-a temperat. Creşterile salariale au compensat o parte din impact, dar inflaţia mai lentă nu inversează creşterile de preţuri din trecut, conform sursei citate.

Costurile cu energia şi locuinţele scot în evidenţă cum a fost alimentată inflaţia. Din decembrie 2019, preţurile electricităţii din SUA au crescut cu aproximativ 45%, în timp ce chiriile s-au majorat cu 32%. Conform indicilor naţionali, o factură de electricitate de 100 de dolari din 2019 ajunge acum la aproximativ 145 de dolari, în timp ce o chirie lunară de 1.500 de dolari este de aproximativ 1.980 de dolari în prezent.

• Dolarul american, sub presiune

Dolarul american se confruntă cu riscuri tot mai mari de depreciere, în condiţiile în care deteriorarea situaţiei bugetare a SUA, datele economice mai slabe şi incertitudinile privind politica Rezervei Federale (Fed) încep să reducă atractivitatea monedei, avertizează strategi citaţi de CNBC, potrivit news.ro.

Chiar şi creşterea randamentelor obligaţiunilor americane, care în mod tradiţional susţine dolarul, ar putea să nu mai aibă acelaşi efect dacă investitorii o interpretează drept un semn al riscului fiscal şi al inflaţiei persistente.

Randamentele ridicate ale titlurilor de stat americane au contribuit la susţinerea dolarului în 2026, deoarece au atras capital către activele denominate în moneda SUA. Indicele dolarului, care urmăreşte evoluţia acestuia faţă de şase valute importante, a crescut cu 1,15% de la începutul anului şi a atins, pe 24 iunie, un maxim al ultimelor 52 de săptămâni, de 101,80 puncte. Miercuri, însă, indicele se situa în jurul valorii de 99,4 puncte.

Charu Chanana, strateg-şef pentru investiţii la Saxo, atrage atenţia că investitorii trebuie să analizeze motivul pentru care cresc randamentele obligaţiunilor americane. Dacă acestea urcă datorită unei economii puternice sau în anticiparea unei politici monetare mai restrictive, dolarul poate beneficia. Dacă, însă, randamentele cresc din cauza deficitului bugetar, a necesarului tot mai mare de împrumut al guvernului sau a unei prime de risc mai ridicate, efectul asupra dolarului poate fi mult mai slab. Această diferenţă ar putea explica de ce recenta creştere a randamentelor titlurilor de stat americane nu a fost însoţită de o apreciere la fel de convingătoare a dolarului. Randamentul obligaţiunilor SUA pe 30 de ani a atins, săptămâna aceasta, cel mai ridicat nivel de după 2007.

Un alt factor de presiune îl reprezintă încetinirea unor indicatori economici din SUA. Datele mai slabe privind consumul, inflaţia şi piaţa muncii au determinat investitorii să-şi revizuiască estimările privind dobânzile şi să reducă pariurile pe aprecierea dolarului, potrivit Societe Generale.

Kit Juckes, strateg-şef pentru piaţa valutară la Societe Generale, consideră că argumentele fundamentale pentru menţinerea poziţiilor favorabile dolarului s-au diminuat.

În aceste condiţii, indicele dolarului ar putea continua să scadă sau ar putea evolua într-un interval de aproximativ 95-100 de puncte până la sfârşitul anului.

Totodată, Deutsche Bank identifică drept factor negativ şi lipsa de claritate privind modul în care Rezerva Federală va reacţiona la evoluţia inflaţiei. George Saravelos, director global de cercetare valutară la Deutsche Bank, consideră că semnalele mixte transmise de preşedintele Fed, Kevin Warsh, în privinţa ţintei de inflaţie şi a instrumentelor de politică monetară sunt, în cele din urmă, nefavorabile dolarului.

În plus, intervenţiile pentru susţinerea yenului şi o eventuală utilizare mai amplă a facilităţii FIMA a Fed ar putea exercita presiuni suplimentare asupra monedei americane. Prin această facilitate, anumite bănci centrale străine pot obţine temporar dolari în schimbul titlurilor de stat americane depuse drept garanţie. Saravelos consideră că o extindere puternică a acestei facilităţi ar avea un efect economic asemănător unei forme indirecte de relaxare monetară şi ar reprezenta încă un factor negativ pentru dolar.

• Scăderea burselor nu înseamnă, neapărat, un dolar mai slab

O eventuală corecţie puternică a burselor americane nu ar conduce automat la deprecierea dolarului.

Datele analizate de BBH arată că investitorii străini au cumpărat acţiuni americane în valoare de aproximativ 920 de miliarde de dolari în cele 12 luni încheiate în iunie, de peste trei ori mai mult decât achiziţiile de titluri de stat americane, de 294 de miliarde de dolari.

Elias Haddad, strateg la BBH, consideră că, în cazul unei scăderi puternice a pieţei acţiunilor, investitorii străini ar putea să nu retragă pur şi simplu capitalul din SUA, ci să-l mute către obligaţiunile americane considerate active de refugiu.

Prin urmare, dolarul îşi păstrează o parte din atractivitatea defensivă, însă combinaţia dintre deficitele fiscale ridicate, încetinirea unor indicatori economici şi incertitudinea privind politica Fed creează riscuri tot mai mari pentru evoluţia sa.