Economia Germaniei nu vrea să repornească şi autorităţile nu ştiu ce să facă

Contracţia celei mai mari economii a Uniunii Europene a depăşit, din nou, aşteptările în al doilea trimestru din 2025. Estimarea preliminară a Biroului Federal de Statistică (Destatis), de -0,1%, a fost revizuită la -0,3%, în condiţiile în care de doi ani şi jumătate nu mai există creşteri anuale (vezi graficul 1).

Comunicatul de presă de la Destatis arată că declinul trimestrial de 0,3% a avut loc în ciuda unei creşteri de 0,8% a cheltuielilor guvernamentale, fiind determinat de accentuarea tendinţei negative din sectorul industrial.

Investiţiile brute în capitalul fix, un indicator al producţiei viitoare, au scăzut semnificativ, cu 1,4% faţă de trimestrul precedent, în condiţiile unei scăderi trimestriale de 1,9% şi a unei scăderi anuale de 3,9% a investiţiilor în maşini şi echipamente. Datele de la Destatis mai arată şi o scădere trimestrială pronunţată, de 2,1%, a investiţiilor în construcţii.

Inclusiv comerţul exterior a avut un efect negativ asupra PIB-ului, pe fondul unei scăderi trimestriale de 0,1% a exporturilor de bunuri şi servicii şi a unei creşteri de 1,6% a importurilor de bunuri şi servicii. Declinul trimestrial al exporturilor de bunuri a fost de 0,6%.

Carsten Brzeski, director în cadrul băncii ING, arată că "economia Germaniei a fost împinsă înapoi în recesiune şi pare să fie foarte puţin probabilă materializarea unei redresări substanţiale înainte de 2026", după cum scrie Financial Times, care mai subliniază că ministrul economiei din cabinetul lui Friedrich Merz, Katherina Reiche, a precizat că "este nevoie de acţiune" şi de "reforme structurale adânci şi îndrăzneţe".

Printre măsurile amintite de Reiche se află flexibilizarea reglementărilor privind orele de muncă, reducerea birocraţiei şi a preţurilor energiei.

Declaraţii similare au venit şi de la ministrul de finanţe Lars Klingbeil, în opinia căruia "trebuie să eliberăm viaţa din această ţară de sub povara birocraţiei, astfel încât să fie din nou plăcut să înfiinţezi o afacere, să conduci o asociaţie sau să construieşti o casă", conform unei ştiri Bloomberg.

Retorica reformelor structurale nu este nouă, dar, cu toate acestea, guvernele de la Berlin nu par capabile de acţiune.

Handelsblatt scrie că noul guvern federal intenţionează să combată problemele structurale cu un program clasic keynesian de stimulare economică, însă "această încercare nu este deosebit de promiţătoare în ceea ce priveşte politica de creştere economică".

După ce subliniază că "fostul campion mondial al exporturilor şi motorul creşterii economice al Europei pare astăzi doar o umbră a ceea ce a fost odată", principalul cotidian financiar al Germaniei aminteşte că "problemele structurale ale economiei germane sunt acum suficient de cunoscute".

Atunci de ce ezită autorităţile să adopte măsurile necesare, mai ales când şi Bundesbank avertizează că economia germană se confruntă cu pierderi semnificative ale cotelor de piaţă la nivel internaţional?

După cum subliniază Handelsblatt, "cotele de piaţă ale exporturilor sunt în scădere din 2017 şi rămân din ce în ce mai în urmă faţă de alte economii avansate din 2021".

Printr-o nefericită coincidenţă, anul 2017 marchează şi începutul tendinţei negative din sectorul industrial al Germaniei, care s-a accentuat în ultimii ani, pe fondul creşterii accelerate a preţului energiei.

Cu excepţia pandemiei, indicele producţiei industriale din Germania a înregistrat în iunie 2025 cel mai redus nivel din ultimii 15 ani, de 90,1 puncte (2021 = 100), pe fondul declinului masiv din industria prelucrătoare, în special în sectoarele intensive energetic (vezi graficul 2).

"Locurile de muncă din industriile tradiţionale sunt menţinute la costuri ridicate, în timp ce impozitele corporative ridicate şi birocraţia excesivă paralizează asumarea de riscuri, inovarea şi investiţiile", mai scrie Handelsblatt pe marginea situaţiei din sectorul industrial al Germaniei.

În ceea ce priveşte planurile de redresare economică şi promisiunile guvernamentale, o schimbare majoră se observă la nivelul marilor companii, în special în sectoarele de bază, cum sunt metalurgia, construirea autovehiculelor sau industria chimică.

Lansarea programului de tranziţie energetică, Energiewende, în urmă cu mai bine de două decenii, a fost întâmpinată cu entuziasm şi promisiuni că se vor găsi soluţii pentru reducerea sau chiar eliminarea poluării, pe fondul obţinerii unor costuri competitive. Acela entuziasm nu doar că a dispărut, ci a fost înlocuit cu o disperarea care se face tot mai mult auzită în presă.

Gunnar Groebler, directorul executiv al companiei Salzgitter AG, al doilea producător de oţel din Germania, a declarat recent pentru Bloomberg că noul cancelar federal nu face destul pentru repornirea economiei.

Întrebat dacă primeşte sprijin politic pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă compania, Groebler a subliniat că "dimpotrivă, dacă privim preţurile energiei, nu suntem eligibili pentru a beneficia de preţul reglementat al electricităţii pentru industrie, ceea ce este ridicol".

Apoi reporterul a dorit să afle care este situaţia clienţilor, iar directorul de la Salzgitter a răspuns că "starea de spirit este foarte proastă", în condiţiile în care "nu vedem niciun semn de redresare în niciun segment - auto, construcţii, energie sau infrastructură".

Pe lângă preţurile foarte ridicate ale energiei electrice, recunoscute drept factor al scăderii competitivităţii externe a industriei Germaniei inclusiv de membrii guvernului condus de Merz, o altă problemă majoră a devenit, în ultimii doi ani, şi dependenţa de importurile de electricitate (vezi graficul 3).

Directorul general al companiei ThyssenKrupp, cel mai mare producător de oţel din Germania, a precizat recent că Germania nu va putea produce electricitate verde pe plan intern şi va trebui să se bazeze pe importuri, conform unui interviu acordat revistei Focus.

"Europa are exact două regiuni care pot produce energie electrică verde la preţuri competitive: Scandinavia şi Peninsula Iberică", a declarat Miguel Lopez, în opinia căruia Germania trebuie să importe de acolo mari cantităţi de energie pentru a rămâne competitivă.

Din păcate, este puţin probabil să fie satisfăcut "apetitul" Germaniei pentru electricitate verde din cele două regiuni, în special pe fondul distorsiunilor majore în ceea ce priveşte preţurile.

Presa internaţională a acoperit pe larg protestele Suediei şi Norvegiei din iarna trecută, pe fondul creşterii explozive a preţurilor interne, determinată de cererea extrem de ridicată din Germania. Atunci au apărut inclusiv propuneri oficiale privind limitarea sau chiar dezactivarea conexiunilor cu Germania.

Pe de altă parte, pana generalizată de curent din Spania, din aprilie 2025, arată care sunt riscurile scoaterii din sistem a surselor clasice de generare, esenţiale pentru asigurarea stabilităţii reţelei.

În faţa acestei situaţii care pare să se agraveze în fiecare zi, cancelarul Friedrich Merz şi-a făcut autocritica în faţa membrilor de partid şi a precizat că "abordarea provocărilor economice ale ţării se dovedeşte a fi o întreprindere mult mai dificilă decât anticipase iniţial", după cum scrie Bloomberg.

"Spun acest lucru şi cu spirit autocritic - această sarcină este mai dificilă decât şi-ar fi imaginat unii acum un an", a continuat Merz şi a mai subliniat că "nu ne aflăm doar într-o perioadă de slăbiciune economică, ci într-o criză structurală a economiei noastre".

Dacă şeful guvernului îşi face autocritica şi recunoaşte cu problema redresării economiei Germania îl depăşeşte, oare nu ar trebui să lase locul altcuiva, care nu doar ştie soluţiile, dar mai ales are curajul să le prezinte în faţa cetăţenilor, iar apoi să-şi respecte promisiunile electorale şi să le aplice?