Editorial

Ce se mai vinde, ce se mai cumpără pe piaţa politică a Europei? Alegerile din ţări importante, pentru ceea ce este şi ceea ce va deveni Europa, dau răspunsuri care nu se prea adună.

Specia liderilor noştri sindicali, neafiliaţi politic, era demult periclitată.

Circulă în această ţară o idee eronată cu privire la vocabularul politicii.

Precum domnul Jourdain făcea proză fără să ştie, partidele româneşti practică suprarealismul fără să-l cunoască.

Campaniile electorale sunt, aproape oriunde în lume, forme tot mai sofisticate ale unui circ trist şi păgubos.

Ca niciodată, flacăra olimpică, simbolul păcii şi sportivităţii, a ajuns să fie protejată de forţe poliţieneşti.

Cine se aştepta ca Rusia să rămînă inertă după deciziile de la Bucureşti, privind integrarea în NATO a Ucrainei şi a Georgiei, s-a înşelat.

De câteva luni, de când a apărut "Apelul pentru o Nouă Constituţie", printre semnatarii căruia m-am numărat, am început să fiu întrebat când va veni grupul de iniţiativă cu textul unei noi legi fundamentale.

Cu doar câteva zile înaintea alegerilor anticipate italiene de sâmbătă şi duminică, săptămâ­nalul The Economist a făcut apel la italieni să nu voteze cu Berlusconi.

Asemenea astrului tutelar al nopţii pămîntene, care nu-şi arată decît o singură faţă către noi, NATO şi reuniunea sa de la Bucureşti nu lasă să se vadă, către public, decît o singură imagine.

Orbiţi de strălucirea de studio tv a summit-ului NATO, românii au cam uitat de politica autohtonă.

Auzim, ca un ecou, o frază adresată politicii româneşti, repetată aproape mecanic, ce se vrea critică: "Reînvie lumea lui Caragiale". O uriaşă nedreptate, ce se face nu doar autorului, ci şi lumii create de el! O lume a patimilor...

Pierdute printre scandalurile zilei, apar ştiri (ce ar trebui să ne preocupe cu adevărat), despre firme care refuză să vândă pe Internet clienţilor cu cărţi de credit ce indică o adresă în România.

Alegerile locale din acest an vor fi puternic politizate. Doar în subsidiar, aceste alegeri vor atinge şi temele administrative, privite însă ca un fel de exerciţii impuse, în timp ce campania se va concentra în jurul candidaturii la consiliul local.

Nicolas Sarkozy nu are nicio şansă să rămînă un Preşedinte oarecare, în istoria Republicii.

În mod evident, preşedintele este "jucător".

Într-un univers politic ca al nostru, în care toate sunt aşezate (cel) puţin alături cu drumul, în care situaţiile şi soluţiile lor sunt cel mai adesea "originale", iar rezultatul final nu corespunde nici măcar unui manual elementar de...

Prima bănuială am avut-o de ceva vreme, la alegerile de acum câţiva ani.

La un an după dispariţia de facto a Alianţei DA PD-L, pozând în rolul fiului dezmoştenit, reclamă cu vehemenţă succesiunea.

Cinci ani după declanşarea operaţiunilor militare din Irak menite, în principal, să prăbuşească baza de putere a lui Saddam şi să creeze condiţiile pentru instalarea unui nou regim politic, de inspiraţie democratică şi orientare pro-occidentală,...

Cel mai mare asigurator din lume, firma Swiss Re a publicat un raport, în stare să dea fiori: cât au costat, anul trecut, catastrofele naturale şi cele provocate de mâna omului.

Nici n-a apucat să se usuce bine cerneala semnăturii de promulgare pe pagina de încheiere a legii uninominalului, că efectele sale au şi început să iasă la lumină.

Cum s-a ajuns aici?

O nouă victorie politică a înregistrat Traian Băsescu când fiica sa şi-a bâlbâit dis­cursul, consideră unii subtili analişti, disperaţi că "animalul politic" transformă în aur electoral tot ceea ce atinge, fie acelea chiar şi gafele jenante.

Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat de scandalul "tonomatelor".

E sigur, marele circ electoral al anului 2008 începe la 1 iunie. Tot ceea ce am mai avea de aflat este "Rezultatul".

Curtea Constituţională şi-a intrat în "rol" şi joacă la offside, sugerând că celelalte instituţii publice au ajuns "în afara jocului".

Dacă n-ar fi dat nu se ştie prea bine ce catastrofă naturală peste ei, dinozaurii ar fi fost astăzi printre noi.

Aţi mai auzit ceva despre "modelul suedez" în ultima vreme? Prin 1990, Ion Iliescu propunea ceea ce el credea că este o formulă suedeză a dezvoltării.

Aflate în faţa scadenţei electorale, partidele caută soluţii pentru a reduce efectul previzibil al verdictului urnelor.

Chiar dacă soluţiile, atît de utile în sporturi cum sunt patinajul artistic, săriturile în apă ori cu schiurile de la trambulină n-au fost oficial brevetate în politică, realitatea este că ele funcţionează la fel de bine.

Introducerea în legea alegerilor legislative a unui prevederi privind alegerea directă, prin scrutin majoritar relativ, a preşedinţilor consiliilor judeţene denotă nu doar lipsă de consonanţă şi vicii de viziune, ci de-a dreptul cinism.

Chiar dacă Blaga (nu minis­trul, ci poetul-filosof!) ne avertizase asupra raporturilor speciale ale societăţii româneşti cu eternitatea, tendinţa tranziţiei noastre de a i se substitui ne dă dureri de cap, din ce în ce mai mari.

M-a prins, zilele trecute, unul dintre politicienii aceia pe care îi tot vedeţi pe la televizor.

Bate vânt de stânga prin politica europeană. Să fie doar un capriciu de primăvara sau anunţul unei schimbări de atitudine?

Tocmai cînd credeam că politica internaţională a Româ­niei a atins gradul zero absolut de relevanţă, adică orice am face şi orice am zice, nu ne ia nimeni în seamă, pentru că nu mai contează nici ce zicem, nici ce facem, iată, a venit dovada că...

Duminica trecută, ministrul muncii Paul Păcuraru s-a deplasat la Roma, însoţit de slujbaşi din instituţia pe care o conduce, dar şi de câţiva patroni din construcţii.

În tangoul lăbărţat al politicii noastre, pasul înainte ar putea fi hotărîrea de-a organiza alegeri parlamentare înainte de încheierea naturală a mandatului.

Ce fel de regim am avut, în România, între 1990 şi 1996? Curios este că, deşi s-au scris istorii ale perioadei, aproape nimeni nu a discutat natura regimului şi nu avem, la nivel oficial, nicio asumare clară a unui diagnostic politic.

În Parisul medieval Curtea miracolelor era paradisul "infirmilor" şi răufăcătorilor: acolo, ca printr-un miracol, odată cu lăsarea serii dispăreau toate infirmităţile afişate peste zi.