Editorial

"Privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec, iar România ar fi trebuit să aibă astăzi un PIB de cel puţin trei ori mai mare decât cel actual", ceea ce nu reuşeşte (şi) pentru că "totul e impus de afară", a afirmat...

În "Textele alese" (Le Sottisier) ale lui Voltaire apare o cugetare ce nu pare să-şi fi pierdut sensul odată cu trecerea timpului: "A fost găsit în ceea ce numim o politică bună secretul de a-i face să moară de foame pe cei ce,...

Substantivul este neutru, doar pentru gramatică. În realitate este orice, mai puţin neutru. Vijelie, dis­trugere, ruptură, distrugere şi iar distrugere: de oameni, de vieţi, de copii, de ti­neri şi bătrîni, de femei şi bărbaţi, de case şi oraşe,...

Ce altă soluţie mai bună în vremuri de criză, decît să investeşti în marfa cu cea mai mare căutare, dar cel mai greu de găsit!

O recentă decizie a unei curţi de apel (CA Craiova, Secţia a II-a Civilă, decizia nr. 12 din 12 septembrie 2012, publicată în Revista Română Jurisprudenţă nr. 6/2012, Editura Universul Juridic, cu un rezumat şi un comentariu explicativ al dnei...

Săptămâna trecută am discutat despre votul preferenţial, când un comentariu al unui cititor mi-a atras atenţia: "Domnule Avramescu, ce spuneţi dumneavoastră este pentru generaţiile viitoare...

După eşecul previzibil al lui Pier Luigi Bersani, liderul Partidului Democrat italian, de a forma o majoritate parlamentară care să poată da votul de învestitură guvernului, Italia a intrat într-o nouă fază a neguvernabilităţii.

Dintr-un leagăn al civilizaţiei, progresului şi umanismului, Europa s-a transformat într-un mare spital.

"S-a spart", este diagnosticul fără greş al lui Pristanda, căzut implacabil, ca o lamă grea de ghilotină peste gîtul fragil al condamnatului.

Zilele trecute, doamna Alina Mungiu-Pippidi a acordat un lung interviu unui cotidian central.

Cine are timp şi cui îi arde, pe vremuri ca acestea, de analize retrospective?

De ce societatea românească, chiar şi acum, după două decenii de exerciţii democratice, mai mult sau mai puţin reuşite, nu a introdus în "bunele sale practici" un etalon de calificare a guvernărilor, este greu de înţeles.

De pe tronul lor, episcopii Romei au văzut căderea, invaziile barbare, ascensiunea Islamului, cruciadele şi descoperirea Americii.

Deşi ar fi trebuit să fie un Consiliu european dominat de teme economice, precum creşterea economică şi austeritatea - iar dacă ne-am lua după concluziile oficiale sau după remarcile din aceeaşi zi ale lui Herman Van Rompuy, asta s-ar fi şi...

Jean-Claude Juncker este primul ministru al unei ţări minuscule, cu un nume care, încă, mai lasă să se citească urmele istoriei feudale - Marele Ducat de Luxemburg.

"Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are!"

Zilele trecute am văzut un film documentar despre un trib din Noua Guinee.

Problema extinderii spaţiului Schengen spre est este un examen crucial pentru Uniunea Europeană într-un moment în care valorile europene nu sunt la mare preţ.

Înflorirea fără precedent a ocupaţiei de "sfătuitor" spune mult despre lumea în care trăim!

Să fim serioşi! Corupţia, la noi, nu e nici mai brează, nici altfel, decît restul lucrurilor din sfera publică, adică primitivă şi ineficientă!

Cartea profesorului Lucian Boia "De ce este România altfel?" (Humanitas, 2012) este un eveniment cultural.

Alegerile parlamentare din Italia au readus în discuţie problema neguvernabilităţii democraţiilor contemporane, în general şi a situaţiei politice din Peninsulă, în special.

Stéphan Hessel este un fenomen. Unul dintre puţinii oameni ai secolului XX care a reuşit, care a avut puterea, pînă la capăt, să-şi ţină mintea, sufletul şi conştiinţa împreună.

Faptul că, după 1990, României i s-a rezervat o poziţie în extremitatea periferiei europene ţine nu de geografie, ci de geopolitică.

Aţi văzut numeroase scene de acest fel. Un politician acordă un interviu.

În ultimele zile, şi nu numai, evenimentele asupra cărora s-a oprit cu o atenţie demnă de o cauză mai bună presa scrisă sau vorbită au fost legate de partide politice.

Capacitatea clasei politice de a gîndi şi a pregăti viitorul societăţii pe care o conduce este esenţa valorii ei, a performanţei sale istorice.

E uşor să găseşti un motiv pentru care politicienii României, aflaţi astăzi în punctele cheie ale deciziei, nu reuşesc cu niciun chip să ia în serios problemele statului.

Vreţi să ştiţi, dintr-o privire, dacă o ţară sau o provincie este bine guvernată?

Ce se întâmplă în PDL? Deja de doi ani partidul este terenul unor lupte interne care au afectat performanţa sa electorală.

Statalitatea României, ca şi a multor altor constituenţi ai actualei ordini internaţionale, este, deja, serios pusă la încercare.

Papa demisionează! Ăsta, zic şi eu, noroc de jurnalist!

Îmi lipsesc datele pentru Româ­nia, nici nu ştiu dacă sunt disponibile.

Bugetul asupra căruia s-a convenit la Bruxelles, vineri, 8 februarie 2012, nu va fi bugetul definitiv al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020.

De facto, România se află în stare de război.

Societatea românească este bolnavă. De la Eminescu, la Noica, teoria şi realitatea şi-au dat mîna pentru a solidifica această certitudine.

Nu pretind că aş fi un cunoscător al teoriilor lui Einstein, ci doar că am auzit, ca şi dvs., de teoria relativităţii. Dacă ea se aplică, peste tot în lume, îndeosebi în special în fizică, este bine să ştiţi că în România se aplică şi în...

Acesta trebuie să fi fost unul dintre cele mai cumplite experimente din istoria ştiinţei.

Urmărind dezbaterea sterilă provocată de publicarea de către Comisa europeană la sfârşitul lunii ianuarie a raportului privind mecanismul de colaborare şi verificare am avut sentimentul că ascult o poveste fără sfârşit.

Ţara fierbe şi nu fără motiv! A venit sorocul!