Editorial

Nu putem şti nici dacă se vor prăbuşi cerurile, nici dacă va pieri lumea.

Imaginile sunt şocante. Oameni în toată firea, dezbrăcaţi până la brâu, îşi împart pumni în cap şi picioare în burtă, după care se iau la trântă în nisipul arenei.

Noii stăpânii pământului, urmaşii celor pe care Diploma Ioaniţilor îi numea atât de plastic majores terrae, nu par deprinşi, şi nici dispuşi să accepte, separaţia puterilor în stat.

Ţinutul lui "Nici-pace-nici-război" nu s-a născut în dimineaţa în care trupele Rusiei au ocupat Crimeea.

La SIF5 se urmăreşte ceva. Presa de specialitate a făcut public faptul că trei membri ai Consiliului de administraţie şi-au depus demisia.

Hélas, socialiştii învinşi pe toată linia! Nu la noi, desigur, ci în Franţa.

Toţi am fost în situaţia asta. Am mâncat la un local, a fost bine... până a venit nota de plată. Am cumpărat un costum pe care l-am găsit la jumătate de preţ peste o săptâmână.

Cât de fiabile sunt sondajele de opinie astăzi, într-o societate dinamică, cu o populaţie mobilă şi informată, în care "revoluţia" internetului a schimbat modul de formare a opiniilor?

Scadenţele nu iartă pe nimeni. Nici măcar pe atît de protejaţii, privilegiaţii, răsfăţaţii, ca să nu zic şi îmbuibaţii noştri politicieni.

Cultura şi politica pomenii, la români, stau închise ca într-un chihlimbar, vizibile şi insensibile la trecerea timpului, în această zisă a coanei Leana către consortul dumneaei, Niculae.

Acum câţiva ani, cineva a avut ideea să ia o cameră video şi să filmeze în campusul de la Harvard.

În ce lume trăim? Nimeni nu mai înţelege nimic! "Confuzie" scrie pe eticheta acestor timpuri. Mai mult decît oricînd, hamletianul diagnostic, "Vremurile-s ieşite din ţîţîni", se dovedeşte implacabil exact, pentru noi.

O coafeză a scris pe Twitter, zilele trecute, că este îngrijorată de acţiunile lui "Barraco Barner". Se referea, fireşte, la Barack Obama. Mai grav este altceva. Pentru domnişoara respectivă, acest Barraco Barner este "preşedintele...

Presa - cu precădere cea televizată şi electronică, pentru că aceste medii sunt, pe cât de uşor de manipulat, pe atât de penetrante - manifestă o înclinaţie bolnăvicioasă pentru promovarea confuziei şi amalgamului în prezentarea aşa ziselor ştiri.

Rog publicul cititor să stea calm... să nu scape cana de cafea din mînă, să nu cedeze vreunui acces de rîs nervos, ori să-şi piardă cumpătul prea uşor, şi să continue lectura editorialului, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat!

În şah, este recomandată de principalele deschideri ale teoriei moderne şi intervine devreme, undeva în primele zece mutări. Scoate regele, expus, din centrul tablei şi îl ascunde într-o poziţie mai sigură, pentru a pune la treabă o piesă grea,...

Toma d'Aquino afirmă, la un moment dat, ceva tulburător.

Mai sunt doar 75 de zile până la alegerile europene şi, cel puţin aparent, campania partidelor europene a intrat în linie dreaptă.

E, ca la Trabant! Replica redegistă a refegistei broscuţe Wolkswagen, de pe timpurile războiului rece.

Sunt cuvintele cheie cu care Vitali Ciurkin, ambasadorul Rusiei la Naţiunile Unite, a caracterizat, în şedinţa Consiliului de Securitate dedicată crizei din Crimeea, măsura creşterii masive a prezenţei militare ruseşti pe teritoriul Ucrainei.

În 1698 Petru, împăratul ruşilor, care tocmai revenise dintr-o călătorie în Occident, şi-a adunat boierii la curtea sa din Moscova. Fără prea multe vorbe, a scos un brici şi a început să le radă bărbile. A scăpat doar Patriarhul, pe motiv că era...

Săptămâna care tocmai s-a încheiat a fost una de răscruce. În vreme ce la frontiera răsăriteană a României, în Ucraina, o "revoluţie" pare a fi ocazia relansării "războiului rece", pe la noi anul electoral schimbă...

Ciudată mai este şi lumea aceasta în care trăim!

Zvonurile din piaţă, ecourile din presă şi comunicatul de presă emis ieri de către preşedintele SIF 5 Oltenia m-au neliniştit profund. Se zvonea de mai multă vreme că unele SIF-uri ar dori să îşi mute sediul la Bucureşti.

Aceasta-i întrebarea! Nu am pus-o eu, ci Oswald de Andrade, în celebrul său "Manifesto Antropófago" (1928).

Cumva, scena aminteşte de povestea lui Andersen despre fetiţa cu chibriturile.

90 de zile: atât a mai rămas, zi pe zi, până la alegerile europene din 25 mai. Şi nu doar viaţa politică românească, dar şi cea europeană se află în plină incertitudine. În vreme ce la Kiev s-a murit pentru Europa, Europa nu pare să-şi găsească...

Evenimentele din Ucraina, tot mai încărcate de consecinţe!

Lumea este îngrijorată, siderată, scîrbită sau pur şi simplu lovită cu leuca la "contactul" cu viaţa noastră politică, cu ceea ce se întîmplă în instituţiile guvernării, precum şi în cele ale administraţiei, din frumoasa noastră ţară!

Oamenii când aşteaptă, observă. Nu au încotro, pentru că oricum nu prea au ce face.

Cât de neutră poate rămâne economia în raport cu confruntarea politică? Mai ales într-un an electoral cum este 2014? În 2009, Emil Boc, pe atunci prim ministru al unei "mari coaliţii" PDL-PSD, pentru a nu afecta şansele realegerii lui...

Mai repede decît ne-am aşteptat, scena politică a României s-a transformat într-un maidan.

Ieşirea din "depresia" post-sărbători s-a făcut brusc şi cu bătaie lungă. Mai întîi "pe surse", ulterior pe "telefonul fără fir", iar, la sfîrşit, pe şleau, decidenţii majori ai politicii noastre ne-au anunţat vestea cea...

Bietele animale... Locuiam, acum ceva ani, într-o zonă mai veche din Bucureşti, cu multe curţi.

Întrebarea din titlu capătă noi semnificaţii după ultima decizie a Curţii Constituţionale germane de vineri, 7 februarie. Căci procesul de constituţionalizare al Europei - procesul de instituire prin norme juridice suprastatale a unei entităţi...

Se apropie, nu-i aşa?, alegerile şi odată cu ele se activează simptomele tipice ale patologiei democraţiei de cumetrie şi de tarabă care colorează atît de pitoresc peisajul scenei politice din România.

Hoţul cu unu, păgubaşul cu zece! Despre păcate este vorba, desigur. Zicala românească ascunde cu grijă "morala" pe care a învelit-o în ambalajul unui paradox.

Îmi era foame, dar parcă nici chiar aşa... Eram la Boston, acum câţiva ani, şi căutam un loc unde să iau masa. Localuri, multe în acea parte de oraş, mai turistică, pe lângă Quincy Market.

Risipirea iraţională a puţinelor resurse publice în funcţie de presiunea emoţională exercitată de mass media riscă să deturneze grav şi aşa firavele politici publice româneşti.

Nu este o constatare statistică, nici măcar o ipoteză de lucru. Este, pur şi simplu, un reper arbitrar, care ar putea să simplifice viaţa şi orientarea organizatorică a celor care mimează guvernarea, cînd vine vorba despre verbul a face.