Editorial

Încă o campanie electorală irosită! După căderea comunismului, românii nu au avut şansa să facă experienţa vreunei campanii electorale coerente şi deschise.

Societatea României este un studiu de caz necesar pentru toţi cei care vor să aibă, cît de cît, o idee despre "universul" în care se află, care vor să înţeleagă ce-l pune în mişcare şi care sunt legile care-l guvernează.

Petre Ţuţea poate să-şi doarmă liniştit somnul de veci, teza de doctorat la care visa, "Aflarea în treabă, ca metodă de lucru la români", se scrie singură, sub ochii noştri, mai peste tot, dar cu osebire în faptele şchioape ale realităţii...

Este o ironie - nu-i aşa? - că simbolul Parisului, capitala prin excelenţă a regalităţii absolute şi a aristocraţiei celei mai sofisticate, este un uriaş pilon din oţel construit în 1889 de către un inginer de poduri.

Pentru stârnirea pornirilor electorale ale alegătorilor români, în vederea campaniei pentru alegerile prezidenţiale partidele au început încă din iarnă să îşi definească simbolic un fel de repere ideologice.

În politica noastră, lipsa de conţinut poate fi înlocuită cu orice. În cazul prezidenţialelor din acest an, sunt preferate halucinogenele.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a luat în discuţie tema riscurilor şi ameninţărilor la care România este expusă pentru a decide, ulterior, măsurile prin care ar putea să le reducă sau să le înlăture cu totul.

Astăzi, la Centrul de Inginerie Tehnologică Renault de la Titu, se sărbătoresc 15 ani de la preluarea de către grupul Renault a uzinelor DACIA.

S-au împlinit 60 de ani de când un porumbel de curse s-a întors acasă în Germania de Vest.

Politica, prin însăşi natura sa "socială", presupune descoperirea consensului şi degajarea compromisului. Dar nimic nu pare mai departe de acest ţel decât campania electorală.

"Să nu ucizi!" este imperativul universal.

Campania pentru prezidenţiale a fost deja "scenarizată" ca un "joc secund" al ficţiunii cu realitatea.

Sunt sigur că aţi observat acest lucru: foarte puţini oameni îşi schimbă opiniile în urma unui dialog raţional.

Curajoasa Scoţie (Scotland the Brave, melodia cântată la cimpoi pe care o asociem automat Scoţiei) nu va răsuna, cel puţin nu pentru moment, ca imn naţional.

Astăzi este ziua mea! Nu de naştere, nici de nume, ci de... oraş!

În fiecare an, la prag de toamnă, politicienii României se grămădesc în curţile şcolilor.

Cele mai multe state moderne îşi au originile îndepărtate în campanii militare şi chiar în acte de cucerire şi anexare.

După imobilism birocratic, proiectul noii Comisii Europene (CE) mizează pe o abordare mult mai mult politică. Un lucru e cert: pentru Jean-Claude Juncker, postul de preşedinte al Comisiei Europene nu va fi deloc o sinecură.

Ce au în comun Marea Britanie, Spania, Belgia, Italia cu fosta URSS, R.S. F. Yugoslavia şi Ucraina?

Exerciţiile de franceză ale domnului Tăriceanu n-au fost, poate, suficient de aplicate.

Zilele acestea s-au împlinit 50 de ani de la difuzarea a ceea ce a fost, probabil, cel mai influent clip de reclamă politică din toate timpurile. Este vorba despre celebrul Daisy (Margareta).

Observând derularea haotică a evenimentelor politice, nu doar interne, ci şi externe, o întrebare îşi face loc: mai are politica un sens? Altfel spus, mai există şi un alt sens dincolo de logica mecanică a calendarului electoral şi a voinţei de a...

Cine este Putin şi despre ce manta e vorba? Să o luăm de la clasici! Gogol, desigur!

Ştirea secolului: Domnul Kissinger într-o piesă de Valjan! Un cuplu ajuns la finalul procesului de divorţ.

Dacă nu aţi citit-o deja, sfatul meu este să mergeţi şi să o căutaţi în prima librărie sau bibliotecă.

Recenta modificare prin Ordonanţă de Urgenţă a Statutului aleşilor locali ca să le ofere o "fereastră" de 45 de zile pentru ca aceştia să migreze spre alte partide decât cele pentru care candidaseră în 10 iunie 2012 pune în evidenţă unul...

La adăpostul înaltelor ziduri cu care s-a înconjurat, Europa visează cu ochii deschişi "pacea eternă", de jumătate de secol şi mai bine. Andromaca!

Găleata nu mai e găleată, ci "bucket"! Gheaţa nu mai e gheaţă, ci "ice", iar prosteala nu mai e prosteală, ci "Ice bucket challenge"!

Din curiozitate. Altfel nu îmi explic acum de ce cumpăram, mai bine de douăzeci de ani în urmă, un fel de băutură transparentă, la sticle enorme.

Care sunt resorturile unei candidaturi la prezidenţiale, mai ales atunci când orice analiză raţională arată că şansele candidatului de a se califica pentru turul al doilea sunt cvasi-nule? Multe candidaturi secundare sunt simple instrumente...

Prostiile seci, debitate de politicienii noştri cu aer de "mari cuvinte de spirit", nu mai sunt chiar o noutate!

Un preşedinte, ai zice, fără să stai prea mult pe gînduri! Ne-am putea opri aici, dacă lucrurile ar fi atît de simple, pe cît par, la prima vedere. Dar, ca să ne facă viaţa interesantă, de regulă, ele nu sunt... deloc simple! Aşadar, ce alegem,...

Iată un experiment. Se iau nişte subiecţi. Sunt puşi în situaţia să aleagă între două posibilităţi.

Disputa privind intrarea României în recesiune tehnică, apărută odată cu publicarea de către Eurostat, pe 14 august, a datelor parţiale privind evoluţia PIB-ului în UE, în al doilea trimestru al anului 2014, trimite, dincolo de contextul...

Cînd la foc mic, cînd la unul mai măricel, cuptorul politicii româneşti coace! Ce coace? Conform celei mai iubite definiţii a politicii de oriunde, dar mai ales de la noi: compromisul!!!

Acum câţiva ani, am ţinut o conferinţă al cărei titlu anunţat era acelaşi cu al editorialului de astăzi.

Titlul acestui articol a fost inspirat dintr-o mai veche intervenţie a lui Noam Chomsky ("Reflections on a Political Trial"), scris împreună cu Paul Lauter şi Florence How, care a apărut în The New York Review of Books în august 1968 pe...

De surpriză, nu mai poate fi vorba!

Aştept şi eu, ca toată lumea, epilogul "justiţiar" al halimalei "Voiculesciada".

În ziua de azi, se pare că tot felul de lucruri.