Euro caută putere globală, dar avansează lent

Direcţia este asumată politic, însă datele arată că euro nu se apropie încă de statutul de rival al dolarului. Discursurile recente ale oficialilor Băncii Centrale Europene confirmă ambiţia consolidării rolului internaţional al monedei unice, dar statisticile indică un progres lent, limitat de fragmentarea internă a Uniunii Europene şi de avantajele structurale ale dolarului.

• Discursul BCE: ambiţie fără ruptură de regim

În intervenţiile din mai şi octombrie 2025, Christine Lagarde a subliniat că euro nu va câştiga influenţă „prin default”, ci doar prin reforme interne: adâncirea pieţelor de capital, consolidarea securităţii economice şi întărirea cadrului instituţional.

Aceeaşi linie apare în discursul susţinut la 9 ianuarie 2026 de Philip Lane, The euro in a changing world, care indică oportunităţi create de fragmentarea geopolitică, dar recunoaşte dominaţia dolarului pe termen scurt şi mediu. Mesajul comun este unul de optimism prudent, nu de schimbare rapidă.

• Rezervele valutare: stabilitate la niveluri joase

Datele Fondului Monetar Internaţional pentru 2025 arată că dolarul concentrează aproximativ 57-58% din rezervele valutare globale, în timp ce euro rămâne blocat în jurul pragului de 20%.

Raportul BCE "The international role of the euro” din iunie 2025 confirmă că această pondere nu s-a modificat semnificativ nici după invazia Rusiei în Ucraina. Deşi dolarul a pierdut teren faţă de începutul anilor 2000, euro nu a capturat această scădere, diversificarea orientându-se mai ales către aur şi, marginal, către alte valute.

Explicaţiile sunt structurale: preferinţa băncilor centrale pentru active asociate unei puteri militare consolidate, lipsa unui activ sigur comun în zona euro şi fragmentarea pieţelor financiare europene.

• Comerţul internaţional: euro rezistă regional

În facturarea comerţului global, euro are o poziţie mai bună decât în rezerve, dar rămâne limitată geografic. Studiile comune IMF-ECB (2025) indică o pondere de aproximativ 40% în facturarea globală a exporturilor de bunuri, nivel stabil faţă de perioada pre-pandemică.

În interiorul Uniunii Europene, euro domină exporturile extra-UE, însă importurile rămân preponderent facturate în dolari, reflectând dependenţa de energie şi materii prime cotate în moneda americană. În afara Europei, dolarul rămâne moneda de referinţă.

• Infrastructura financiară: avantajul dolarului persistă

Dominanţa dolarului este susţinută de infrastructura globală de plăţi şi decontare. Euro recuperează lent prin iniţiative precum standardul ISO 20022, liniile de lichiditate în euro şi proiectul euro digital, dar evaluările BCE arată că efectele sunt incrementale, nu transformative.

• Euro rămâne a doua monedă

Euro are direcţie, dar nu are viteză. Ambiţia politică de a-i consolida rolul global este clară, însă datele indică o tranziţie lentă, condiţionată structural. Ordinea monetară globală se fragmentează, dar nu se reconfigurează încă în favoarea monedei unice.

Pentru moment, euro rămâne a doua monedă a sistemului, fără capacitatea de a contesta hegemonia dolarului pe termen mediu.

Citeşte Leul, stabil cu forţa: cât ne costă liniştea cursului