11 iulie 2016
 
Portugalia este noua campioană a Europei. Cum echipa lui Ronaldo a câștigat un singur meci din șapte în timpul regulamentar de joc, cu Țara Galilor, practic 25% dintre echipele (Islanda, Austria, Ungaria, Croația, Polonia, Franța) care au participat la acest turneu final se pot mândri că sunt egale cu campioana, ceea ce nu este puțin lucru. Avem o campioană care oferă motive de satisfacție, indirect, multor echipe.
 
Dorind scoatere din joc a lui Ronaldo, ca să nu zicem că au premeditat acest lucru, francezii au folosit un bumerang care s-a întrors împotriva lor. Au reușit încă din primul sfert al timpului regulamentar de joc să mute toată presiunea de pe umerii unui singur om, de la care colegii așteptau o minune, pe spatele unei întregi echipe. După câteva secunde de panică și uluială, mobilizarea a fost una generală. Portugalia poate fi acuzată de multe lucruri, în principal de faptul că deși are posibilități tehnice practică un fotbal inestetic, dar într-un secol al eficienței și a calculului strict e absurd să faci acest lucru. Marele prezent-absent al finalei, Ronaldo a reușit să mai doboare un nou record, cel de plâns pe marginea unui teren de fotbal, aproape două ore reușind să plângă de durere, frustrare, necaz, emoție, spaimă și în final fericire.
 
A devenit o tradiție ca șampania pusă la rece de gazdele unui turneu, ajunse în finală, să fie servită cu maximă plăcere de un oaspete, acest lucru i s-a întâmplat inclusiv Portugaliei în 2004. Turneul din Franța a distrus, cel puțin la nivel de echipă națională, ideea de favorit clar, cine are suficient de multă ambiție își poate lua soarta în mâini și poate încerca să o schimbe, măcar din punct de vedere fotbalistic. 
 
  DAN NICOLAIE