Europa a trecut pragul unui nou ciclu inflaţionist

Datele preliminare privind inflaţia din Europa în ultima lună de vară arată o creştere peste aşteptări a indicilor preţurilor de consum.

Rata inflaţiei din zona euro a urcat la 3,3%, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, pe fondul unei creşteri de peste 14% a preţurilor energiei. În Spania a fost depăşit pragul de 4%, în timp ce în Italia rata inflaţiei a ajuns la 3,2%.

Creşteri apropiate de 3% au fost înregistrate în Franţa şi Germania, iar factorul principal este tot energia, în special gazele naturale.

Cu stocurile la minime istorice şi cu războiul din Orientul Mijlociu, care blochează fluxurile de gaze naturale lichefiate prin Strâmtoarea Ormuz, Uniunea Europeană se confruntă cu un nou şoc al preţurilor.

Ceea ce îngrijorează cel mai mult pieţele nu este doar nivelul actual, ci perspectivele. Preţurile gazelor naturale la hub-ul TTF din Olanda au crescut de peste două ori de la sfârşitul lunii februarie, iar recent au depăşit pragul de 72 EUR/MWh, iar cotaţiile futures pentru lunile de iarnă arată că presiunea inflaţionistă se va intensifica.

În opinia analiştilor de la RBC Capital Markets citaţi de Bloomberg, gazele naturale au devenit un vector de transmitere a inflaţiei mult mai puternic decât petrolul, deoarece în cazul petrolului există rute alternative şi rezerve strategice, iar guvernele pot reduce taxele pentru a amortiza şocul

În schimb, pentru gazele naturale lichefiate nu există căi ocolitoare. Strâmtoarea Ormuz, prin care trece aproximativ 20% din oferta globală de GNL, este blocată, iar Europa nu dispune de stocuri de rezervă comparabile cu cele din domeniul petrolier.

Stocurile de gaze din Uniunea Europeană sunt la cel mai scăzut nivel din 2009 pentru această perioadă. Conform celor mai recente date de la Gas Infrastructure Europe (GIE), gradul mediu de umplere al depozitelor din UE a fost de 65,4% la sfârşitul lunii trecute, în condiţiile în care gradul de umplere din Germania era de 53,2%.

Guvernul de la Berlin a evitat până acum să intervină pentru a stimula umplerea depozitelor, iar experţii avertizează că o vreme rece sau o nouă escaladare în Orientul Mijlociu ar putea forţa Germania să concureze agresiv pentru livrări de GNL, ceea ce ar creşte şi mai mult preţurile la nivel european.

Un semnal şi mai important pentru pieţe este remarcat de analiştii de la Citi: gazele naturale au depăşit petrolul ca factor principal al randamentelor obligaţiunilor guvernamentale.

"Preţurile gazului natural au devenit principalul factor determinant al randamentelor. De la începutul lunii iulie, durata a continuat să urmeze evoluţia preţurilor gazului natural şi a acordat o atenţie ceva mai redusă petrolului", a declarat pentru Bloomberg Jamie Searle, analist la Citi (vezi graficul).

Sincronizarea se observă şi în cazul randamentelor pentru obligaţiunile guvernamentale de 10 ani emise de Italia şi Franţa.

În plus, noile presiuni inflaţioniste au evidenţiat şi un "efect colateral", respectiv schimbarea percepţiei asupra riscului suveran în Europa. Recent, randamentul obligaţiunilor franceze de 10 ani l-a depăşit pe cel al Italiei, semnal al primei de risc mai mari, în condiţiile în care Franţa se confruntă cu o deteriorare a finanţelor publice, evidenţiată de un deficit bugetar de peste 5% din PIB, şi incertitudinea politică generată de apropiatele alegeri prezidenţiale şi de negocierile bugetare din toamnă.

Pe de altă parte, Italia a beneficiat de o perioadă de disciplină fiscală şi de stabilitate politică sub conducerea Giorgiei Meloni, ceea ce a redus semnificativ percepţia de risc.

Analiştii de la Goldman Sachs arată că investitorii străini şi-au crescut expunerea pe titlurile italiene, în timp ce investitorii japonezi, tradiţional mari deţinători de obligaţiuni franceze, şi le-au redus. Declaraţia unui analist de la Mizuho, "Franţa este noua Italie", a fost preluată pe larg în presa financiară internaţională.

Datele din principalele economii europene reprezintă primele semne ale unui nou ciclu inflaţionist în Europa, alimentat de o criză energetică diferită de cea din 2022, mai profundă şi cu efecte mai persistente, deoarece vizează gazul natural, un element central al mixului energetic european.

Dacă episodul inflaţionist de atunci a venit în urma unui impuls punctual, şocul războiului, urmat de creştere bruscă a preţurilor şi apoi de estomparea efectelor de bază, acum este vorba despre un ciclu care se autoalimentează. Acesta este caracterizat de perturbări persistente ale ofertei, care conduce la epuizarea stocurilor şi alimentează o creştere structurală a preţurilor şi "stimulează" apariţia efectelor de ordinul al doilea.

În cadrul şedinţei de politică monetară din iulie, oficialii BCE au discutat despre necesitatea unei politici "uşor restrictive", astfel încât presiunile inflaţioniste să nu devină persistente. Un membru al Consiliului Guvernatorilor, Martins Kazaks, guvernatorul Băncii Naţionale a Letoniei, a declarat recent că "inflaţia nu trebuie lăsată să prindă rădăcini", iar creşterea dobânzilor este una dintre căile pentru prevenirea acestui lucru.

Isabel Schnabel, membru al Comitetului Executiv al BCE, a subliniat că ratele trebuie să crească mai mult, având în vedere rezilienţa economiei şi presiunile venite din conflictul din Iran, tocmai pentru a preveni apariţia efectelor de ordinul al doilea.

Cu toate acestea, eficacitatea unui nou ciclu de majorare a dobânzilor va depinde într-o foarte mare măsură de factori care nu se află sub controlul BCE: geopolitica şi vremea.

Pieţele financiare au început deja să stabilească noi preţuri pentru activele financiare, iar diferenţele de percepţie între Franţa şi Italia arată cât de fragil este consensul privind sustenabilitatea datoriilor publice din zona euro. O majorare substanţială a dobânzilor nu va face decât să introducă elemente suplimentare de incertitudine privind sustenabilitatea acestor datorii publice.

În noul context, investitorii, companiile şi decidenţii politici trebuie să se pregătească pentru o perioadă de volatilitate ridicată şi pentru posibilitatea ca inflaţia să rămână peste ţintă mai mult decât s-a anticipat.

Iarna viitoare va fi un moment al adevărului pentru autorităţile europene, însă încercările nu se vor opri aici. Nici nu este posibil aşa ceva, dacă nu vor fi abandonate politicile care nu respectă principiile fundamentale ale dezvoltării economice.