Exportatorii europeni de vin şi spirtoase estimează înregistrarea unor pierderi uriaşe

Comisia Europeană a anunţat că tariful vamale de 15% impus de SUA va trebui plătit şi de producătorii de vinuri şi băuturi spirtoase europene, fapt ce va avea efecte negative asupra acestora, dar şi a fermierilor de pe bătrânul continent, se arată într-un articol publicat vineri de site-ul Eractiv. Oficialii europeni de la Bruxelles nu au reuşit să obţină o derogare pentru aceste produse emblematice, deşi negocierile continuă şi există încă speranţa unui compromis. Franţa, Italia şi alte state membre au reacţionat prompt, subliniind că pierderile pot fi considerabile, cu impact direct asupra mii de producători şi asupra competitivităţii internaţionale a acestor branduri tradiţionale. De exemplu, pentru exporturile de vin din Italia către SUA (ţară unde ajunge un sfert din vinurile exportate din Italia la nivel global), pierderile pe care le vor înregistra producătorii în urma noului tarif vamal sunt estimate să depăşească două miliarde euro anual, cifră ce ar putea afecta întreaga structură agricolă şi economică a regiunii.

Sectorul este vital pentru Europa: în anul 2024, exporturile de vin şi spirtoase către SUA au depăşit 9 miliarde euro, dintre care aproape 5 miliarde euro doar pentru vin, piaţa americană fiind de departe cea mai importantă pentru producătorii europeni. Reacţiile oficiale nu au întârziat. Comisarul european pentru Comerţ, Maros Sefcovic, susţine că nu este exclusă o posibilă ajustare a acestui tarif, mai ales că negocierile dintre oficialii europeni şi americani nu s-au încheiat şi că există modalităţi prin care presiunea asupra acestor sectoare poate fi redusă.

Totuşi, prudenţa şi lipsa unor garanţii ferme îi lasă pe exportatori într-o stare de incertitudine. Organizaţiile de profil, precum Federaţia franceză a exportatorilor de vin şi spirituoase sau SpiritsEUROPE, au transmis un mesaj de dezamăgire şi au acuzat Bruxelles-ul de o „ocazie ratată” pentru demonstrarea unui angajament real pentru un comerţ echitabil.

Contextul devine şi mai complex în lumina concesiilor pe care Uniunea Europeană le-a acordat deja. Declaraţia comună prevede acces preferenţial pentru o gamă largă de produse agricole şi marine americane, dar exclude în mod clar sectoarele europene sensibile, precum carnea de pasăre, vită, zahărul şi etanolul. Chiar şi aşa, vocile critice, precum think tank-ul Farm Europe, avertizează că oficialii europeni de la Bruxelles nu au reuşit să apere în mod eficient interesele agricole şi că, dacă acesta este punctul de plecare al negocierilor viitoare, agricultura europeană riscă să piardă teren în raport cu partenerii săi globali.

Nici industria europeană de apărare nu a scăpat de incertitudini, potrivit sursei citate. Deşi cadrul comun plafonează tarifele americane la 15% pentru o serie de produse europene şi include scutiri pentru avioane şi piese de schimb, sectorul apărării rămâne expus. Oficialii de la Bruxelles au confirmat că echipamentele de apărare europene nu vor beneficia de scutiri, în timp ce Washingtonul urmăreşte în paralel consolidarea vânzărilor sale de armament şi sisteme de înaltă tehnologie pe piaţa europeană. Preşedintele Donald Trump a subliniat deja că Uniunea se angajează să crească semnificativ achiziţiile de echipamente militare americane, însă lipsa detaliilor şi a competenţei Comisiei Europene în această zonă, aflată strict în sfera naţională, amplifică neliniştea şi alimentează suspiciunile.

Dincolo de cifre şi declaraţii, miza este una strategică: relaţiile comerciale transatlantice se află la o răscruce. Europa riscă să piardă influenţă şi competitivitate într-un moment în care piaţa globală devine din ce în ce mai agresivă, iar partenerii tradiţionali îşi apără tot mai dur interesele. Vinul, spirituoasele şi echipamentele de apărare sunt doar vârful aisbergului într-un conflict economic ce pune sub semnul întrebării echilibrul comercial dintre cele două maluri ale Atlanticului. În lipsa unor soluţii rapide şi concrete, exportatorii europeni ar putea resimţi nu doar pierderi financiare majore, ci şi un recul strategic în faţa concurenţei internaţionale, într-o perioadă în care fiecare punct procentual de piaţă contează.