Falimentul naţional, şansa unui nou început pentru România

Economistul britanic Philip Pilkington a prezentat recent implicaţiile unui faliment naţional al României, pe fondul unui număr tot mai mare de articole din presa financiară internaţională, unde este subliniată necesitatea unor ajustări masive pentru a se evita intrarea în incapacitate de plată.

"Situaţia economică a României ar putea fi chiar mai gravă decât pare la prima vedere. De cinci ani, ţara împrumută bani pentru a susţine nivelul de trai, iar pieţele financiare occidentale au acceptat aceste cheltuieli excesive. Cu o criză fiscală iminentă şi cu Statele Unite care intenţionează să se retragă din Europa, este puţin probabil ca România să poată menţine acest nivel de trai ridicat, iar aripa populistă de dreapta ar putea prelua controlul politic", subliniază Pilkington, autorul cărţii "The Collapse of Global Liberalism: And the Emergence of the Post Liberal World Order", în deschiderea unui studiu realizat pentru Hungarian Institute of International Affairs sub titlul "România în pragul colapsului? Consecinţele potenţiale ale unui faliment regional".

Într-un comentariu din iulie 2025, pe marginea acordării ratingului BB cu perspectivă stabilă, agenţia de rating DBRS subliniază că "România este expusă unor riscuri ridicate de finanţare, pe fondul dependenţei de împrumuturile de pe pieţele externe", care "fac ţara vulnerabilă potenţială schimbare a sentimentului investitorilor internaţionali".

DBRS estimează că dependenţa de finanţarea externă va rămâne ridicată şi în anii următori, pe fondul capacităţii limitate a sectorului bancar de a oferi finanţare, în condiţiile în care "sectorul bancar naţional prezintă deja un risc de concentrare foarte mare faţă de administraţia publică naţională, iar creditele acordate de băncile româneşti administraţiei publice naţionale au reprezentat 28% din totalul activelor sectorului bancar în luna mai 2025, cea mai mare pondere dintre ţările UE".

Tocmai această fragilitate extrem de ridicată a potenţialului de refinanţare îl determină pe economistul britanic să abordeze scenariul unor schimbări majore ale percepţiei privind solvabilitatea guvernului României.

După ce scrie că "optimismul generat de victoria lui Nicuşor Dan a fost de scurtă durată", Pilkington arată că "a devenit repede clar că economia a fost gestionată defectuos, iar presa financiară subliniază acum că ţara se află pe o traiectorie economică nesustenabilă".

Mai mult, situaţia economică s-a agravat de la începerea războiului din Ucraina, "economia României s-a dezechilibrat tot mai mult", în timp ce "liderii români pare ca au încercat să susţină standardele de viaţă cu speranţa că românii vor susţine politica de sprijinire a Ucrainei".

Pilkington prezintă apoi o comparaţie între Ungaria şi România. În 2023 economia Ungariei a înregistrat o contracţie de 0,8%, pe fondul unei creşteri a cheltuielilor guvernamentale cu 3,3%, în timp ce PIB-ul României a crescut cu 2,4%, în condiţiile unei creşteri a cheltuielilor guvernamentale cu 6,3%. Cu alte cuvinte, "este posibil ca întreaga creştere economică să se datoreze creşterii cheltuielilor guvernamentale".

Efectul a fost, bineînţeles, creşterea deficitelor bugetare până la un nivel nesustenabil. "Confruntat cu o economie în declin din cauza războiului din Ucraina vecină, guvernul român a crescut masiv cheltuielile pentru salariile din sectorul public, plăţile nefinanţate pentru pensii, apărare şi infrastructură, iar acum a devenit clar pentru agenţiile de rating că acest lucru este complet nesustenabil", după cum accentuează economistul britanic.

Toate aceste creşteri ale cheltuielilor au loc pe fondul unor probleme structurale grave, dar mai ales în condiţiile în care "Statele Unite îşi stabilesc priorităţile geopolitice dincolo de Europa".

Pilkington aminteşte că valoarea ridicată a indicatorului PIB/capita poate fi rezultatul unor erori statistice, dar şi a faptului că "standardul de viaţă al românilor pare să fie subvenţionat de ţările occidentale", mai ales când se evidenţiază că "deficitele aşa de mari sunt asociate, de obicei, cu ţările sub-sahariene care depind de ajutoarele străine".

"România pare să consume mult mai multe bunuri decât produce, iar alte ţări par să finanţeze acest lucru", mai subliniază economistul britanic, care apoi aduce în atenţie natura finanţărilor pentru consumul nesustenabil.

Astfel, înainte de criza din 2012, deficitele comerciale erau finanţate mai ales prin investiţii străine directe, care "deşi nu sunt ideale, sunt mult mai stabile decât finanţarea prin împrumuturi externe".

Acum finanţarea se face mai ales prin împrumuturi, ceea ce creează o fragilitate masivă din punct de vedere a echilibrelor economice şi financiare.

În opinia economistului britanic, economia "îndatorata şi dezechilibrată" a României a trecut prin două faze. Prima, de la mijlocul anilor 2000, a fost etapa în care ţara şi-a folosit poziţia de aliat NATO şi al Europei pentru a atrage investiţii străine directe, care "i-au permis să trăiască peste posibilităţi".

După punctul critic din 2012, de la care s-a încercat reducerea cheltuielilor excesive, a doua fază a început în jurul anului 2020, când s-a înregistrat o creştere masivă a datoriilor externe, după cum mai arată Philip Pilkington.

Noua situaţie ridică o întrebare fundamentală: "Va fi România la fel de atractivă pentru pieţele de împrumuturi străine atunci când Statele Unite vor începe să se retragă de pe poziţia lor din Europa şi se vor orienta către alte teatre de operaţiuni?"

Răspunsul este negativ, în special pe fondul "estompării importanţei alianţei NATO", deoarece "România va avea posibilităţi limitate de creştere a standardelor de viaţă", iar o ajustare puternică a nivelului de trai, în sens negativ bineînţeles, este deplin posibilă în următorii ani, mai ales pe fondul creşterii preţurilor energiei.

Mai mult, "ajustarea nivelului de trai ar putea duce la destabilizarea politică", însă "forţele populiste, odată ajunse la guvernare, ar descoperi rapid că nu au mijloacele necesare pentru a rezolva problemele economice profunde ale ţării şi ar putea apela la forme mai primitive de naţionalism".

Din păcate, nici "formele primitive de naţionalism" nu sunt o soluţie. În opinia economistului britanic, "România trebuie să găsească noi modalităţi de a se integra într-o lume nouă", deoarece "ţara nu mai poate conta pe alianţe externe sau pe fluxuri financiare străine" şi "trebuie să lupte pentru viitorul şi prosperitatea sa".

Toate aceste soluţii presupun un nou început. După ce a fost ratat în urmă cu 35 de ani, acum un nou început nu mai este posibil decât după falimentul naţional.