Franţa-Irlanda, blockbusterul rugbistic care deschide noua ediţie a Six Nations

Rugby-ul masculin european îşi reaprinde motoarele astăzi în cel mai sonor mod posibil: Six Nations 2026 începe cu partida Franţa-Irlanda pe Stade de France, un duel care, în ultimii ani, a devenit aproape sinonim cu lupta pentru trofeu. Nu e doar un meci de deschidere, ci o declaraţie de intenţie din partea ambelor echipe: două naţionale care au împărţit între ele ultimele patru titluri - Franţa a câştigat Six Nations în 2022 şi 2025, Irlanda a fost campioană în 2023 şi 2024 - îşi aruncă imediat mănuşa într-o seară care promite intensitate, presiune şi o miză emoţională pe măsura reputaţiei competiţiei.

Six Nations rămâne, în fiecare iarnă, acel campionat care comprimă istorie, rivalităţi şi identitate în 80 de minute, iar ediţia din 2026 îşi asumă din start un ritm de blockbuster: Paris, stadion plin, două stiluri diferite, două orgolii uriaşe şi, foarte important, o partidă specială.

Pentru prima dată turneul Six Nations începe într-o zi de joi, un detaliu care nu e doar o curiozitate, ci un semn al felului în care sportul de top se aşază pe aceeaşi hartă cu marile evenimente globale. Mutarea nu a fost un capriciu, ci o decizie de evitare a unei suprapuneri cu ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Milano, programată vineri, 6 februarie, când momentele artistice vor fi susţinute de Mariah Carey şi Andrea Bocelli. În loc să intre într-o competiţie directă pentru atenţia publicului, Six Nations deschide cortina cu Franţa-Irlanda, astăzi, 5 februarie, ora 22:10 - ora României, transformând joi seara într-un „prime time” de rugby. Într-o Europă în care audienţa se împarte între sporturi, platforme şi evenimente, un start de joi poate părea un risc; în realitate, cu Franţa şi Irlanda la start, e o garanţie de rating, atmosferă şi impact.

Greutatea confruntării nu stă doar în prezent, ci şi în cifrele care o încadrează într-o istorie lungă şi densă. Franţa şi Irlanda au un head-to-head de 104 meciuri test, început în 1909, iar bilanţul general îi favorizează pe francezi: 60 de victorii pentru Les Bleus, 37 pentru Irlanda şi 7 remize. Totuşi, dacă privim strict în zona contemporană, diferenţele se topesc: ambele echipe au câte cinci victorii în ultimele zece confruntări directe, semn că vorbim despre o rivalitate ajunsă în echilibru, în care detaliile - o penalitate, o interceptare, o decizie la grămadă, o fază de avantaj jucată curajos - pot rescrie ierarhii. Există şi o coincidenţă care adaugă sare pe rană şi combustibil pentru storytelling: în epoca în care turneul se numea Five Nations, s-a jucat un Franţa-Irlanda într-o zi de joi (atunci, 1 ianuarie 1948), iar gazdele au pierdut la Paris cu 13-6; Irlanda a câştigat ediţia respectivă cu victorii pe linie. E genul de amintire pe care suporterii o scot la suprafaţă înaintea unui meci mare, fie ca avertisment, fie ca promisiune.

În 2026, Franţa intră în competiţie ca deţinătoare a titlului, cu aura campioanei din 2025 şi cu Parisul pregătit să apese pedala emoţiei încă din prima secundă. În acelaşi timp, Irlanda vine cu statutul echipei care a dominat recent, dar şi cu povara unor absenţe şi turbulenţe punctuale care pot schimba felul în care se scrie scenariul. Bundee Aki, un centru definitoriu în arhitectura irlandeză din ultimii ani, a fost suspendat patru etape pentru abuz verbal la adresa unui oficial, sancţiune care îl face să rateze primele trei meciuri din Six Nations, inclusiv duelul cu Franţa, ceea ce obligă Irlanda să se reinventeze rapid în zona de mijloc a terenului şi în jocul de contact. Peste asta, problemele de lot sunt deja parte din peisaj: Mack Hansen este indisponibil cu o accidentare la picior, iar Andrew Porter şi Robbie Henshaw sunt, de asemenea, menţionaţi ca absenţe cel puţin pentru meciul de debut cu Franţa. Or, într-un duel de nivelul Franţa-Irlanda, orice lipsă înseamnă o serie de adaptări: combinaţii noi, comunicare în apărare, sincronizare la fazele de tranziţie, capacitatea de a gestiona presiunea când Stade de France începe să „curgă” peste adversar.

De partea cealaltă, Franţa are în centrul poveştii o revenire care singură poate împinge interesul global în sus: Antoine Dupont, considerat unul dintre cei mai buni jucători ai lumii pe postul de mijlocaş la grămadă şi, pentru mulţi, un reper absolut al rugby-ului actual. Dupont a suferit o ruptură de ligamente în penultimul meci al campaniei trecute, chiar împotriva Irlandei, dar a revenit mai repede decât se estima, bifând întoarcerea la Toulouse în noiembrie. Într-un meci de deschidere care poate seta tonul întregii ediţii, prezenţa lui Dupont nu e doar o veste bună pentru fanii francezi, ci o schimbare de ecuaţie pentru orice adversar: viteza serviciului de la ruck, decizia de a juca la mână sau la picior, modul în care sunt ţinuţi în şah apărătorii pe interior, toate capătă altă temperatură când el conduce orchestra.

Six Nations 2026 promite, însă, mai mult decât un singur meci uriaş, chiar dacă Franţa-Irlanda este magnetul iniţial. Prima rundă continuă sâmbătă, 7 februarie, cu Italia-Scoţia la Roma (ora 16:10-ora României) şi cu Anglia-Ţara Galilor la Londra, pe Twickenham (18:40 - ora României), două confruntări care adaugă imediat presiune pe clasament şi o dimensiune diferită a rivalităţilor.

Anglia, de exemplu, intră în turneu cu un lot în care se văd atât nume grele, cât şi ideea de profunzime, chiar dacă problemele din linia întâi au fost accentuate de accidentări şi intervenţii chirurgicale. La acestea se adaugă şi înlocuirea căpitanului Maro Itoje - pe fondul unei perioade personale extrem de dificile după decesul mamei sale - cu Jamie George desemnat să conducă echipa în debut. Itoje este pregătit să intre oricând în partidă de pe banca de rezerve.

Un alt aspect interesant este faptul că în naţionala Ţării Galilor reapare Louis Rees-Zammit, care a trecut şi prin NFL, un nume capabil să reaprindă entuziasmul într-un rugby galez aflat sub presiune şi, în acelaşi timp, în contextul unor frământări interne care au generat proteste ale fanilor şi discuţii despre viitorul regiunilor profesioniste.

Formatul competiţiei din 2026 păstrează acel echilibru brutal şi spectaculos: cinci etape, puţine ferestre de respiro, fiecare greşeală taxată.

În runda a doua, sunt programate partidele Irlanda-Italia la Dublin şi Scoţia-Anglia la Edinburgh pe 14 februarie, apoi Ţara Galilor-Franţa pe 15 februarie; în runda a treia vom avea duelurile Anglia-Irlanda la şi Ţara Galilor-Scoţia pe 21 februarie, urmat de Franţa-Italia pe 22 februarie, iar runda a patra are un duel de seară, Irlanda-Ţara Galilor, pe 6 martie, înainte ca Scoţia-Franţa şi Italia-Anglia să se joace pe 7 martie.

Finalul Six Nations 2026 va fi apoteotic. În 14 martie sunt programate partidele Irlanda-Scoţia, Ţara Galilor-Italia, iar seara are loc confruntarea Franţa-Anglia, pe Stade de France, la Paris, o partidă despre care, în interiorul echipei Angliei, s-a vorbit deja ca despre o posibilă finală pentru titlu, ceea ce spune totul despre cât de strâns se anunţă această ediţiei a Six Nations la rugby masculin.

Partidele din Six Nations 2026 vor putea fi vizionate de amatorii rugbiului din ţara noastră pe canalele Digisport.