În chestiunea dronelor

Bîlbîiala din rîndul autorităţilor, cum o scaldă ba Preşedintele, ba Ministrul apărării, cum sunt calibrate răspunsurile diplomatice, militare şi politice, ce şi de ce i se spune omului de rînd, ceea ce i se spune pe canalele de media ”arondate”, crează o ceaţă mai deasă decît cea de la Omul, în jurul unui fapt a cărui importanţă în economia istoriei de mîine a României s-ar părea că nu o înţeleage nici unul dintre cei responsabili cu gestionarea situaţiei. Fornăiala, foşgăiala şi moşmondeala în jurul stabilirii identităţii de fabricaţie a dronei care a lovit blocul din Galaţi este ultimul lucru relevant. Presupunînd că se poate stabili cu oarecare siguranţă cine a fabricat drona cu pricina, asta nu spune nimic despre ceea ce contează cu adevărat: cine a folosit-o, dacă intrarea ei în spaţiul României a fost accidentală sau intenţionată, dacă şi cît a zburat drona respectivă sub control şi cînd a devenit un obiect zburător la voia întîmplării. Cum şi de ce mijloacele de apărare anti-aeriană de care dispune armata au rămas inoperante faţă de intruziunea unui aparat de zbor militar, capabil să producă pagube şi victime în rîndul populaţiei civile. Redus la minimum necesar, spaţiul posibilităţilor care trebuie analizate este determinat de intersecţia a două variabile: cine a utilizat drona şi dacă parcursul de pe teritoriul României a fost total sau parţial controloat, cu alte cuvinte dacă a fost un act militar ostil şi dacă el a fost inţiat de la Moscova, de la Kiev sau de către un alt ”actor militar” aflat pe teritoriul propriu sau pe un teritoriu străin. Răspunsurile şi reacţiile României ar trebui să fie adecvate situaţiei. Doar că situaţia rămîne, cel puţin aşa cum este comunicată public, într-o confuzie totală.

Citeşte Paradoxul dronei de la Galaţi: preşedintele Nicuşor Dan, rătăcit în propriul raţionament

Cazul 1. Drona a fost utilizată de Rusia pentru o ţintă din Ucraina, ratată, sau pentru o ţintă din România. Deviaţia spre teritoriul României a fost cel puţin parţial coordonată de utilizator, deci intenţionată. Deviaţia spre teritoriul României este în întregime rezultatul unei erori tehnice şi/sau de control asupra dronei. Scenariul care se conturează este relativ simplu şi a fost deja insistent vehiculat în spaţiul public de către autorităţile României: Rusia a comis un act militar, dacă nu de agresiune asupra României, fie şi de intensitate redusă, atunci cel puţin unul de ostilitate, dar nu mai puţin o încălcare cu bună ştiinţă a spaţiului suveran al ţării cu intenţia de a produce pagube şi victime în rîndul populaţiei civile. Obiective complementare: testarea timpului şi a tipului de răspuns militar şi politic imediat şi pe termen mai lung, atît al României cît şi al aliaţilor NATO. Pentru Rusia, tema aceasta este de maximă importanţă în planificarea de detaliu a unor viitoare posibile acţiuni militare de mai mare amploare împotriva unuia sau a mai multor state NATO. Incidente similare cu cel de la Galaţi s-au petrecut deja, repetat, în Polonia şi în Ţările Baltice. Exact ca şi în cazul României, identitatea utilizatorului nu a fost stabilită precis, ori dacă a fost stabilită, nu a fost comunicată public niciodată, speculaţiile principale fiind organizate în jurul ipotezei acţiunilor ostile ale Rusiei, deşi nici varianta Ucrainei ca utilizator nu a fost exclusă total. În acest scenariu, răspunsul militar de apărare, de identificare şi îndepărtare a pericolului, a fost total inadecvat, ca şi inexistent. Răspunsul diplomatic, la rîndul său, cu totul neadecvat. Într-un asemenea caz, dacă autorităţile aveau datele tehnice care să susţină cu mare probabilitate ”ipoteza rusă”, atunci nu închiderea unui consulat era răspunsul obligatoriu. Era absolută nevoie de un protest oficial nu doar al Guvernului, ci şi al Preşedintelui şi Parlamentului. Ambasadorul României de la Moscova trebuia imediat rechemat la Bucureşti, pentru consultări, pe termen nedefinit, pînă la clarificarea deplină a situaţiei şi a rolului Rusiei, al forţelor sale armate, în incidentul de la Galaţi. Reacţia autorităţilor de la Bucureşti arată, însă, altceva, indiferent care ar fi fost intenţia lor: fie lipsa datelor esenţiale şi a convingerii că pot susţine cazul responsabilităţii Rusiei în faţa unor investigaţii sistematice ale terţilor, fie o stare accentuată de timorare faţă de Rusia şi de posibila declanşare a unui parcurs de ostilitate, de degradare rapidă a relaţiilor diplomatice între România şi Rusia. Teama, justificată altfel, de a nu da Rusiei motive în plus pentru a marca oficial România ca ţintă a planurilor sale militare anti-NATO.

Cazul 2. Varianta tare: Drona a fost utilizată de forţele militare ucrainene pentru a produce daune civile limitate, dar suficient de semnificative pentru a întări sentimentele anti-ruseşti nu doar în România, pentru a justifica întărirea răspunsului militar al NATO împotriva Rusiei. Un obiectiv esenţial al politicii de la Kiev, menit să consolideze susţinerea militară şi economică a efortului său masiv de război cu Rusia. Varianta slabă: drona, utilizată de Ucraina a fost scăpată de sub control, total sau parţial, incidentul de la Galaţi fiind în întregime rezultatul neplanificat şi nedorit al unui şir de erori tehnice sau de comandă asupra dronei. În cazul acesta, retorica anti-rusă a autorităţilor de la Bucureşti este nu doar ridicolă, ci şi total contra-productivă în relaţiile cu Moscova, iar închiderea consulatului şi ameninţările de expulzare a ambasadorului absolut inadecvate. Pe căi diplomatice, România ar fi trebuit să obţină de la Kiev clarificările necesare, iar dacă nu le primea, dacă nivelul de cooperare al ucrainienilor pentru clarificare cazului rămînea scăzut, atunci ipoteza ucraineană nu trebuia exclusă din evaluări şi din discursul public.

Cazul 3. Este cel care nu şi-a găsit nici un loc în analizele publice, în reacţiile autorităţilor de la Bucureşti. Posibilitatea ca drona, indiferent de originea ei de fabricaţie, să fi fost folosită de un alt tip de actor militar şi politic decît forţele armate ale unor state ca Rusia sau Ucraina. Cineva, pe cont propriu, sau mandatat, a folosit drona pentru a crea incidentul şi foarte probabil pentru a testa şi exploata consecinţele. Fie în folos propriu, fie, mult mai probabil, în folosul mandatarului. Pute a ”război hibrid” de la mii de kilometri!