Introducerea monedei euro digitale, blocată în Parlamentul European

Introducerea monedei euro digitale este blocată în Parlamentul European, deşi o astfel de măsură ar reduce dependenţa de infrastructura americană de plăţi (Visa, Mastercard, PayPal), se arată într-un articol publicat de Euronews. Sursa citată precizează că şase din zece tranzacţii realizate pe continent sunt procesate prin reţele precum Visa, Mastercard sau PayPal, realitate care a devenit pentru decidenţii europeni nu doar o problemă economică, ci una de suveranitate strategică.

În acest context, proiectul euro digital capătă o dimensiune politică majoră. Uniunea Europeană încearcă să construiască un ecosistem financiar în care infrastructura critică a plăţilor să fie controlată în interiorul blocului comunitar. Strategia urmărită de Bruxelles are două direcţii complementare. Prima este iniţiativa publică reprezentată de euro digital, o monedă digitală emisă direct de Banca Centrală Europeană. A doua este dezvoltarea unor alternative private europene la reţelele globale, precum sistemele de plată cont-la-cont şi portofelele digitale pan-europene, dintre care cel mai avansat este Wero, proiect susţinut de marile bănci ale continentului.

În viziunea BCE, euro digital ar reprezenta echivalentul electronic al numerarului. Spre deosebire de depozitele bancare, acesta ar fi o creanţă directă asupra băncii centrale, ceea ce ar oferi utilizatorilor un nivel de siguranţă similar bancnotelor. În acelaşi timp, moneda digitală europeană nu ar funcţiona precum criptomonedele volatile şi nici nu ar depinde de infrastructuri externe, aşa cum se întâmplă adesea cu plăţile prin carduri. În plus, euro digital ar avea statut de mijloc legal de plată, ceea ce îl diferenţiază de stablecoins sau alte active digitale private.

Planul instituţional al BCE prevede lansarea unui proiect pilot în a doua jumătate a anului 2027, pentru care furnizorii europeni de servicii de plată vor fi invitaţi să îşi exprime interesul în 2026. Pilotul ar urma să dureze 12 luni şi să testeze infrastructura tehnică şi operaţională prin tranzacţii controlate care reproduc funcţionarea sistemului final, însă fără statut juridic de mijloc legal de plată. Emiterea efectivă a euro digital depinde însă de adoptarea cadrului legislativ european, iar aici proiectul întâmpină un obstacol major.

Comisia Europeană a prezentat regulamentul privind euro digital în iunie 2023, dar aproape trei ani mai târziu Parlamentul European nu a reuşit încă să adopte o poziţie oficială de negociere. Comisia pentru afaceri economice şi monetare a blocat în mod repetat amendamente esenţiale, inclusiv cele care ar impune funcţionalitatea online completă a sistemului în paralel cu modul offline. În Parlament European, dezbaterea reflectă temerile sistemului bancar că o monedă digitală emisă de banca centrală ar putea atrage depozitele populaţiei din băncile comerciale, fenomen cunoscut drept dezintermediere bancară. Sursa citată susţine că, sub presiunea lobby-ului bancar, grupul Partidului Popular European a susţinut un model mai restrâns de euro digital, orientat prioritar către utilizarea offline.

Sursa citată afirmă că oficialii de la Bruxelles doresc să solicite Plenului Parlamentului European să deblocheze acest dosar, deoarece miza este uriaşă: fără mandat parlamentar nu pot începe negocierile interinstituţionale cu Consiliul şi Comisia, iar fără acord legislativ Consiliul guvernatorilor BCE nu va putea emite euro digital.

În paralel cu disputele politice, specialiştii consultaţi de Euronews avertizează că dezbaterea europeană riscă să pornească de la un diagnostic incomplet al problemei. Judith Arnal, cercetător principal la CEPS şi la Real Instituto Elcano, consideră că în discursul politic se confundă niveluri diferite ale ecosistemului plăţilor. „Mă tem puţin de naraţiunea actuală pe care o aud în Parlamentul European; în dezbatere se amestecă unele lucruri, punând practic în aceeaşi categorie Visa, Mastercard, Apple Pay, Google Pay şi Microsoft”, a spus Judith Arnal, pentru sursa citată.

Potrivit acesteia, sistemul plăţilor de retail este format din mai multe straturi distincte. Visa şi Mastercard domină într-adevăr nivelul schemelor de plată, regulile şi infrastructura tranzacţiilor, însă în ceea ce priveşte procesarea şi serviciile de acquiring situaţia este diferită.

„În procesare şi acquiring ne bazăm exclusiv pe companii originare din Uniunea Europeană. Aşadar, acolo nu există dependenţă”, subliniază Arnal.

În opinia sa, platformele precum Apple Pay sau Google Pay nu reprezintă o ameninţare reală pentru suveranitatea financiară europeană, ci mai degrabă ridică probleme de concurenţă pe piaţa tehnologică. „Ceea ce creează Apple Pay sunt posibile probleme de concurenţă. Sunt probleme de altă natură şi nu ar trebui să le confundăm, pentru că un diagnostic greşit va duce la un tratament greşit”, avertizează Judith Arnal, care a adăugat, conform sursei citate: „Există riscul să devenim captivi într-o retorică anti-companii americane, care confundă administraţia Trump cu companiile private; una este disputa geopolitică şi cu totul altceva este pur şi simplu să deconectezi cele 27 de state membre de la schemele Visa şi Mastercard”.

În timp ce instituţiile europene dezbat viitorul euro digital, sectorul privat se mişcă deja. Portofelul digital pan-european Wero, dezvoltat de European Payments Initiative, funcţionează deja în Franţa, Germania şi Belgia, iar acordurile de interoperabilitate sunt în curs de extindere în restul continentului. Pentru promotorii proiectului, scopul nu este eliminarea sistemelor globale, ci crearea unei alternative europene capabile să echilibreze piaţa.

Ludovic Francesconi, directorul de strategie al European Payments Initiative (EPI), a spus pentru sursa citată: „Europa este o economie deschisă, iar schemele internaţionale reprezintă astăzi şase din zece tranzacţii, în special pentru plăţile internaţionale”. În opinia sa, obiectivul proiectului european nu este izolarea de infrastructurile existente, ci construirea unei alternative credibile.

În ceea ce priveşte euro digital, reprezentantul EPI adoptă o poziţie prudent optimistă, subliniind că proiectul trebuie integrat într-un ecosistem mai larg al plăţilor. „Credem că cooperarea este esenţială, deşi finalitatea euro digital, dincolo de scopul său monetar, urmează încă să fie determinată”, spune el. În viziunea sa, integrarea monedei digitale europene în portofelele existente ar putea deveni o soluţie naturală: „Vom putea discuta cele mai bune modalităţi de a include euro digital în portofelul nostru”.

Ludovic Francesconi susţine că viitorul sistemului de plăţi european ar trebui construit ca un parteneriat public-privat, nu ca o competiţie între instituţii şi bănci.

Totuşi, experţii avertizează că succesul unei alternative europene nu este garantat. Pentru ca un nou sistem de plată să devină relevant, comercianţii trebuie să îl considere mai ieftin decât plăţile cu cardul, consumatorii trebuie să beneficieze de o experienţă la fel de simplă precum plata printr-un singur click, iar riscurile de fraudă trebuie gestionate eficient. Judith Arnal a atras atenţia asupra vulnerabilităţilor plăţilor instantanee, unde viteza tranzacţiilor poate amplifica riscurile. „Odată ce plata este instantanee, s-a terminat, punct”, spune ea, subliniind dificultatea recuperării fondurilor în caz de fraudă.

În mod paradoxal, dezbaterea politică despre euro digital a avut deja un efect neaşteptat asupra pieţei. Presiunea politică exercitată de instituţiile europene a accelerat iniţiativele sectorului bancar. „Nu sunt sigură că, dacă euro digital nu ar fi fost pe masă, sectorul bancar s-ar fi mişcat atât de rapid în aceste acorduri de interoperabilitate”, afirmă Arnal. Potrivit acesteia, impulsul politic al proiectului a determinat băncile europene să avanseze mai rapid în proiecte care anterior păreau prea complexe sau prea costisitoare.

Prin prisma celor de mai sus, pe măsură ce proiectul monedei euro digitale evoluează, experţii vorbesc despre o arhitectură financiară hibridă, în care sistemele europene precum Wero ar gestiona tranzacţiile interne şi cele din interiorul Uniunii, reţelele globale precum Visa şi Mastercard ar continua să faciliteze plăţile internaţionale, iar euro digital ar funcţiona ca o plasă de siguranţă publică susţinută de bilanţul Băncii Centrale Europene.