Investigaţie FTM: UE finanţează spionajul digital

Sute de milioane de euro au fost alocaţi din bugetul Uniunii Europene către industria europeană a spyware-ului, care face aplicaţii şi programe pentru supravegherea permanentă a cetăţenilor arată o investigaţie jurnalistică publicată ieri de site-ul Follow The Money (FTM). În timp ce scandalurile din Grecia, Polonia, Ungaria, Italia sau Spania au dezvăluit cum jurnalişti, activişti, opozanţi politici şi chiar lideri de rang înalt precum Emmanuel Macron sau Roberta Metsola au fost spionaţi prin programe intruzive precum Pegasus sau Predator, investigaţia jurnalistică arată că sute de milioane de euro din fonduri europene şi subvenţii naţionale au ajuns direct la companii care dezvoltă şi comercializează aceste tehnologii.

Raportările Follow the Money, completate de datele Atlantic Council, au documentat cum European Defence Fund (Fondul European de Apărare), dar şi entităţi publice din Italia şi Spania, au direcţionat de la câteva sute de mii până la peste 100 de milioane de euro către firme precum Cy4Gate, Intellexa Alliance, Verint Systems, Cognyte sau RCS Labs, companii acuzate că şi-au vândut produsele către regimuri represive din Egipt, Sudanul de Sud, Turkmenistan, Bangladesh sau Pakistan, acolo unde acestea au fost folosite împotriva cetăţenilor, în contradicţie cu valorile declarate ale Uniunii Europene.

Conform datelor oficiale, Cy4Gate a primit 103 milioane de euro între 2020 şi 2024, inclusiv granturi din Fondul European de Apărare, deşi unul dintre produsele sale, Epeius, a fost identificat de Google drept spyware capabil să preia controlul smartphone-urilor şi să extragă date personale. Subsidiara RCS Labs a furnizat tehnologie guvernelor cu un palmares sumbru în materie de drepturi ale omului.

Verint Systems, coordonator al unui proiect FP7 finanţat 70% de UE cu 15 milioane de euro, a fost acuzată de Amnesty International că a furnizat echipamente de interceptare Sudanului de Sud, iar Privacy International a descoperit sisteme livrate Kazahstanului şi Uzbekistanului.

Franţa, prin Comisia Europeană, a atribuit în 2015 un contract de 60.000 de euro companiei Nexa Technologies, parte din controversata Intellexa Alliance, reţea asociată cu scandalul Predatorgate din Grecia, unde jurnalişti şi parlamentari au fost spionaţi. Intellexa a fost sancţionată de SUA pentru folosirea spyware-ului Predator împotriva oficialilor şi experţilor americani, iar Nexa, rebotezată RB 42, a recunoscut că a vândut tehnologie către regimuri precum Egipt sau Vietnam.

În Spania, Centrul pentru Dezvoltarea Tehnologiei Industriale, aflat sub tutela Ministerului Ştiinţei, a acordat 1,3 milioane de euro între 2019-2020 firmei Mollitiam Industries, între timp dispărută, iar Fondul European de Dezvoltare Regională i-a oferit peste jumătate de milion pentru o platformă de analiză a datelor din social media şi dark web. În Italia, banca publică Mediocredito Centrale a garantat în 2013 un credit de 2,5 milioane de euro pentru Dataflow Security, companie angajată în dezvoltarea de exploatări mobile şi cu foşti angajaţi NSO Group în echipă. Alte companii italiene, precum Innova, Movia sau Area, au beneficiat de finanţări directe din programele Horizon 2020, ERDF sau IPA II, iar Hacking Team, devenită Memento Labs, a primit chiar şi o mică subvenţie de 1.800 de euro prin Youth Employment Initiative. Compania italiană Negg Group a obţinut 9.872 de euro prin Ministerul Dezvoltării Economice, deşi produsele sale au fost folosite pentru a spiona ţinte din Italia, Malaezia şi Kazahstan.

Scandalurile recente confirmă că folosirea acestor instrumente nu este doar o problemă teoretică. Italia a recunoscut printr-o comisie parlamentară că serviciile sale de informaţii au folosit spyware-ul Graphite, dezvoltat de israelienii de la Paragon Solutions, pentru a ataca telefoanele activiştilor care salvează migranţi şi ale unor jurnalişti. Spania a fost zguduită de dezvăluirea Citizen Lab potrivit căreia peste 60 de persoane asociate mişcării separatiste catalane au fost ţinte Pegasus, iar premierul Pedro Sanchez şi trei miniştri au fost şi ei spionaţi. În Polonia, Ungaria şi Grecia, sute de cetăţeni - 570 în Polonia, 300 în Ungaria, 87 în Grecia - au fost confirmaţi ca victime.

În ciuda acestor abuzuri, Comisia Europeană a rămas inactivă, deşi Parlamentul a cerut în 2022 prin comisia PEGA o reglementare strictă a fabricării, comercializării şi utilizării spyware-ului. Raportul din 2023 al comisiei a avertizat că Uniunea trebuie să îşi dezvolte rapid mecanisme de apărare împotriva „atacurilor din interior asupra democraţiei”. Saskia Bricmont, europarlamentar belgian, a declarat că inacţiunea Comisiei legitimează abuzurile şi „pune în pericol securitatea europeană”, expunând statele la vulnerabilităţi şi şantaj din partea guvernelor străine. Hannah Neumann, europarlamentar german, a atras atenţia că „UE nu poate să apere drepturile cetăţenilor şi, în acelaşi timp, să subvenţioneze supravegherea lor. Este o trădare a propriilor reguli şi valori”.

ONG-urile de drepturi digitale, precum European Digital Rights, cer interzicerea achiziţiilor publice de la companii de spyware, transparenţă totală privind contractele şi finanţările, sancţiuni ţintite împotriva celor care vând sau finanţează aceste instrumente şi reformarea programelor de cercetare şi inovare pentru a exclude tehnologiile incompatibile cu drepturile fundamentale.

Natalia Krapiva, consilier juridic la Access Now, a afirmat pentru sursa citată că „subvenţiile fără control pentru această industrie notorie prin lipsa de transparenţă generează corupţie şi abuzuri”.

În timp ce SUA sancţionează firme şi restricţionează folosirea spyware-ului, Europa rămâne blocată între scandaluri şi inacţiune, cu o parte din marile oraşe transformate în huburi ale industriei de supraveghere. Lipsa de reglementare şi control, combinată cu finanţarea publică masivă, riscă să transforme Uniunea Europeană nu doar în victimă, ci şi în sponsorul propriei vulnerabilităţi.