Investiţiile străine: Cum oprim declinul? Un episod conjunctural sau pierdere de competitivitate pe termen lung?

Se spune că nimeni nu este profet în ţara lui. Ani la rând, investitorii, organizaţiile de business, economiştii au avertizat că România îşi pierde treptat atractivitatea: reguli schimbate peste noapte, instituţii mai puţin eficiente, costuri în creştere şi infrastructură care rămâne în urmă. Semnalele au fost auzite, dar rareori cu adevărat ascultate.

Imediat după publicarea datelor BNR la finalul săptămânii trecute, Cristian Hostiuc întreba chiar din titlul editorialului său dacă poate cineva să răspundă de ce s-au prăbuşit investiţiile străine directe. Întrebarea este, evident, una retorică, iar ”să răspundă” are un dublu sens, bine plasat în context. Totuşi, am ales să o citesc ca pe o invitaţie de a răspunde că trebuie făcut ceva - ceva ce toţi investitorii şi economiştii spun de prea mult timp: avem nevoie cel puţin de stabilitate şi predictibilitate. Dar şi de un nou model de creştere economică. Ce punem în locul costului redus care a adus creşterea din ultimii 20 ani?

Pentru că atunci când investiţiile străine directe scad de câteva ori faţă de perioadele similare din anii anteriori şi ajung la doar 669 milioane de euro, nu mai vorbim despre o simplă fluctuaţie statistică, ci despre un semnal de alarmă. Reducerea de aproximativ 3 miliarde euro a fost determinată în proporţii similare de diminuarea profiturilor reinvestite, a creditelor intra-grup şi a participaţiilor la capital.

Deşi o parte a declinului este explicată de distribuirea dividendelor şi de factori conjuncturali, nivelul ISD din primul semestru al anului 2026 este totuşi mult sub cel din aceeaşi perioadă a anilor anteriori: 4,5 miliarde euro în 2022, 2,8 miliarde euro în 2023, 2,4 miliarde euro în 2024 şi 3,72 miliarde euro în 2025. Cu alte cuvinte, efectele sezoniere nu mai sunt suficiente pentru a explica diferenţa, iar datele indică o reducere reală a profitabilităţii, a încrederii şi a apetitului investitorilor.

Cauzele acestei evoluţii sunt atât interne, cât şi externe. Instabilitatea politică, legislativă şi fiscală, deteriorarea indicatorilor macroeconomici şi erodarea competitivităţii au slăbit atractivitatea României, chiar într-o perioadă în care economia globală traversează schimbări de profunzime.

România a devenit o piaţă tot mai scumpă pentru investitorii străini

În ultimii 20 de ani, România s-a bazat pe poziţia geografică, dimensiunea pieţei, forţa de muncă ieftină şi calificată, costuri de producţie per total mai mici, fiscalitatea relativ atractivă. Aderarea la NATO şi UE au adus un plus de încredere privind stabilitatea şi predictibilitatea instituţională şi legislativă. Aceste avantaje pentru investitori s-au diminuat în mare măsură, iar în prezent doar perspectiva aderării la OECD mai transmite un semnal pozitiv.

Chiar dacă este încă sub media UE, salariul mediu din România a crescut cu 127% în ultimii zece ani. În aceeaşi perioadă, România a înregistrat şi una dintre cele mai mari creşteri ale productivităţii muncii din UE, de 34%. Această evoluţie a acoperit însă doar parţial creşterea veniturilor. Prin urmare, costul nominal al forţei de muncă în România, indicator care măsoară relaţia dintre salarii şi productivitate, a crescut cu 137% între 2015 şi 2025, de departe cea mai mare creştere din UE. Spre comparaţie, acelaşi indicator a avansat cu 108% în Bulgaria, 105% în Ungaria, 66% în Polonia şi 63% în Cehia.

Costul energiei - o vulnerabilitate a economiei româneşti

Costul energiei a devenit un element de presiune asupra costurilor companiilor, influenţând tot mai mult fluxurile de capital şi deciziile de investiţii.

Războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu şi impactul lor major asupra pieţei energiei au expus vulnerabilităţile României în acest sector. În pofida resurselor importante de care dispune, ţara noastră se confruntă cu dezechilibre majore pe pieţele de energie, care se reflectă direct în nivelul preţurilor.

România este în prezent una dintre cele mai scumpe pieţe din UE din perspectiva preţului mediu al energiei electrice, fără taxe, plătit de consumatorii non-casnici. În ultimii zece ani, costul mediu al energiei electrice pentru acest segment a crescut în România cu peste 150%, faţă de un avans de aproximativ 80% la nivelul UE.

În condiţiile în care industria europeană, în ansamblu, a devenit mai puţin competitivă faţă de alte regiuni ale lumii din cauza costurilor ridicate cu energia, România se confruntă cu o scădere şi mai accentuată a competitivităţii.

Astfel, România nu mai este o destinaţie atractivă pentru industriile care se bazează aproape exclusiv pe costuri reduse, precum industria textilă sau cea a componentelor auto cu valoare adăugată redusă. Direcţia necesară este orientarea către industrii cu un grad mai ridicat de complexitate.

Lipsa de predictibilitate, principala frână

Dincolo de tendinţele pe termen lung, lipsa de predictibilitate reprezintă, în acest moment, principala frână în atragerea investiţiilor străine în România.

Consolidarea bugetară, bazată în principal pe noi majorări de taxe, care au frânat şi mai mult economia, a adăugat însă un nou element de incertitudine. Principalul risc perceput acum de investitori este lipsa unui guvern stabil.

Cele mai recente sondaje ale Consiliului Investitorilor Străini arată că incertitudinea legislativă, fiscalitatea şi incertitudinea politică sunt, alături de inflaţie şi dobânzi, principalele provocări care îi preocupă pe liderii companiilor străine din România.

România trebuie să îşi schimbe propunerea de business pe care o promovează către investitori. Nu mai este suficient să spunem că suntem a doua cea mai mare piaţă din Europa Centrală şi de Est sau că suntem o piaţă cu costuri reduse de producţie.

Provocarea este să avem un climat stabil şi o poveste la fel de atractivă pe care să o punem în loc, bazată pe competenţe, productivitate şi capacitatea de a genera valoare adăugată. Şi este nevoie de o strategie pentru investitori. Sunt ţări care au practici de succes care pot fi preluate.

Fără o astfel de schimbare, reducerea investiţiilor străine directe riscă să devină mai mult decât un episod conjunctural: poate fi semnalul unei pierderi structurale de competitivitate.