Inscripţiile bilingve antice din cadrul Muzeului în aer liber Karatepe-Aslantaş, aflat în provincia Osmaniye din sudul Turciei, au fost recent incluse în Registrul Memoria Lumii al UNESCO, potrivit unui comunicat al Autorităţii pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului din Turcia. Aceste inscripţii, vechi de 2.800 de ani, provin din vechea regiune Cilicia şi sunt scrise în hieroglife anatoliene şi limba feniciană. Ele se află în Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş - primul muzeu de acest tip din Turcia, deja aflat pe Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO. Includerea inscripţiilor în acest registru subliniază eforturile Turciai de conservare durabilă a patrimoniului său cultural bogat.
UNESCO descrie inscripţiile de la Karatepe-Aslantaş drept „un exemplu remarcabil de res gestae, ilustrând realizările unui conducător” . În declaraţia oficială se regăseşte şi: „Semnificaţia lingvistică a acestor inscripţii este excepţională, deoarece conţin unul dintre cele mai vechi texte extinse cunoscute în limba semitică feniciană şi în limba locală luviană, ambele contribuind la dezvoltarea alfabetelor moderne.” De asemenea, este apreciată „legătura emoţională dintre populaţia locală şi situl Karatepe”.
Moştenirea Neo-Hitită: Piatră de hotar în descifrarea hieroglifelor luviene
Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş se află în parcul naţional cu acelaşi nume, la aproximativ 24 de kilometri este de districtul Kadirli din Osmaniye . Situl a fost o fortăreaţă de granită a oraşului-stat Adanawa (Ḫaīyawa), din perioada târzie a hitiţilor în Anatolia. Fortăreaţa a fost construită în secolul al VIII-lea î.Hr. de către Azatiwatas, care se autointitula „suveranul regiunii”, pentru a apăra oraşul de atacurile venite din nord. Cel mai probabil, fortăreaţa a fost incendiată şi distrusă de asirieni în jurul anului 700 î.Hr.
Ceea ce face ca Karatepe-Aslantaş să se distingă în lumea arheologiei sunt inscripţii sale bilingve, redactate în feniciană şi luviană. Aceste texte, gravate pe stele din bazalt şi basoreliefuri de la porţile decorate ale sitului, sunt cele mai lungi texte bilingve cunoscute în aceste limbi şi au avut un rol esenţial în descifrarea hieroglifelor luviene. Pe lângă contribuţia lor la întelegerea limbii hitite, inscripţiile păstrează şi moştenirea culturii neo-hitite, oferind o perspectivă valoroasă asupra contextului socio-politic din estul Mediteranei în Epoca Fierului. Spre exemplu, ele descriu fortificaţiile regele Azatiwatas, menite să aducă stabilitate economică şi politică, într-un context în care femeile aveau un rol activ în societate.
Un amestec unic de arheologie, conservare şi frumuseţe naturală
Un alt aspect definitoriu al sitului Karatepe-Aslantaş este munca de conservare inovatoare desfăşurată în anii 1950 de renumită arheoloagă turcă Halet Çambel. Datorită eforturilor sale, s-au conservat timpuriu sculpturi şi basoreliefurile, s-au instalat structura de protecţie şi situat a fost declarat parc naţional cu statut istoric, devenind un exemplu timpuriu de conservare in situ şi de gestionare modernă a unui sit arheologic în Turcia. Datorită acestor calităţi, „Situl Arheologic Karatepe-Aslantaş” a fost inclus în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 2020.
Astăzi, Muzeul în aer liber Karatepe-Aslantaş continuă să fascineze vizitatorii cu porţile sale monumentale dotate cu turnuri îname, statuia impozantă a Zeului Furtunii aflată pe un piedestal cu doi tauri, basoreliefurile cu lei şi sfinxi sculptate în blocuri de bazalt pe pereţii de vânzare şi din interiorul lor, dar credinţa ai porţilor reflectă inscripţii de mare valoare. Muzeul interior, amenajat pentru a expune vestigiile arheologice descoperite în tumulii Karatepe şi Domuztepe din cadrul muzeului în aer liber, este de asemenea deschis publicului. În plus, fiind situat în interiorul unui parc naţional, vizitatorii se pot bucura nu doar de bogăţia istorică, ci şi de frumuseţile naturale, precum barajul Aslantaş, şi pot observa fauna locală.