OPINII România, sub lupa Comisiei Europene în luna iunie: trei proceduri de infringement cu impact sistemic

În luna iunie 2025, România este subiectul a trei proceduri de infringement derulate de Comisia Europeană, care vizează zone legislative cu implicaţii directe asupra pieţei interne, protecţiei investiţiilor şi sustenabilităţii economice, şi anume: respectarea normelor UE privind proiectarea ecologică şi etichetarea energetică a produselor, guvernanţa drepturilor de autor, precum şi protejarea reţelei Natura 2000. Cele trei proceduri de infringement de care ţara noastră este vizată în această lună conturează un profil îngrijorător pentru România în raport cu obligaţiile sale europene, desenând un tablou de conformitate destul de fragil, cu potenţial impact în lanţ asupra climatului investiţional.

Fie că vorbim despre pieţe de consum, sectoare culturale sau biodiversitate, concluzia este aceeaşi: deficienţele sistemice în transpunerea şi aplicarea legislaţiei UE pot deveni obstacole semnificative în calea capitalului, investiţiilor şi credibilităţii internaţionale. Or, aceste aspecte pot deveni realmente problematice din moment ce investitorii instituţionali şi actorii de top din business evaluează din ce în ce mai mult riscurile de reglementare. România este nevoită acum să răspundă CE într-un mod care să demonstreze că poate restabili echilibrul dintre convergenţa europeană şi capacitatea administrativă internă.

1. Deficienţe structurale în conformarea la normele de ecodesign şi etichetare energetică a produselor

Prin transmiterea unei scrisori de notificare formală (INFR(2025)2074), Comisia Europeană a semnalat României neconformitatea cu obligaţiile ce decurg din Regulamentele (UE) 2017/1369 şi 2019/1020 privind etichetarea energetică, respectiv supravegherea pieţei, precum şi din Directiva UE 2009/125 care conţine normele UE de ecodesign.

În linii mari, România este acuzată că nu a asigurat un cadru instituţional robust pentru a controla eficient produsele introduse pe piaţa naţională, în contextul în care statele membre sunt responsabile cu supravegherea pieţelor lor, astfel încât să fie introduse în spaţiul comunitar doar produse care respectă toate normele aplicabile ale UE. În termeni practici, acest lucru înseamnă, printre altele, şi verificarea faptului că produsele îndeplinesc cerinţele minime privind consumul de energie şi că sunt etichetate corect cu toate informaţiile necesare consumatorilor, care să le permită acestora să ia cele mai potrivite decizii de cumpărare. Regulamentul privind supravegherea pieţei (Regulamentul (UE) 2019/1020) stabileşte obligaţia statelor membre de a asigura o supraveghere eficientă a pieţei, mecanism ce implică existenţa unei autorităţi naţionale dedicate, alocarea de resurse adecvate, competenţe pentru investigaţii, efectuarea de controale la o scară suficientă şi raportarea acestora în baza de date europeană destinată supravegherii pieţei. România nu şi-a respectat aceste obligaţii, iar Comisia Europeană a acordat un termen de două luni pentru remedierea situaţiei, în caz contrar urmând să transmită un aviz motivat - pas premergător sesizării Curţii de Justiţie a UE.

De ce este important acest dosar? Lipsa unor mecanisme de control adecvate, inclusiv lipsa inspecţiilor sistematice şi raportarea deficitară în sistemele informatice europene, vulnerabilizează consumatorii şi distorsionează competiţia între operatorii economici.

2. Protecţia deficitară a siturilor Natura 2000, un potenţial semnal de alarmă pentru investitorii ESG

A treia acţiune în care este implicată ţara noastră în luna iunie vizează deficienţele persistente în desemnarea şi protecţia siturilor de importanţă comunitară în cadrul reţelei Natura 2000 - pilonul biodiversităţii în Uniunea Europeană. România a primit o scrisoare de notificare formală suplimentară în procedura INFR(2015)4036, care evidenţiază o inadecvare a autorităţilor naţionale în a implementa Directiva Habitate (92/43/CEE) la standardele cerute de UE şi lipsa unor măsuri de conservare concrete pentru sute de situri desemnate. Mai exact, România a fost avertizată de Comisia Europeană pentru că nu a desemnat toate cele 382 de situri de importanţă comunitară ca Arii Speciale de Conservare. Din 2020 până în prezent, doar 213 au fost desemnate, iar restul de 169 rămân neprotejate formal. În plus, multe situri nu au obiective de conservare clare sau suficiente, iar măsurile existente sunt adesea prea generale pentru a asigura protecţia efectivă a speciilor şi habitatelor.

România are două luni pentru a răspunde acestei notificări şi pentru a remedia situaţia, altfel Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

De ce este important acest dosar? Într-un moment în care criteriile ESG (mediu, social, guvernanţă) au devenit centrale în analiza investiţională, deficienţele sistemice în protejarea biodiversităţii afectează ratingul de sustenabilitate al ţării şi capacitatea de a atrage finanţări verzi sau structurale. În acelaşi timp, incertitudinea privind regimul siturilor Natura 2000 poate genera blocaje în proiecte de infrastructură, energie regenerabilă sau dezvoltări imobiliare de mari dimensiuni.

Ioan Grosu, avocat Biriş Goran

3. Lipsuri legislative privind licenţierea extinsă în domeniul drepturilor de autor

A doua acţiune de infringement, aflată într-o fază mai avansată (opinie motivată - INFR(2015)4027), vizează regimul naţional al licenţierii colective extinse pentru comunicarea publică a operelor muzicale. În acest dosar, România este somată să alinieze legislaţia naţională la principiile europene privind drepturile exclusive ale autorilor, în contextul în care ţara noastră a transpus deficitar şi incomplet prevederile Directivei 2001/29/CE şi ale Directivei (UE) 2019/790.

Comisia susţine că legislaţia românească nu oferă garanţii suficiente privind protecţia titularilor de drepturi neafiliaţi la organismele de gestiune colectivă, iar în lipsa unei acţiuni legislative corective în cel mult două luni, România riscă să fie trimisă în faţa Curţii de Justiţie a UE.

De ce este important acest dosar? Această inconsecvenţă legislativă poate conduce la litigii internaţionale, incertitudine juridică pentru titularii drepturilor de autor şi riscuri reputaţionale pentru industriile culturale şi creative. Sistemul de licenţiere influenţează fluxurile de venituri pentru autori şi distribuitori şi are impact major asupra ecosistemului creativ şi asupra pieţelor de streaming radio/TV.

Roxana Guiman, avocat specializat în proprietate intelectuală