PLASAMENTE ALTERNATIVE Brâncuşi, de milioane

Brâncuşi se născu acum 150 de ani, la Hobiţa, în Gorj. Tot ce este legat de el este valoros, preţios şi chiar luminos. Familia în care s-a născut, pe unde a trecut, ce a făcut şi nu a făcut, cu cine şi de ce, cât a luat, cât n-a dat, ce a zis şi ce n-a scris, ba chiar şi sculptura pe care a realizat-o sunt analizate şi dezbătute, mai ales la aniversare. În jurul lui s-a ţesut o plasă de minciuni şi exagerări sau, cum se spune acum, mituri urbane. Chiar şi faptul că la Paris s-a purtat ca un ţăran este tot un mit urban.

Certitudinile despre Brâncuşi se exprimă în mii sau direct în milioane de dolari americani. Sau, de la 1 ianuarie 1999/2022, şi în euro. În 2002, cea mai scumpă sculptură din lume a devenit „Danaide”, de Brâncuşi, desigur, care obţinuse 18,1 milioane de dolari, dolari de atunci. Peste trei ani, în 2005, tot la o licitaţie new-yorkeză dintre cele distrugătoare de recorduri, Brâncuşi s-a autodetronat, cu o „Pasăre în spaţiu” de 27,5 milioane de dolari.

Dar acestea nu sunt cele mai mari preţuri pentru Brâncuşi, ci doar momentele când a fost în fruntea topului, deţinând recordul mondial de preţ la sculptură. Cea mai scumpă sculptură de Brâncuşi este, la 71,1875 milioane de dolari, numita „La jeune fille sophistiquee. Portrait de Nancy Cunard”, adjudecată la licitaţia vedetă din mai 2018, desigur, de la New York, la casa Christie's. Lucrarea a avut un singur proprietar, fiind adusă la vânzare de urmaşii celui care, în 1955, o cumpărase de la Brâncuşi.

„Brâncuşi a fost mereu o stea strălucitoare în odiseea colecţiei părinţilor noştri, Frederick and Elizabeth Stafford”, mărturiseau copii celebrilor colecţionari, cei care au dus această sculptură la licitaţie. Frederick se născuse în România şi emigrase. Ca Brâncuşi, că de aici a venit ideea ca tinerii căsătoriţi americani să-l viziteze pe sculptor, în 1954. Era ziua doamnei Stafford, Mimi, după cum o numesc copiii, împlinea 26 de ani. Prima întâlnire cu sculptorul român din Paris, care îi iubea pe americani şi ei îl apreciau la maxim, a fost începutul unei frumoase prietenii. Mimi a primit cadoul lucrarea „La jeune fille sophistiquee. Portrait de Nancy Cunard”, la care a ţinut foarte mult, în care şi-a văzut aspiraţia, destinul.

Nancy Clara Cunard, de la a cărei naştere, la 10 martie, se împlinesc 130 de ani, era o cunoscută personalitate a Parisului tumultuos, englezoaică, scriitoare şi moştenitoare, dar şi militantă împotriva rasismului şi fascismului ce cam ridica vocea şi fapta în acele vremuri. Inventarele statistice îi împarte riguros cunoştinţele masculine, celebrităţi cărora le-a fost muză, în „lovers”, printre care şi Tristan Tzara, şi „alţii”, precum Brâncuşi, care i-a făcut acest portret. De altfel, Tzara, dadaistul primordial, i-a făcut cunoştinţă lui Brâncuşi cu prietena lui, Nancy. Sau invers, adică i l-a prezentat lui Nancy pe prietenul lui român, marele sculptor Constantin Brâncuşi.

Nancy Cunard nu i-a pozat niciodată lui Brâncuşi în formula clasică, nici nu a ştiut, mult timp, că una dintre operele sale emblematice îi poartă numele. Dar sculptura are din plin acea subtilitate genială a reprezentării portretului care îi dă viaţă, deşi abstractizarea este semnificativă. Când o vezi, exclami: Oh, Mon Dieu, c'est Nancy, Nancy Cunard, evidement! Deşi nu conţine această uimire, trebuie văzut filmuleţul de-a dreptul omagial, de numai trei minute, «The Iconoclastic Heiress | Constantin Brancusi's „La jeune fille sophistiquee”», cu care casa Christie's a însoţit evenimentul scoaterii la licitaţie a acestei creaţii emblematice a lui Brâncuşi.

Cea mai scumpă sculptură de Brâncuşi este o formă foarte complexă, din bronz ultraşlefuit, cum făcea artistul. Mai multe forme ovoidale invocă portretul, cu fruntea evidentă şi bărbia mică, cu un coc care completează jocul de forme stilizate într-o expresie puternică. Centre Pompidou are o variantă din ipsos patinat a sculpturii, din 1928, şi aduce în discuţie forma în lemn, realizată în 1926-1927, cam pe când se judeca el cu Vama americană. Varianta în ipsos de la Pompidou a făcut parte din donaţia înscrisă în testamentul lui Brâncuşi. Cea de lemn, spune Centre, a fost dăruită de artist Alexinei Duchamp, soţia lui Marcel Duchamp, cunoscutul artist şi un mare prieten al lui Brâncuşi, esenţial în poveştile americane, inclusiv în procesul cu Vama.

„La jeune fille sophistiquee. Portrait de Nancy Cunard”, sculptura în bronz a lui Brâncuşi, vândută, în 2018, cu peste 71 de milioane de dolari, care acum fac cu ceva milioane mai mult, a fost turnată în 1932 şi, cum se ştie şi a accentuat mereu, a fost şlefuită de Brâncuşi însuşi, că nu concepea altfel. Chiar spune, la un moment dat, că şlefuirea este extrem de importantă pentru el, echivalând-o cu o recreare a operei.

Opera de milioane de dolari a plecat, în vânzare, de la faimosul „preţ la ofertă”, care lasă libertate speranţei şi banilor să se manifeste în lumina licitaţiei. Mai mult, materialul pregătit ca la carte de organizator, casa Christie's, a menţionat că sculptura se pregăteşte pentru expoziţia de la Bruxelles, din cadrul Europalia 2019, prima expoziţie Brâncuşi în acest oraş.

Deloc întâmplător, a doua vânzare în topul Brâncuşi este tot un portret feminin, o „Muză adormită”, care a primit 57,3 milioane de dolari în 2017. Desigur, la New York şi la Christie's. La fel, locul trei, este deţinut de portretul doamnei L. R., numit „Madame LR”, vândut cu aproape 30 de milioane de euro în 2099, nu la New York, ci la Paris, dar tot la Christie's.

LR înseamnă Leonie Ricou, colecţionară şi mecenă a artelor, cunoscută pentru salonul său select, din bulevardul Raspail. Salonul său era vizitat de cele mai importante nume ale artei plastice şi literaturii. A avut o prietenie specială cu Brâncuşi, ca în cazul lui Nancy Cunard, nimic care să ne facă să zâmbim cu subînţeles. Brâncuşi începe să frecventeze Salonul în 1908, cam în acelaşi timp cu George Oprescu. Da, George Oprescu, cel care, în anii "50, orbit de proletcultism, îl desconsidera masiv pe Brâncuşi. Şi, nu, celebra şedinţă a unei secţiuni a Academiei despre care se tot vorbeşte şi la care şi-a cuvântat opinia şi tovarăşul Oprescu, nu avea ca scop respingerea vreunei donaţii a lui Brâncuşi pentru statul comunist român, pentru că o astfel de donaţie nu a existat nici măcar în intenţie.

Atenţie, însă, Leonie Ricou este din lemn! Sculptura lui Brâncuşi numită „Madame LR”, vândută de Dragobete 2009, la Paris, este din lemn. Şi aici deţine un record, este cea mai scumpă sculptură de lemn din lume. Şi făcea parte din colecţia lui Yves Saint Laurent & Pierre Berge, a cărei dispersare a adunat, în cele trei zile din 2009, 374 de milioane de euro.

În 2026, să îl tot pomenim pe Brâncuşi. Dar numai de bine, că altfel nici nu a existat!