Rectificarea bugetară: Un pas necesar pentru restabilirea disciplinei fiscal-bugetare. Este suficient?

Rectificarea bugetară este un demers corect şi transparent, atât faţă de investitori, cât şi faţă de toţi partenerii României. În contextul actual, acest proces era necesar pentru a asigura funcţionarea optimă a instituţiilor statului şi pentru a creşte nivelul de predictibilitate în faţa creditorilor. Noul plan privind finanţele ţării este unul realist, chiar dacă scoate la suprafaţă o situaţie dificilă.

Costul lipsei de predictibilitate

Venim după o perioadă în care execuţia bugetară a depăşit cu mult bugetul stabilit iniţial, oferind mereu surprize neplăcute investitorilor. Acest tip de comportament are consecinţe directe şi măsurabile: afectează încrederea investitorilor şi determină creşterea costurilor de finanţare a României. Două semnale îngrijorătoare ilustrează gravitatea situaţiei.

Primul: România se împrumută în euro, pe 10 ani, la costuri de aproximativ 6%, în timp ce Serbia, o ţară care nu beneficiază de statutul de investment grade, reuşeşte să acceseze finanţare la 4,6%. Acest decalaj este îngrijorător şi nesănătos pentru sustenabilitatea finanţelor publice româneşti.

Al doilea: Ponderea cheltuielilor cu dobânzile în total venituri este estimată că va ajunge 7,5%, la finalul anului 2025, plasându-ne pe locul trei în Uniunea Europeană, după Ungaria şi Italia. Diferenţa critică? Aceste ţări au o pondere a datoriei publice în PIB mult mai ridicată decât România. Plătim mai mult pentru o datorie mai mică.

Literatura economică demonstrează că sustenabilitatea fiscală depinde fundamental de relaţia dintre rata dobânzii şi rata de creştere economică. Când costul îndatorării depăşeşte creşterea PIB, fiecare leu împrumutat devine o povară tot mai mare pentru generaţiile viitoare. În cazul României, problema nu este nivelul absolut al datoriei, deşi şi acesta este în creştere, ci costul ridicat al finanţării care erodează spaţiul fiscal disponibil pentru investiţii productive.

Radiografia rectificării bugetare

Pe zona de cheltuieli, cele mai ample ajustări au fost făcute pentru categoria cheltuielilor cu dobânzile (+29%), fiind urmate de cheltuieli cu transferurile şi cu personalul, unde procentele sunt mult mai mici (aproximativ +4,5%). Având cifrele privind execuţia bugetară la finalul lunii august 2025, noile ţinte reprezintă o conectare la realitatea cheltuielilor asumate de guvern încă de anul trecut.

Pe zona de venituri, dinamica încasărilor a fost în general bună, însă ea vine pe fondul unor creşteri de taxe şi impozite sau eliminări de facilităţi începând cu 1 ianuarie 2025, după ce în 2024 a fost promovată tot o politică fiscal-restrictivă.

Ponderea veniturilor din taxe, impozite şi contribuţii a ajuns la aproximativ 27,3% din PIB la finalul anului 2024, apropiindu-ne de nivelele din 2013-2015.

Deşi la finalul anului 2025 vom depăşi probabil 28% din PIB, deficitul continuă să rămână o problemă majoră. Este evident că problema importantă vine din zona de cheltuieli publice curente, care au crescut mult mai repede decât veniturile, generând instabilitate.

Primele semne pozitive

Execuţia bugetară la finalul lunii august 2025 aduce şi veşti bune privind responsabilitatea. Cheltuielile lunare cu personalul au rămas, începând cu luna aprilie, în jurul a 14,5 miliarde de lei, fiind chiar în uşoară scădere. Spre comparaţie, 2024 a început cu 11,8 miliarde lei, ca în noiembrie să avem 14,3 miliarde, iar în decembrie 16,6 miliarde.

Un management mai bun s-a observat şi la cheltuielile cu bunurile şi serviciile, unde creşterea faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut a fost de doar 4%, semnificativ sub rata inflaţiei.

Aceste evoluţii demonstrează faptul că disciplina fiscală este posibilă şi că există spaţiu pentru eficienţă, fără a compromite funcţionalitatea statului.

Mesajul nostru pentru decidenţi

Mediul privat are nevoie de transparenţă, predictibilitate şi disciplină fiscal-bugetară. Construirea unui buget pe baze realiste reprezintă un pas important în această direcţie, dar insuficient. Pentru o evoluţie sustenabilă a finanţelor publice ale acestei ţări, sunt necesare revizuirea şi eficientizarea cheltuielilor publice, nu doar consolidări bazate exclusiv pe creşterea veniturilor fiscale.

România are potenţialul economic pentru a urma un parcurs sustenabil - ceea ce ne trebuie acum este disciplină fiscal-bugetară constantă şi predictibilitate pe termen lung.

Când ne vom împrumuta la dobânzi de 4%, în loc de 6%, diferenţa - miliarde de euro anual - va putea fi investită în infrastructură, educaţie şi competitivitate. Acesta este dividendul real al disciplinei fiscale: resurse pentru dezvoltare, nu costuri suplimentare generate de lipsa de credibilitate.