Reducerea consumului nu va elimina cauzele structurale ale crizei energetice din UE

Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat recent că "energia cea mai ieftină este aceea pe care nu o foloseşti" şi a subliniat necesitatea reducerii cererii.

Dar este aceasta o soluţie, chiar şi pentru o perioadă nu foarte îndelungată? Din păcate răspunsul este negativ, în special din cauza deficitului energetic structural de la nivelul Uniunii Europene.

Acest deficit este rezultatul unei planificări defectuoase a tranziţiei energetice, care nu a ţinut cont de structura consumului după sursă şi a ignorat dependenţa masivă de importuri. Ignorată a fost şi evoluţia istorică a sistemelor energetice, care au fost construite mereu prin adăugarea noilor surse.

Pe marginea declaraţiei preşedintelui CE, analistul american Martin Armstrong a subliniat că declanşarea războiului contra Iranului şi blocarea Strâmtorii Ormuz nu sunt cauzele depresiunii economice care se prefigurează în Europa, ci aceasta este determinată de politicile energetice, monetare şi de migraţie defectuoase.

Warwick Powell, profesor asociat la Queensland University of Technology (QUT) din Australia, subliniază în cartea sa "Thermoeconomics in a Time of Monsters" că societăţile şi sistemele lor economice sunt procese metabolice care trebuie să capteze şi să utilizeze energia pentru a-şi reproduce structurile complexe.

Mai mult, toate societăţile complexe au nevoie de un surplus de energie dincolo de ceea ce este necesar pentru supravieţuirea de bază, astfel încât să poată fi susţinute instituţiile, infrastructura şi aşezările sociale.

Cadrul teoretic propus de Powell, al Valorii Sistemice de Schimb (SEV), oferă o modalitate riguroasă de analiză a traiectoriei actuale a Uniunii Europene, în centrul căreia se află situaţia energetică.

"Cadrul SEV reconceptualizează valoarea, producţia şi acumularea ca expresii ale condiţiei termodinamice profunde a existenţei", subliniază autorul, iar apoi precizează că "fiecare sistem social este o structură deschisă, dependentă de energie, care se susţine prin transformarea energiei potenţiale în complexitate organizată".

Energia este factor fundamental al asigurării coerenţei sistemelor sociale, coerenţă "dependentă de menţinerea unui echilibru pozitiv între crearea de negentropie şi disiparea entropică".

Profesorul de la QUT avertizează că "economiile, la fel ca toate sistemele vii, nu sunt maşini pentru maximizarea producţiei sau a profitului, ci sisteme metabolice care trebuie să-şi regenereze continuu fundamentele energetice şi informaţionale", iar "întrebarea fundamentală nu este cât produce o economie, ci dacă poate susţine condiţiile generatoare de ordine care fac posibilă producţia", deoarece "aceasta este esenţa viabilităţii sistemice".

În lucrarea sa, Powell analizează şi procesul de dezindustrializare din Uniunea Europeană, despre care spune că nu este doar o reacţie la preţurile mari ale energiei, ci un simptom al declinului structural al energiei nete, în condiţiile în care "gazul rusesc a constituit coloana vertebrală a energiei cu EROEI ridicat în Europa, în special pentru Germania, Italia şi Europa de Est", iar "înlocuirea gazului rusesc cu GNL este substanţial mai scumpă şi are un EROEI mai scăzut, necesitând mai multă prelucrare, comprimare, transport şi regazificare".

EROEI (Energy Return on Energy Invested) este un indicator cheie al eficienţei energetice şi reprezintă raportul dintre energia obţinută dintr-o sursă şi energia consumată pentru a o extrage, procesa şi livra. Un EROEI ridicat înseamnă o sursă de energie mai eficientă, care oferă mai multă energie utilă decât se consumă în procesul de producţie.

Scăderea nivelului net al energiei a condus la dezafectarea sau externalizarea unor capacităţi de producţie din sectoare economice fundamentale, cum sunt cele chimice sau metalurgice, aşa cum se întâmplă în Germania dar şi alte economii europene, în timp ce au crescut importurile de produse finite.

Concluzia lui Powell este că Europa se adaptează la penuria de energie pe care şi-a creat-o singură prin reducerea cererii interne de energie, în special a cererii industriale, şi intră astfel într-o stare de "triaj energetic".

Noţiunea de triaj energetic se referă la starea în care o societate se adaptează deficitului de energie prin reducerea activă a cererii interne, în special în sectorul industrial, cu efecte profunde asupra fundamentelor structurale, economice şi sociale.

Dincolo de consecinţa imediată a dezindustrializării structurale, triajul energetic va conduce şi la "stratificarea energetică", unde societatea va fi împărţită între cei care au şi cei care nu au energie.

Astfel, corporaţiile mari îşi pot asigura generarea de energie dedicată sau contracte pe termen lung pentru a se proteja, în timp ce firmele mici şi mijlocii şi gospodăriile, adesea captive utilităţilor locale, vor suporta povara creşterilor de preţuri şi a întreruperilor de servicii.

Această "adaptare" la penuria de energie va conduce inevitabil la adâncirea dezechilibrelor externe, un fenomen care nu poate fi oprit prin simpla aplicare a unor bariere comerciale sau tarifare, în special în cazul relaţiei comerciale cu China.

Estimările prezentate în "Termoeconomie" arată că pe măsură ce randamentul energetic al energiei investite scade către pragul critic de 10:1, energia disponibilă pentru a susţine complexitatea socială se diminuează rapid.

O societate aflată în declin energetic structural nu poate pur şi simplu să se abţină de la utilizarea energiei fără a exista consecinţe: fie se vor găsi surse energetice cu EROEI mai mare, fie se va trece la simplificarea sistemică, reflectată prin declinul serviciilor, infrastructurii şi a ordinii sociale.

Inclusiv creşterea eficienţei energetice nu este suficientă, deoarece poate doar prelungi durata de viaţă a unui regim energetic existent, dar nu poate înlocui prioritatea existenţială a energiei în sine.

Limitarea severă a livrărilor de petrol, gaze şi derivate petroliere din Golf a determinat autorităţile europene să sublinieze necesitatea accelerării procesului de electrificare.

Cadrul teoretic al Valorii Sistemice de Schimb consideră electrificarea ca o modalitate potenţială de a creşte EROEI la nivelul utilizatorilor prin reducerea intensităţii energetice în sectoarele industrial şi de transport.

Cu toate acestea, succesul electrificării depinde de mai mulţi factori, printre care se regăsesc bariera energetică, deficitul resurselor materiale sau dependenţa de lanţurile de aprovizionare externe.

Bariera energetică este reprezentată de necesitatea extinderii şi construirii unei noi infrastructuri electrice (reţele, surse regenerabile, stocare), care necesită o investiţie iniţială masivă de energie şi materiale înainte de a produce un surplus.

Dificultatea depăşirii barierei energetice este amplificată de deficitul resurselor materiale, în condiţiile în care UE se confruntă atât cu o lipsă critică de materii prime (cupru, litiu, pământuri rare), cât şi de componente de înaltă tehnologie, cum ar fi transformatoarele.

Acest deficit conduce la dependenţa masivă a Europei de lanţurile de aprovizionarea externe, care sunt dominate de China. Fără suveranitatea lanţului industrial, eforturile de electrificare ale UE riscă să se transforme într-un proces prin care sunt risipite resurse preţioase doar pentru a menţine o identitate "verde" simbolică, în timp ce capacitatea productivă reală se erodează.

În cartea sa, profesorul Powell abordează şi problema sustenabilităţii UE în condiţiile unei scăderi masive a consumului de energie.

Concluziile sale şi ale altor autori citaţi în carte arată că "o scădere puternică a consumului de energie reprezintă o ameninţare gravă la adresa viabilităţii sistemice dacă nu este însoţită de o creştere a eficienţei sistemice", deoarece surplusul de energie susţine economia fundamentală, funcţionarea utilităţilor, transportului sau a serviciilor de sănătate şi îngrijire.

Reducerea surplusului va determina creşterea presiunilor asupra acestor elemente esenţiale de infrastructură socială şi economică, iar "când un regim nu mai poate furniza surplusul energetic necesar pentru promisiunile sale de ordine, acesta suferă de fragmentare socială, inegalitate şi o pierdere a legitimităţii".

Dintr-o perspectivă termoeconomică, situaţia şi perspectivele UE sunt precare. Deşi eficienţa consumului energetic este necesară, aceasta nu poate susţine o societate complexă dacă potenţialul total al energiei disponibile scade sub pragul necesar pentru reproducerea socială.

Fără o strategie care să asigure fundaţii energetice şi materiale cu randamente energetice ridicate, Uniunea Europeană riscă o traiectorie de epuizare sistemică şi fragmentare.