REUNIFICAREA CATOLICISMULUI CU ORTODOXIA - EPISODUL ICriza religioasă, sub presiunea crizei financiare

MAKE
Ziarul BURSA #Politică /

Criza religioasă, sub presiunea crizei financiare

Papa Francisc a rezumat, sâmbătă, rezultatele vizitei sale în Turcia (28-30 noiembrie), unde, în faţa Patriarhului Constantinopolului Bartolomeu I, şi-a formulat explicit intenţia reunificării Bisericilor Catolică şi Ortodoxă:

"Singurul lucru pe care îl doreşte Biserica catolică şi ceea ce încerc şi eu ca episcop al Romei... este unitatea cu bisericile ortodoxe", a declarat, atunci, suveranul pontif, adăugând că Biserica Catolică nu pune nici o condiţie reunificării, alta decât profesiunea de credinţă comună.

Deşi ideea reunificării Bisericilor a început să plutească încă de prin anii şaizeci ai secolului trecut, deşi Vaticanul a mai făcut gesturi memorabile în această direcţie (cum este şi vizita în România, din mai 1999, a lui Ioan Paul al II-lea - primul Papă care, după Marea Schismă, a vizitat o ţară ortodoxă, unde a fost întâmpinat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist), totuşi evenimentul de acum este primul care lasă să se înţeleagă că va fi urmat de acţiunea practică a unificării:

"Noi suntem gata să căutăm împreună... modalităţile prin care să fie garantată unitatea Bisericii în actualele împrejurări", a spus Francisc, la Istanbul.

Dincolo de firescul îndreptării situaţiei schismatice între biserici de aceeaşi credinţă, intenţia catolică de reunificare mai este determinată şi de presiunea resimţită în urma transformărilor lumii din ultima perioadă, între care criza financiară mondială este cea mai proeminentă.

Miza depăşeşte, însă, nivelul unei revoluţii, căci problematizează nu doar viabilitatea sistemului în care suntem organizaţi, ci, mai adânc - sufletele noastre - şi mai înalt - felul.în care umanitatea percepe şi actualizează divinitatea (pe Dumnezeu) şi raporturile cu ea.

ANALFABETISMUL RELIGIOS

Un minunat Crist din fildeş, sculptat în secolul al XVI-lea, era admirat în Catedrala din Strasburg, de un grup de adolescenţi germani, care exclamau: "E Spartacus! E Spartacus!"

Întâmplarea a fost relatată vineri, la Radio Vatican, de Cardinalul Jean Louis Tauran, a doua zi după ce se încheiase al treilea Summit Catolic-Musulman, organizat, la Roma, de Consiliul Pontifical pentru Dialog Interreligios (al cărui preşedinte este).

La Radio Vatican, Cardinalul s-a arătat uluit de "analfabetismul religios" al tinerilor din inima continentului nostru, fără să bage de seamă că, de fapt, a dat glas unei îngrijorări acute, de la vârful Bisericii Catolice (îngrijorare care nu ocoleşte nici Biserica Ortodoxă).

Căci, deşi se spune că Spartacus ar fi murit în luptă, totuşi cei şase mii de sclavi supravieţuitori ai revoltei au fost crucificaţi dealungul drumului dintre Roma şi Capua, pe Via Appia, astfel că Spartacus poate induce imaginea unui crucificat, în mintea unui adolescent care încă nu a învăţat rigoarea şi poate că nu se va învăţa niciodată cu ea.

Iar dacă acceptăm că amândoi ar putea fi imaginaţi pe cruce, atunci cum îl mai putem deosebi pe Cristos, de Spartacus?

Numai şi numai contextual.

Ce să caute sculptura lui Spartacus în Catedrala din Strasburg?

Ce să caute ea, în oricare biserică creştină?!

Când găseşti un crucificat, în biserică, el nu poate fi decât Cristos.

Confuzia între Cristos şi Spartacus nu relevă doar "analfabetism religios", cum afirmă Cardinalul Tauran şi nici doar incultură, ci completa îndepărtare de biserică şi creştinism şi slăbirea rolului pe care îl joacă, în lume.

CONSECINŢELE MORALE ALE CRIZEI FINANCIARE

Aceasta este adevărata îngrijorare care înfrigurează corpul Bisericii, iar capetele ei sunt conştiente de criza religiosă în care se află creştinătatea: credinţa nu mai reuşeşte să furnizeze valorile morale care să ne ghideze acţiunile, ele s-au aplatizat sub presiunea valorilor finanţismului globalist - adaptate funcţionalităţii sistemului (după ce, în partea comunistă a lumii, fuseseră înlocuite şi chiar exterminate de un ateism rudimentar).

Sintetic, simplu şi bine exprimat, "Nimic nu mai este sfânt", dar aceasta nu este cine ştie ce noutate, căci, de mii de ani, în fiecare generaţie se găseşte măcar o voce să acuze, cu tărie, slăbiciunea contemporanilor în faţa ispitelor lumeşti - bani, putere, sex - şi integrarea în regulile sistemului de organizare socială şi economică, cu încălcarea Poruncilor, ca să-şi satisfacă nevoile şi patimile.

De fapt, este şi acesta un rost - este "păgân", lipsit de înălţare sufletească, dar conferă un ţel şi un înţeles vieţii şi fiecare dintre noi trăim asta, în fiecare dintre noi se găseşte un mix de valori, măcar că ne-am referi doar la reflexul moral determinat de nevoi, iar nu şi de ispite.

Asta deschide calea unui sistem de valori morale (axiologie) subordonat bunurilor materiale, secundar, complementar şi deseori "alternativ" la înălţarea sufletească oferită de credinţă.

Marea noutate a ultimilor ani este, însă, criza sistemului de organizare - socială, economică şi financiară - ruinând axiologia comună, fără ca umanitatea să întrezărească soluţia - adica, un sistem care să-l înlocuiască pe acesta, dovedit disfuncţional.

Societatea creditului, traversând sclavagismul, feudalismul şi capitalismul, porneşte să-şi arate neputinţa să mai confere reguli pentru rosturile omeneşti, lăsând omul să fie pândit de stupefacţie, de paralizie morală, de hazard şi haos.

În mod paradoxal, situaţia încarcă de responsabilitate religia, biserica şi credinţa.

În special, pe cele creştine, ai căror aderenţi - o treime din populaţia planetei - se află în originea crizei financiare.

POVARA BISERICII

Biserica pare încovoiată sub sarcină, evaluând-o ca oportunitate, dar, mai ales, dureros, conştientă de lipsa de izbândă care o paşte (Cardinalul francez Tauran a relatat că Franţa a încercat să introducă educaţia religioasă în şcoli, dar nu a găsit profesori capabili).

Să completăm tabloul: însuşi corpul teologic experimentează noi atitudini faţă de religie, framântat de controverse la cel mai înalt nivel, reluând discuţiile asupra tuturor temeiurilor creştinismului, consolidate de-a lungul celor două milenii ale istoriei sale.

Din acest punct de vedere, dezbaterile în jurul textului Sfânt purtate la vârful Bisericilor creştine, în acest început de mileniu trei, nu au precedent decât în controversele începutului mileniului unu, când a fost recunoscută natura divină a lui Cristos şi a fost canonizată Biblia.

Totuşi, masa credincioşilor ia foarte rar cunoştinţă de frământările "pastorilor" săi, deşi, în ultimul timp, ele au început să se întrezărească, într-un mod întortocheat, prin coridoare neaşteptate, cum forează, de pildă, beletristica lui Dan Brown ("Codul lui da Vinci"), dar şi rescrierea alternativă a mobilurilor istoriei.

Dacă tastezi cuvintele "criza religiei" (sau echivalentul englezesc), într-un motor de căutare pe Internet, o parte din documentele afişate deplâng diminuarea credinţei, dar nu sunt recente (şi par să aibă aplicabilitate în oricare secol din cele două milenii de creştinism). O altă parte se referă la recenta prigoană declanşată contra creştinilor din Siria şi Irak, iar celelalte nu au legătură cu subiectul, ca şi când Google (de exemplu) s-ar afla în confuzie.

Confuzia "libertate prin credinţă" - "libertate de credinţă" este, deseori, involuntară, aşa cum s-a petrecut şi în octombrie, la Bucureşti, la sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice, organizată la Palatul Parlamentului, de Ministerul Afacerilor Externe de pe timpul lui Titus Corlăţean, unde, deşi tematica menţiona noţiunile de "religie" şi "libertate" ("Legislaţie, religie şi libertate. O abordare în contextul globalizării"), totuşi niciunul dintre referatele academice nu a imaginat să se înalţe în câmpul metafizicii, ci toate s-au mulat pe terenul accidental, mediocru, din câmpul politicii, ratând o dezbatere necesară acestui moment din evoluţia umanităţii.

(Va urma)

NOTA AUTORULUI

Încep să public acest articol, deşi textul nu este, încă, finalizat.

I-am imaginat structura, ştiu ce vreau să spun, dar teritoriul este vast, documentaţia necesară se întinde dincolo de orizont - acolo unde cerul se uneşte cu pământul - şi nu pot să prevăd mulţimea cărărilor de până acolo, astfel ca exprimarea să fie limpede şi suficientă.

Pe de altă parte evoluţiile conştiinţei religioase şi gesturile instituţiilor corespunzătoare mă obligă la actul publicistic, acum, în acest moment.

Este cauza pentru care m-am hotărât să public articolul în episoade, în condiţia riscantă că încă nu este scris până la capăt (ceea ce reprezintă o premieră, pentru ziarul BURSA, care nu a acceptat niciodată astfel de riscuri).

Nu ştiu când voi publica Episodul 2.

Poate joi sau vineri, ori săptămâna viitoare.

În orice caz, nu mâine.

Opinia Cititorului ( 29 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. ... punct de vedere ... un pic despre observatie: pornind de la obiectul observatiei (lucru, fenomen, fiinta), prin simturi, omul percepe, in urma perceptiei se "naste" reprezentarea (gandul despre), suma reprezentarilor formeaza notiuni, pornind de la notiuni si reprezentari omul isi construieste cunoasterea de sine si intelege - dupa puterile sale - raportul dintre el si lume/univers ... PROBLEMA de astazi a omului/omenirii este exagerarea ego-ului sau egocentrismul ... CAUZA exagerarii, personal, o gasesc in neoliberalism si progenitura sa consumerismul, deasemenea exagerat datorita preluarii tehnicilor de propaganda in sectorul corporativ si raspandirii in masa a mijloacelor de comunicare ... EFECT: exagerarea egoitatii ceea ce face ca individul sa nu mai raspunda la nici o forma de autoritate exterioara, autoritatea caluzitoare devenind imaginea pe care o cuprinde ego-ul despre lume ca suma a reprezentarilor si notiunilor ce le formeaza omul despre sine si despre sine in raport cu lumea (controland perceptia, controlezi lumea - excelent titlul) ... SOLUTIE: trecerea de la atitudinea egocentrica la o forma de individualism etic orientat ... CUM? poate aflam joi,vineri sau saptamana viitoare ...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    ..., dintre toate inventiile omului, cea care l-a umilit cel mai tare.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Dar si divina!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      ....Divina comedie! 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    A afirma cineva de talia dumneavoastra ca frământările capilor bisericii se intrezaresc prin coridorul forat de "scriitorul" Dan Brown mi se pare ilar.

    Cat despre criza religioasa in ansamblu, si nu numai crestina, care evident ca este reala, aceasta nu a aparut de azi de ieri, ci o data cu secolul luminilor, si nu cred ca are vreo legatura cu criza financiara globala actuala, ci cu procesul treptat de inlocuire a spiritului cu materia. 

    Revolutia franceza "s-a ocupat" printre altele si de daramarea bisericilor, sa nu mai vorbim de cea bolsevica, dar nu au reusit sa il scoata complet pe Dumnezeu din viata oamenilor simpli, ci doar sa-l puna la indoiala. 

    Procesul de "rupere de Dumnezeu" a avut succes, probabil definitiv, in Occident si in special in lumea protestanta pentru ca a fost surpata metodic si din temelii credinta, fiind inlocuita cu acest had consumerism si cu o sexualitate dusa la extrem. 

    Cine ar fi crezut, sa zicem prin anii '50, ca societatea occidentala se va "elibera" prima de Dumnezeu, si nu cea declarata atee, populata de homo sovieticus? 

    Nu neaparat evolutia stiintei a condus la "eradicarea acestui flagel, credinta", cum spuneau bolsevicii, la eliminarea acestui "opium al popoarelor", cum se exprima Marx. 

    Freud numea religia ca nevroza colectiva si pentru a-si fundamenta aceasta idee, a folosit o logica macabra, ajungand la sinistra concluzie ca religia, oricare religie, nu neaparat crestina, isi are originile in complexul oedipal, respectiv in crima din "hoarda primitiva" savarsita impotriva propriului tata de fiii dornici de sex:))

    Faptul ca lumea nu prea mai are "niciun Dumnezeu" a devenit din pacate o certitudine in ziua de azi, acest subiect meritand intr-adevar o analiza aprofundata, bazata pe fundamente serioase, nu pe alde Dan Brown :)) 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Dan Brown nu este un "fundament", ci cel care foreaza o gaura in zid, sa arate publicului larg subiectele dinauntrul Bisericii.

      Cred ca "Secolul luminilor" a inriurit puternic crestinismul occidental, dar nu atit prin darimarea bisericilor, ci prin optimismul gnoseologic imprimat mentalitatii colective, prin absolutizarea laturii noastre cognitive si a increderii in stiinta, incercind, astfel, sa-l explice rational pe Dumnezeu. 

      Aceasta este, cred eu, calea pe care a aparut "modalismul" catolic (Fiintele Treimii, ca modalitati ale lui Dumnezeu Unul). 

      Iluminismul nu rupe omul de Dumnezeu, ci ii atribuie o ratiune omeneasca. 

      In textul acestui articol, am aratat cum criza religioasa pare sa fie o permanenta, de secole, dar am incercat sa va arat ca exista un inedit al crizei religiase de acum,; reluati, va rog, paragraful.

      Episodul 2 pare necesar. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Nu ar fi mai corect: "Secolul luminilor" a inriurit puternic cretinismul occidental........ 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Subiectul pe care l-ati ales este mai mult decat atragator si trebuie analizat cat se poate de neutru si obiectiv.

      Din punctul meu de vedere, criza religioasa nu a fost permanenta. Ideea ca Dumnezeu, privit ca un simplu subiect, poate fi supus ratiunii umane, este veche, dar nu a patruns la nivel de masa decat in iluminism. 

      Criza morala la care asistam, amplificata de cea a intregului sistem si de globalizare, poate duce la concluzia necesitatii unui Dumnezeu.  

      Existenta Dumnezeului ca reper umanizeaza lumea. 

      "Desvrajirea" lumii pe care au provocat-o iluminismul si cele ce au urmat lui au condus la aparitia unor triste figuri de genul Dan Brown, care nici nu mai au ce sa foreze.  

      Gaura a fost terminata de cateva decenii, iar Brown nu inseamna altceva decat afrontul suprem adus bisericii si religiei crestine. 

      Ce s-ar fi intamplat in America puritana a anilor '50 cu best-sellurile acestuia?  

      Astfel de carti ar fi avut aceeasi soarta pe care o au in lumea islamica Versetele satanice ale lui Rushdie.

      Diferenta este ca Rushdie este cu adevarat un scriitor mare, pe Brown nici nu incerc macar sa-l frunzaresc. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Iar eu nici nu incerc sa-l apar, ci, doar, il mentionez ca pe cel mai popular dintre cei care distribuie problematica, in masa.

      Iluminismul ridica stacheta pentru criteriile dupa care recunoastem miracolul.

      Exigenta nu ar trebui sa descurajeze, ci sa mobilizeze. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Tocmai asta e ideea, ca individul nu distribuie nicio problematica, ci doar niste teorii ieftine si profund jignitoare la adresa religiei crestine.

      Faptul ca este citit (eu am scapat :), nu am vazut decat filmul) denota inca o data, daca mai era cazul, ca Dumnezeu a fost coborat de pe soclu in societatea occidentala.  

      Ar fi culmea sa credeti si dumneavoastra ca Vaticanul ascunde cine stie ce secrete pe care acum, din cauza "sondorului sef" Dan Brown (chiar, o fi pseudonim?), trebuie sa le divulge pentru a pune pe baze noi credinta :) 

      Si asta pentru a oferi o religie "rationala", care sa nu mai fie supusa indoielii, ca arma de aparare in lupta care probabil ne asteapta cu criza financiara si de sistem. 

      Hai ca vad ca mi s-a pus rau pata pe individul asta, ma opresc aici:)

      Astept cu interes si episodul 2, chiar sunt curios cum veti lega cele doua crize, ideea este oricum foarte interesanta. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Dan Brown a scris INGERI SI DEMONI; ma uit la poza articolului ..... Alb si Negru !!!! ce va sugereaza?. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    POVARA BISERICII 

    Biserica pare încovoiată sub sarcină, evaluând-o ca oportunitate, dar, mai ales, dureros, conştientă de lipsa de izbândă care o paste..... 

    Eu cred ca povara bisericii...si frica de lisa de izbanda care o paste ...... este datorata, mai mult sau in primul rand, dedesubturilor (de tot felul, unele foarte misère) care razbat tot mai des din culisele acesteia.

    In conditile in care totul se digera "la cald" si inconjoara mapamondul instant, cum sa mai poti pretinde strangerea randurilor de catre enoriasi?.  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Cred ca stringerea rindurilor enoriasilor nu ar trbui sa fie problema principala a bisericii, desi Papii cam de asta s-au ocupat, intotdeauna.

      Ci cred ca problema este de credinta, de simtirea la care conduce. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    si mai ales in contabilitate, fie ea in sistemul IFRS sau local GAAP. Profesorul de filozofie de la Sorbona Andre Comte Sponville isi pune in titlul unei carti intrebarea: Poate capitalismul sa fie moral? Iar eu, Boul, ii raspund bineintels cu conditia de a nu fi rastalmacit de apostoli cum ar fi domnii Mobius, Roiss si Treichl. Ce ar fi mai edificator decat raspunsul comandantului Basescu care spunea ca intre el si divinitate exista o relatie directa, preotii avand in perioada dinaintea evenimentelor din acel decembrie insingerat o aparitie mai restransa, nefiind, daca mi se permite a fi listati la categoria bursei reglementate. Oare s-ar putea a cere divinitatii un discount atunci cand fiecare dintre noi isi doreste ceva sau putem fi constienti ca ramane datori si astfel se naste o relatie de creditare. Prietenul Wolfgang, nu Ruttenstorfer ci Goethe spunea ca daca Divinitatea l-ar fi vrut altfel l-ar fi facut ca atare. Daca poate cineva sa exprime o relatie de creditare mai puternica il invit sa raspunda. Cu iubire, Virgil

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Am crezut ca in perioada de absenta ai fost la tratament, dar vad ca iei, in continuare o doza marita de pastilute.

      Avea dreptate Wolfgang al tau; Divinitatea te-a vrut ca atare.  

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Make, ai iesit cu un articol excelent, ca provocare; pacat ca este postat in sectiunea Politica. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Excelent articol D-le Mache ! Dar.....existenta farfuriilor zburatoare pe mine ma duce spre convingerea ca suntem aici pe aceasta planeta in urma sau ptr.un experiment.Experiment care se desfasoara pe multe planuri.Planul cel mare fiind GOSPODARIREA PLANETEI.Iar de aici ptr cele cateva milenii trecute putem spune orice.Problema este ce facem in viitor.Care viitor,nici eu nu stiu !

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      E cea mai potrivita dintr cele existente pe site-ul nostru.

      N-am prevazut ca vom avea, vreodata, articole cu subiecte religioase. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Intre subiectul gospodaririi planetei si subiectul articolului de fata este o legatura pe care incerc sa o evidentiez.

      Cred, deasemenea, ca atentia acordata subiectului acestui articol poate contribui decisiv la configurarea viitorului nostru. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      da, un articol de actualitate. Omul se plimba pe Luna, se gandeste la gospodarirea planetei Pamant iar noi inca nu am rezolvat problema dintre catolici si ortodocsi Va dati seama ce greu va fi pasul urmator !In ceace il priveste pe d_nul Make,eu il citesc cu placere :daca le are le are ...!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Grija; nu trebuie sa fi un "ion" negativ... 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Ce mi-ar putea aduce mie, ca ortodox, o reunificare a bisericilor? Ma risc sa spun ca nimic bun. D-voastra dle. Make, ca ateu, puteti privi detasat si, eventual, usor amuzat chestiunea.

    O unificare formala si administrativa mi-ar aduce pe langa coruptia, nesimtirea si lipsa de emotie autentica a BOR si problemele bisericii catolice: ruperea legaturii originare cu divinitatea ( mi-e teama ca la catolici a ramas doar dogma), homosexualitate, pedofilie, manipulare politica ( na, ca la asta se pricepe si BOR!)... etc. etc. 

    Si in plus, probabil ca se va acutiza bataia pe fonduri, spagi si plocoane. Va dati seama ca o sa creasca pretul la icoanele dublu sfintite? 

    Bleahhh... Te pomenesti ca sunt in stare sa-mi puna si o taxa ca in Germania unde platesti vreo 11 Euro daca esti catolic... 

    In acest caz, dle. Make, vom fi colegi de ateism si agnosticism.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Te asigur ca ateismul nu ma face sa privesc amuzat problema, nici nu ma simt neimplicat, ba chiar "ma risc" sa sustin ca, din punctul de vedere al unui ateu autentic, cum sint, nu exista nici o diferenta fata de un credincios, pentru ca nici unul, nici altul nu poate convoca o certitudine, ci tot o credinta (in acest fel interpretez spinozistul "Deus sive natura", care mi-a devenit propriu).

      Comportamentul lumesc al Bisericilor, da, il privesc cu detasare (sint complet ignorant in privinta ritualurilor), in schimb Biserica este un simbol pentru religie, iar religia este un semn pentru credinta si divinitate, ceea ce nu poate fi privit cu usuratate, intrucit ne determina lumea. 

      Initiativa unificarii Bisericilor are consecinte in felul in care ne raportam la credinta si Dumnezeu, modificindu-ne lumea, cu urmari dintre cele mai practice.

      Prin urmare...angaralele lumesti implicate in procesul reunificarii, nu ma privesc, decit, cel mult, ca amuzament, dar nu pentru ca sint ateu. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Credinta nu ar trebui sa se lase alterata de ceea ce face biserica ori oamenii ei.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      De felul meu sant credincios. Sant putin invidios pe atei ptr.ca ei fata de mine in mecanica cuantica ( cei care vor si pot ) au o metoda ,instrument cu care pot cerceta infinitul finit.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Nu ai motiv de invidie: in principiu, pentru ateu, totul este explicabil sau neexplicabil temporar. dar nu inexplicabil.

      Lipsita de miracol, viata devine orizontala, cu surprize oarbe.  

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

      Evident! Dar n-am sa recunosc niciodata in fata Fiscului, Guvernului, Patriarhului si popilor care-mi bat la usa! Pur si simplu nu e treaba lor!

      Incep sa cred ca ateii sunt de fapt singurii oameni CU ADEVARAT onesti. In sufletul lor cred ca exista o putere superioara dar din motive agnostice nu-si mai bat capul cu neintelesul... Poezie adevarata.

      Poate ca dl. Kant avea dreptate si Dumnezeu mai da cate-un bobarnac Universului. Doar ca are prostul obicei sa nu notifice bisericile...  

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    frumoase si interesante comentariile,

    "Dar vă gândiţi, eroi, 

    Că zeii sunt departe, sus,

    Duşmanii lângă noi!" 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Imi scot palaria si aplaud in picioare o mostra de Arta Jurnalistica !

    Imi permit doar sa adaug ca Submediocritatea dezbaterilor de idei de la noi, domnule Make, a ajuns la un nivel inacceptabil... 

    Daca pana si discutiile - minunate intelectual, o sa fiti de acord, cred - intre Cristian Sima si profesorul Solomon Marcus au fost exceptionale dar vai, atat de STERPE...

    Pentru PRAGMATISM opinia mea este sa publicati dezbaterile de idei cu adevarat Repere de varf academic, cum sunt conferintele TED ,de pilda, unde nu doar se expun truisme ci se prezinta aspecte concrete din lumea universitatilor americane, japoneze, israeliene samd 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

DTLAWYERS
Hidroelectrica
Business Card
BTPay
e-distribuţie
Cotnari
parmafood
smart city industry awards 2019
Calendarul BURSA 2019

ENGLISH SECTION

more articles

Schlumberger
Legestart
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro
Cabinet de avocatTMPS