Scandal în Congres: Adevărul din dosarele Epstein, ascuns de DOJ şi procurorul general?

Publicarea de către Departamentul de Justiţie (DOJ) american a celor 3,5 milioane de documente şi fişiere din dosarele Epstein, dintre care unele au fost ulterior retrase şi altele modificate sub pretextul anonimizării unor victime, a ridicat starea de iritare în rândul societăţii civile din SUA, care aştepta un aşa-numit moment al adevărului. Moment care nu a venit, deoarece, se pare, aşa cum reiese din articolele publicate de presa americană după audierea procurorului general Pam Bondi în Camera Reprezentanţilor, că există persoane importante care nu îşi doresc ca vinovaţii să fie traşi la răspundere penală.

Potrivit informaţiilor prezentate de CNN, ABC News, PBS News, CBS News şi Zerohedge, audierea de miercuri seară a lui Pam Bondi în Camera Reprezentanţilor, care ar fi trebuit să aducă clarificări despre gestionarea dosarelor Epstein, a degenerat într-un spectacol politic brutal, dominat de eschive, accese de furie, o serie de întrebări esenţiale lăsate fără răspuns şi, într-un moment rar de ruptură bipartizană, generat de republicanul Thomas Massie, într-o sesiune care a pus sub reflector nu doar transparenţa Departamentului de Justiţie, ci însăşi credibilitatea instituţiei.

Totul a început când democratul Jerry Nadler a adresat ceea ce ar fi trebuit să fie o întrebare de rutină într-un stat de drept funcţional: a inculpat sau investighează DOJ vreun presupus complice al lui Jeffrey Epstein? Nadler a invocat „dovezi concrete de criminalitate dezgustătoare” în fişierele recent publicate. În locul unui răspuns limpede, Pam Bondi a oferit o demonstraţie de evitare agresivă. A încercat să ocolească subiectul, iar, când Nadler a insistat, tonul a explodat. Procurorul general şi-a ridicat vocea şi a declarat că va „răspunde la întrebare în modul în care vreau eu să răspund”, întrerupându-l pe congresman şi ignorând complet obligaţia fundamentală de a da explicaţii Congresului. Într-o pivotare aproape halucinantă, Bondi a abandonat complet tema Epstein şi a început să invoce indicii Dow Jones, S&P şi Nasdaq, lăudând conturile de pensii, o deviere care a sunat mai degrabă a discurs de campanie decât a răspuns sub jurământ într-o audiere oficială.

Presiunea a continuat cu democratul californian Ted Lieu, care a trecut de la critică la acuzaţie frontală: Bondi ar fi minţit sub jurământ când a citat un memorandum DOJ din iulie 2025, ce susţinea lipsa dovezilor pentru investigarea „terţilor neacuzaţi”. Lieu a făcut referire la imagini cu prinţul Andrew, apoi a difuzat un clip cu Donald Trump şi Epstein, întrebând explicit dacă, în acele contexte, se aflau fete minore. Răspunsul lui Pam Bondi nu a fost juridic, ci politic şi defensiv: atacuri la adresa democraţilor, elogii pentru Trump şi afirmaţia categorică că „nu există nicio dovadă că Donald Trump a comis o infracţiune”. Când Lieu a invocat un pont FBI şi declaraţia unui martor, cerând DOJ să intervieveze persoana respectivă, reacţia procurorului general a fost explozivă şi personalizată: „Să nu mă acuzaţi niciodată de comiterea unei infracţiuni”. În locul unei clarificări instituţionale, Bondi s-a refugiat într-un dosar alb voluminos şi a contraatacat politic, sugerând că Lieu deviază atenţia de la criminalitatea din propriul district. Nu explicaţii, nu date, nu angajamente, doar retorică şi iritare.

Schimburi similare de replici, marcate de atacuri personale şi răspunsuri colaterale, s-au repetat cu democraţii Zoe Lofgren şi Jamie Raskin, într-un tipar devenit evident: întrebări punctuale despre Epstein, răspunsuri evazive sau complet irelevante din partea procurorului general Pam Bondi.

Momentul cu adevărat devastator pentru DOJ a venit însă odată cu intervenţia republicanului Thomas Massie, ales congresman din partea statului Kentucky. Co-sponsor al Epstein Files Transparency Act, Massie a formulat acuzaţii precise şi extrem de grave: documente DOJ şi FBI ar indica faptul că numele victimelor au fost dezvăluite, în timp ce numele presupuşilor abuzatori au fost mascate prin redactări ulterioare. Mai mult, Thomas Massie a invocat un dosar FBI din 2019, în care Les Wexner (fondatorul L Brands, un imperiu global din domeniul retail, care include Victoria's Secret şi Bath&Body Works) era desemnat „co-conspirator”, etichetă despre care congresmanul republican a afirmat că a fost redactată în versiunea publicată de DOJ. Întrebările au fost directe şi imposibil de confundat: cine a autorizat redactările şi de ce? Procurorul general Pam Bondi a reacţionat prin întreruperi repetate, insistând că situaţia fusese „corectată în 40 de minute” şi sugerând că Massie alimentează ideea unei muşamalizări. Când acesta a subliniat că modificarea a venit doar după ce el a semnalat public problema, schimbul de replici a devenit incandescent. În locul unei explicaţii administrative, Bondi a ales ridiculizarea criticilor şi atacul personal.

„Cine este responsabil?”, a întrebat Massie şi a adăugat: „Puteţi identifica cine a comis această eroare masivă şi a publicat numele victimelor?”. Replica procurorului general a fost şocant de dispreţuitoare pentru standardele unei audieri oficiale: Massie ar fi un „politician ratat” şi un „ipocrit”. Congresmanul a continuat prin redarea declaraţiei directorului FBI, Kash Patel, care afirmase că nu există „nicio informaţie credibilă” că altcineva, în afară de Ghislaine Maxwell, l-ar fi ajutat pe Epstein în traficul de femei şi fete. Massie a cerut explicit confirmarea poziţiei DOJ. Bondi a evitat răspunsul, îndemnând victimele să contacteze FBI şi încercând să redirecţioneze responsabilitatea către administraţiile anterioare, inclusiv către fostul procuror general Merrick Garland. Când Massie a descris situaţia ca pe un eşec sistemic întins pe mai multe administraţii, Pam Bondi a ridicat vocea, afirmând că republicanul nu mai avea dreptul la cuvânt, refuzând din nou să răspundă pe fond.

La capătul acestei confruntări, bilanţul este devastator pentru DOJ: niciun răspuns clar privind existenţa sau inexistenţa conspiratorilor, nicio explicaţie coerentă despre redactarea documentului care îl desemna pe Wexner drept co-conspirator - în aceste condiţii va fi foarte interesant ce are de spus acesta la audierea programată miercurea viitoare în comisia din Congresul american, nicio asumare transparentă a responsabilităţii pentru publicarea numelor victimelor. În schimb, publicul a asistat la accese de furie, deviaţii retorice şi atacuri personale, exact opusul calmului, rigoarei şi responsabilităţii aşteptate de la cel mai înalt oficial juridic al SUA, adică de la procurorul general Pam Bondi.

Potrivit presei americane citate, informaţiile dezvăluite până acum reprezintă doar vârful icebergului, iar simpla menţionare a unor persoane în dosare, inclusiv figuri publice precum Donald Trump sau Elon Musk, nu are relevanţă juridică în absenţa contextului şi a probelor verificabile. Din datele publicate de DOJ reiese că Jeffrey Epstein aborda „orice persoană cu putere sau influenţă”, iar ponturile anonime FBI „nu construiesc un caz penal”. În acelaşi timp, sunt invocate pasaje din dosare care ar sugera comportamente „profund dezgustătoare”, limbaj codificat, referiri controversate la „pizza” şi „beef jerky”, precum şi ipoteze speculative privind semnificaţia acestora sau concluzii radicale despre natura reţelelor de putere şi despre posibilitatea ca Epstein să fi fost doar un intermediar, nu centrul sistemului.

Dincolo de interpretări şi speculaţii, rămâne însă realitatea politică brutală expusă de audiere: Departamentul de Justiţie a părut incapabil sau nedispus să ofere răspunsuri ferme într-un dosar care reclamă tocmai claritate, coerenţă şi transparenţă absolută. În locul unei demonstraţii de autoritate instituţională, DOJ a livrat imaginea unei conduceri defensive, reactive şi adesea ostile. Iar, într-un caz precum Epstein, unde victimele, opinia publică şi istoria recentă cer răspunsuri, fiecare eschivă nu reduce tensiunea, ci o amplifică.