
Implozia creditului privat a fost un subiect abordat recent în Wall Street Journal, iar implicaţiile unui astfel de fenomen vor fi masive la nivelul pieţelor financiare internaţionale, în special ca urmare a gradului redus de transparenţă al tranzacţiilor şi expunerilor.
Cotidianul financiar american subliniază că valoarea nominală a pieţei creditului privat a ajuns la circa 2 trilioane de dolari şi este formată mai ales din expuneri cu ratinguri reduse şi risc ridicat, despre care nu se ştie cum vor reacţiona în cazul unui declin economic semnificativ.
În definiţia creditului privat de la Investopedia se arată că investitorii acordă împrumuturi companiilor şi uneori persoanelor fizice care pot avea dificultăţi în accesarea creditelor de la bănci sau de pe piaţa publică.
Deoarece riscul de nerambursare este mai mare decât în cazul creditelor bancare sau emisiunilor de obligaţiuni, creditorii privaţi pot percepe rate ale dobânzii mai mari, justificate şi de lipsa de lichiditate de pe această piaţă.
De foarte mult ori, creditul privat are o legătură directă cu investiţiile private (private equity), în condiţiile în care sursele atrase sunt utilizate pentru cumpărarea unor companii care nu sunt tranzacţionate pe burse.
Unul dintre principalele motive pentru creşterea agresivă a creditului privat a fost introducerea noilor reglementări bancare şi a cerinţelor de capital suplimentare după criza financiară globală, care au făcut mult mai dificilă creditarea bancară.
Cu toate acestea, există numeroase legături de finanţare între bănci şi piaţa creditului privat, iar acestea creează acum îngrijorări la nivelul autorităţilor de supraveghere cu privire la creşterea riscului sistemic.
O analiză publicată în vara anului trecut de economişti de la Moody's Analytics, Securities and Exchange Commission (SEC) şi foşti oficiali ai Trezoreriei SUA arată că legătura dintre creditul privat, bănci şi societăţile de asigurări este acum aşa de strânsă, încât ar putea deveni "focar de contagiune" în următoarea criză financiară.
"Opacitatea şi rolul lor în a face reţeaua financiară mai dens interconectată înseamnă că ar putea amplifica în mod disproporţionat o viitoare criză financiară", conform raportului de la Moody's Analytics.
Un avertisment similar a fost lansat de Federal Reserve Bank of Boston, într-o analiză în care se subliniază amplificarea riscul sistemic prin creditarea bancară a fondurilor de credit privat.
În aceste context, preşedintele Donald Trump a semnat, în august 2025, un decret prin care permite fondurilor de pensii 401k să investească în fonduri de capital privat, de credit privat sau criptomonede.
Financial Times a scris atunci că "Donald Trump îi expune pe pensionari unor noi riscuri" şi a amintit că decizia a apărut în urma activităţii puternice de lobby din partea unor grupuri financiare precum Apollo Global Management and BlackRock.
Atacurile criticilor nu au întârziat să apară. Cele mai multe au arătat că decretul va deschide calea către un bailout discret al investitorilor din fondurile de capital şi credit privat, prin cumpărarea activelor de către fondurile de pensii.
Un analist independent a scris pe Twitter că "situaţia trebuie să fie destul de gravă, dacă nu au găsit altă soluţie decât aruncarea acestor active toxice în fondurile de pensii".
Nu au trecut multe luni de la semnarea decretului de către preşedintele Trump până la apariţia primelor informaţii concrete privind adevărata dimensiune a riscului asumat.
O analiză de la Bank of America, preluată de Bloomberg, arăta, în septembrie 2025, că "apar semnale de stres tot mai mari pe piaţa creditului privat, pe măsură ce ratele de nerambursare sunt în creştere şi tot mai mulţi debitori aleg să amâne plata dobânzilor".
Tot Bloomberg arăta, în noiembrie 2025, că BlackRock a înregistrat o pierdere de 100% pentru un credit privat de circa 150 de milioane de dolari acordat companiei de renovări imobiliare Renovo Home Partners. Creditul a fost acordat prin intermediul subsidiarei BlackRock TCP Capital.
Expuneri suplimentare faţă de Renovo Home Partners au generat pierderi şi pentru Apollo Global Management şi Oaktree Capital Management.
Bloomberg a subliniat că "prăbuşirea bruscă a valorii creditului acordat Renovo arată marea vulnerabilitate de pe piaţa creditului privat, respectiv deconectarea dintre evaluarea creditelor nelichide şi performanţa companiilor".
Ulterior, agenţia americană de ştiri a scris despre deprecierea activului net de la BlackRock TCP Capital cu aproape 20% în T4 2025, până la circa 7,05 dolari pe acţiune.
Cotaţiile acţiunilor TCPC au scăzut la NASDAQ cu peste 40% faţă de începutul anului trecut (vezi grafic).
Informaţii mai recente de la Bloomberg arată ca Apollo Global Management a înregistrat o pierdere totală şi pentru o finanţare garantată cu active în valoare de 170 de milioane de dolari pentru Perch, cel mai important agregator de mărci Amazon din SUA.
Pierderea reprezintă o parte dintr-un angajament de până la 500 de milioane de dolari pe care Apollo şi divizia sa de asigurări, Athene, l-au asumat în facilităţile de credit administrate de Victory Park Capital şi evidenţiază riscurile ascunse ale creditului privat.
Bloomberg subliniază că "pierderea este notabilă deoarece firma deţinea doar expunere indirectă faţă de Perch, printr-o structură stratificată cu măsuri suplimentare de protecţie, care nu sunt oferite şi altor creditori".
Pe fondul creşterii pierderilor, un număr tot mai mare de investitori în fondurile de capital privat şi de credit privat cer răscumpărarea participaţiilor.
"Investitorii de capital privat optează pentru retragerea numerarului în loc să transfere investiţiile atunci când managerii de achiziţii încearcă să păstreze companiile din portofoliu dincolo de durata de viaţă a fondurilor lor", scria în vara anului trecut Financial Times.
În condiţiile în care un fond de capital privat are o durată de viaţă de circa 10 ani, menţinerea investiţiilor presupune transferarea participaţiilor într-un "vehicul de continuare", care permite ieşirea investitorilor existenţi şi atragerea unor noi investitori. Datele de la FT arată că anul trecut 85% până la 92% dintre investitori au ales retragerea participaţiilor.
Fenomenul se observă şi la nivelul fondurilor de credit privat, conform unui articol recent de la FT, în care se arată că "firmele de credit privat îşi vând datoriile şi le cumpăra tot ele la un ritm record".
Această "inginerie financiară" este determinată de "încetinirea achiziţiilor, care le-a împins să găsească noi modalităţi de a genera numerar din împrumuturi către companii de capital privat".
Cu alte cuvinte, între creditul privat şi capitalul privat s-a activat o buclă distructivă, care se va amplifica.
Datele preluate de FT de la banca de investiţii Jefferies arată că s-au încheiat acorduri de continuare în valoare de 15 miliarde de dolari la nivel global în 2025 faţă de 4 miliarde în anul precedent, în condiţiile în care "astfel de acorduri implică administratorii de fonduri care stabilesc noi vehicule pentru a cumpăra creditele din fondurile lor vechi".
Creşterea numărului de vehicule de continuare vine pe fondul accentuării îngrijorării investitorilor cu privire la calitatea creditelor, în urma falimentelor First Brands şi Tricolor, după cum mai scrie FT.
Dar accelerarea tendinţei negative de pe pieţele capitalului privat şi ale creditului privat nu pare să constituie un motiv de îngrijorare şi pentru o agenţie de rating precum Moody's, care a dat asigurări că "sistemul bancar şi pieţele de credit private sunt solide, în ciuda îngrijorărilor legate de creditele neperformante".
Asigurări similare din partea agenţiilor de rating au venit şi înaintea crizei financiare globale, de la care nu au trecut nici măcar două decenii.
Oare este vorba despre un caz de amnezie generală sau acum chiar va fi altfel?












































Opinia Cititorului