Soarta Directoratului Transelectrica, în mâna Curţii de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti a amânat, la finalul săptămânii trecute, pentru 9 iulie, pronunţarea într-un dosar cu implicaţii majore pentru Transelectrica SA, în care este analizată legalitatea procedurii de selecţie a actualului Directorat, hotărârea definitivă putând avea consecinţe asupra mandatelor tuturor membrilor echipei manageriale.

În joc nu se află doar soluţionarea unui litigiu iniţiat de fostul preşedinte al Directoratului, Bogdan Toncescu, ci însăşi validitatea procedurii prin care au fost selectaţi actualii membri ai conducerii executive şi, implicit, stabilitatea managementului uneia dintre cele mai importante companii strategice ale României. Tribunalul Bucureşti a dat deja câştig de cauză reclamantului şi a dispus, prin sentinţa 2704 din 23.12.2025, anularea deciziei prin care Consiliul de Supraveghere a declanşat procedura de selecţie, precum şi anularea întregii proceduri organizate ulterior, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale legislaţiei privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de Transelectrica, iar Curtea de Apel Bucureşti, după dezbateri, a apreciat că are nevoie de timp suplimentar pentru deliberare, motiv pentru care a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie.

Miza juridică a acestui dosar depăşeşte, însă, cu mult simpla verificare a legalităţii unei proceduri administrative. În centrul litigiului se află modul în care Transelectrica a aplicat prevederile OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, act normativ adoptat tocmai pentru a garanta că managementul companiilor de stat este selectat prin proceduri transparente, competitive şi lipsite de influenţe arbitrare. În motivarea acţiunii, reclamantul Bogdan Toncescu a susţinut că procesul de recrutare a fost afectat de numeroase nereguli, de la nerespectarea termenelor legale până la lipsa transparenţei privind criteriile de evaluare, modul de desfăşurare a probelor, regulile aplicabile candidaţilor şi imposibilitatea contestării rezultatelor. Potrivit sentinţei Tribunalului Bucureşti, unul dintre argumentele considerate întemeiate priveşte nerespectarea termenului minim de 30 de zile dintre publicarea anunţului şi data-limită pentru depunerea candidaturilor, termen calificat de instanţă drept unul imperativ. Tribunalul a reţinut că anunţul a fost publicat la 25 iunie 2024, iar termenul de depunere a dosarelor a fost stabilit pentru 24 iulie 2024, ceea ce, raportat la regulile de calcul al termenelor prevăzute de Codul civil, nu respecta exigenţele impuse de OUG nr. 109/2011.

Dosarul conţine şi alte critici referitoare la desfăşurarea procedurii. Reclamantul a invocat lipsa unui regulament clar privind selecţia, inexistenţa unor reguli comunicate candidaţilor pentru evaluarea chestionarelor, imposibilitatea contestării punctajelor, precum şi lipsa unor informaţii privind deciziile Comitetului de Nominalizare şi Remunerare. În acţiune se susţine că întregul proces ar fi fost lipsit de transparenţă şi că expertul extern contractat pentru recrutare ar fi preluat în practică atribuţii care reveneau organelor societăţii, aspect apreciat de reclamant ca fiind contrar principiului asumării răspunderii consacrat de legislaţia privind guvernanţa corporativă. Aceste susţineri au făcut parte din ansamblul argumentelor analizate de Tribunalul Bucureşti în pronunţarea soluţiei de fond.

Importanţa apelului aflat acum pe rolul Curţii de Apel Bucureşti este amplificată de existenţa unei clauze contractuale care stabileşte în mod expres efectele unei eventuale hotărâri definitive. Articolul 8.3 litera i din contractul de mandat al membrilor Directoratului prevede că mandatul încetează în cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care este anulată procedura de selecţie a membrilor Directoratului. Clauza este redactată într-o manieră care leagă încetarea mandatului nu de o decizie discreţionară a acţionarilor sau a Consiliului de Supraveghere, ci de existenţa unei hotărâri definitive de anulare a procedurii de selecţie. Dacă instanţa de apel va admite apelul formulat de Transelectrica şi va schimba soluţia Tribunalului Bucureşti, procedura de selecţie va rămâne valabilă, iar această clauză contractuală nu va deveni incidentă. Dacă însă Curtea de Apel va respinge apelul şi va menţine hotărârea Tribunalului, iar aceasta va deveni definitivă, se va pune problema aplicării prevederilor art. 8.3 lit. i din contractele de mandat, întrucât chiar contractul stabileşte că o asemenea hotărâre reprezintă un caz de încetare a mandatului.

Din perspectiva guvernanţei corporative, cauza are o relevanţă care depăşeşte situaţia particulară a Transelectrica. OUG nr. 109/2011 reprezintă una dintre reformele asumate de România în relaţia cu Comisia Europeană şi prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, iar respectarea procedurilor de selecţie pentru conducerea companiilor de stat constituie un indicator esenţial privind profesionalizarea managementului public. În chiar motivarea acţiunii sunt invocate obligaţiile privind respectarea principiilor transparenţei, competiţiei reale, nediscriminării şi asumării răspunderii, precum şi standardele OECD privind administrarea întreprinderilor publice, argumentându-se că selecţia conducerii executive trebuie să fie una verificabilă şi lipsită de orice suspiciune privind influenţarea rezultatului.

De aceea, hotărârea care urmează să fie pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu va produce efecte doar asupra părţilor din dosar. Ea poate deveni un reper jurisprudenţial pentru toate procedurile de recrutare organizate în companiile aflate sub incidenţa OUG nr. 109/2011. În măsura în care Curtea de Apel va confirma analiza Tribunalului Bucureşti, mesajul transmis va fi că încălcarea unor cerinţe procedurale aparent formale poate atrage anularea integrală a selecţiei atunci când afectează garanţiile de transparenţă şi egalitate de tratament impuse de lege. Dacă, dimpotrivă, apelul va fi admis, instanţa va trebui să explice de ce neregulile invocate nu justifică sancţiunea anulării procedurii.

Până atunci, decizia Curţii de Apel Bucureşti rămâne una dintre cele mai aşteptate hotărâri din domeniul guvernanţei corporative a companiilor de stat. Amânarea pronunţării arată că instanţa analizează un dosar cu implicaţii juridice şi instituţionale complexe, iar soluţia definitivă va clarifica nu doar legalitatea selecţiei actualului Directorat al Transelectrica, ci şi dacă sunt întrunite condiţiile pentru producerea efectelor prevăzute chiar în contractele de mandat ale membrilor conducerii executive. În consecinţă, data de 9 iulie poate deveni un moment decisiv atât pentru stabilitatea conducerii Transelectrica, cât şi pentru modul în care vor fi privite, de acum înainte, standardele de legalitate şi transparenţă în recrutarea managementului companiilor strategice ale statului.