Cel mai recent studiu MKOR, „Diaspora Sentiment 2026", arată că 88% dintre respondenţi au aşteptări concrete de la politicienii români, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei.
Diaspora are patru cereri strict administrative: eliminarea birocraţiei pentru acte precum paşapoarte, procuri sau CNP (36%), digitalizarea serviciilor consulare (30%), transferul drepturilor de pensie şi sănătate între state (28%) şi consulate funcţionale, cu programări rapide şi personal suficient (24%).
Cifrele arată un transfer de standarde dinspre ţara gazdă către România. Diaspora solicită compatibilitate cu sistemele în care trăieşte zilnic. Un serviciu public care nu poate fi accesat online, dintr-o altă ţară, e perceput ca indisponibil.
A doua temă majoră ţine de reputaţie. 35% cer o diplomaţie publică activă, care să îmbunătăţească imaginea românilor în străinătate. 26% aşteaptă comunicare constantă şi transparentă din partea statului.
Cererea vine dintr-o experienţă în general pozitivă. 72% dintre români consideră că au o imagine bună în comunitatea în care trăiesc. 48% simt că sunt priviţi ca muncitori şi capabili la locul de muncă.
Totuşi, 17% reclamă o portretizare negativă în presa sau în mediul online din ţara gazdă. Cele două cereri, diplomaţie publică şi comunicare, arată că românii plecaţi se aşteaptă ca imaginea diasporei să devină o miză de politică externă.
Implicarea civică a diasporei rămâne ridicată. 65% dintre respondenţi au votat la alegerile parlamentare sau prezidenţiale din 2024-2025.
Motivele celor care nu au votat sunt legate, în principal, de neîncrederea că votul e corect numărat (20%), la egalitate cu accesul dificil la secţia de vot din cauza distanţei sau a transportului (20%). Urmează sentimentul că niciun candidat nu îi reprezintă (18%), probleme cu actele personale, precum buletinul expirat (12%) şi convingerea că votul lor nu contează (12%). Doar 11% spun că politica nu îi interesează, iar 9% invocă lipsa informaţiilor despre candidaţi.
Concluzia contrazice o discuţie frecventă despre votul prin corespondenţă sau votul electronic. Trei dintre primele cinci bariere ţin de încrederea în proces, mai degrabă decât de acces şi logistică. O reformă care rezolvă doar accesul recuperează o parte dintre alegători. Dar nu îi recuperează pe cei care nu au încredere în corectitudinea procesului de votare sau care nu se simt reprezentaţi de candidaţii politici.
Motivele emoţionale rămân primul argument pentru o eventuală revenire. Printre cei care iau în calcul revenirea, apropierea de familie şi prieteni e motivul principal (46%), mult peste siguranţă (17%), creşterea copiilor sau îngrijirea părinţilor (17%) şi planificarea pensionării (16%).
Când discuţia trece de la motive la condiţii, argumentul devine instituţional. Un sistem sanitar mai bun (44%) cântăreşte la fel de mult ca un salariu competitiv (44%). Urmează locuri de muncă mai bune (36%), stabilitate fiscală şi legislativă (34%), birocraţie redusă şi servicii publice digitale (34%), educaţie de calitate pentru copii (28%) şi infrastructură (28%).
Pentru diaspora, salariul nu e singurul argument. Contează la fel de mult şi cum funcţionează statul.
Diferenţele dintre comunităţi sunt mari. Diaspora din Marea Britanie, cu 62% absolvenţi de studii superioare, are cea mai ridicată participare la vot: 80%, cu 15% peste media eşantionului.
Aceeaşi comunitate are şi cele mai mari aşteptări de la statul român. Condiţiile pentru a lua în calcul o revenire sunt salariul (50%), stabilitatea fiscală (45%) şi eliminarea birocraţiei prin digitalizarea serviciilor publice (44%). Sunt obişnuiţi cu administraţie digitală funcţională în Marea Britanie, acolo unde locuiesc.
Cifrele din Marea Britanie descriu un contract clar. Diaspora votează, dar pune condiţii statului român: salariu, stabilitate fiscală şi acte rezolvate digital.
„Datele acestea descriu o diasporă care a învăţat să evalueze un stat exact cum evaluează orice alt serviciu: funcţionează sau nu funcţionează. 88% au aşteptări, iar aproape toate sunt cât se poate de decente: obţinerea unui paşaport fără drum de 400 de kilometri, un document semnat online, o pensie care se transferă dintr-o ţară în alta. Partea care ar trebui să ne pună pe gânduri e votul: distanţa până la secţie cântăreşte la fel de mult precum neîncrederea că votul e numărat corect. Iar a doua nu se rezolvă cu mai multe secţii de votare.", a declarat Cori Cimpoca, Fondatoarea MKOR.



















































Opinia Cititorului