Transparenţă zero, risc maxim: Federal Reserve se teme de colapsul creditului privat

Deteriorarea situaţiei de pe piaţa creditului privat din SUA s-a accentuat semnificativ în ultimele săptămâni, iar acest lucru a dus la apariţia unor motive de îngrijorare chiar şi la nivelul Federal Reserve.

Bloomberg a scris recent că banca centrală americană solicită marilor bănci rapoarte cu privire la expunerea faţă de creditul privat, pe fondul creşterii masive a cererilor de răscumpărare şi a creditelor neperformante.

În acelaşi timp, Departamentul Trezoreriei solicită informaţii referitoare la expunerile companiilor de asigurări faţă de creditul privat, un sector evaluat la aproape 2 trilioane de dolari, conform datelor de la Federal Reserve.

După declaraţiile lui Jamie Dimon, directorul general de la JP Morgan, conform cărora pierderile din sectorul creditului privat vor fi mai mari decât aşteptările, tot mai multe informaţii despre dimensiunea expunerilor apar în presa financiară internaţională.

Pe fondul temerilor tot mai mari legate de ameninţările reprezentate de inteligenţa artificială, mulţi administratori de fonduri de credit privat au încercat să subestimeze sistematic expunerea faţă de sectorul software, raportând cifre mult mai mici decât realitatea, pentru a nu stârni îngrijorare.

Concluzia apare într-un articol recent de la Wall Street Journal, unde sunt prezentate informaţii îngrijorătoare, mai ales din perspectiva noii ordonanţe de urgenţă de la Casa Alba, prin care se deschide calea fondurilor de pensii de a investi în fonduri de credit privat şi capital privat.

Analiza din WSJ arată că Blue Owl Credit Income avea o expunere de circa 21% faţă de sectorul software în T4 2025, aproape dublă faţă de cea declarată, de 11,6%, în timp ce fondul Blackstone Private Credit avea o expunere de circa 33%, faţă de 25,7% declarată.

Diferenţe majore între expunerile reale şi cele declarate s-au observat şi pentru Ares Capital, precum şi pentru fondul Apollo Debt Solutions.

Numeroşi analişti independenţi avertizează că riscul unor pierderi majore este foarte ridicat, pe fondul lipsei de transparenţă şi lichiditate a instrumentelor din fondurile de credit privat, iar ordonanţa nu face decât să ofere deţinătorilor actuali posibilitatea răscumpărării participaţiilor, prin vânzarea expunerilor către fondurile de pensii.

Pe baza datelor prezentate de WSJ, George Noble, fost administrator de fonduri la Fidelity, şi-a reluat avertismentele, lansate iniţial cu multe luni în urmă, pe contul său de Twitter.

"Argumentul pentru a investi în fondurile de credit privat a fost mereu acelaşi: randamente similare celor din acţiuni, cu stabilitatea caracteristică obligaţiunilor, fără volatilitate şi fără corelaţie cu pieţele publice", scrie Noble, iar apoi a acuzat Blue Owl că "a ascuns riscul în spatele unor evaluări opace, tranzacţii cu părţi afiliate şi restricţii la retragere".

În ceea ce priveşte volatilitatea redusă sau lipsa corelaţiilor cu pieţele publice, acestea ar putea fi doar aparente, aşa cum rezultă dintr-un interviu acordat de Itay Goldstein, preşedintele Departamentului de Finanţe de la Wharton School din cadrul University of Pennsylvania, publicaţiei Penn Today.

Profesorul de la Wharton a precizat că economia reală este mult mai expusă faţă de creditul privat decât se crede, deoarece "deşi poate părea un loc de joacă pentru miliardari, este din ce în ce mai mult finanţat de economiile oamenilor obişnuiţi".

Goldstein a mai amintit că în ultimul deceniu firme de investiţii precum Apollo, Blackstone sau KKR au cumpărat companii de asigurări de viaţă, iar primele plătite au fost utilizate ca un fond stabil de capital pentru finanţarea creditelor private. Cu alte cuvinte, "capitalul permanent care trebuia să facă sistemul rezilient era reprezentat de economiile gospodăriilor americane".

Deoarece multe companii de dimensiuni medii se bazează pe creditul privat pentru finanţare, un colaps al sectorului "nu ar fi limitat doar la nivelul pieţelor financiare, ci se va extinde şi va afecta locurile de muncă, creşterea economică şi economiile populaţiei".

Avertismentul profesorului american nu este singular. Şi alţi analişti financiari susţin că este foarte periculos să credem că problemele din sectorul creditului privat ar putea fi izolate de restul sectorului financiar, după ce o perioadă îndelungată fondurile de pensii, societăţile de asigurare şi vehiculele de investiţii private au fost "împinse" către fondurile de credit privat pe fondul randamentelor scăzute oferite de instrumentele tradiţionale, cum ar fi obligaţiunile guvernamentale sau cele corporate cu ratinguri ridicate.

După cum a mai explicat profesorul de la Wharton, o negociere în privat a împrumuturilor înseamnă că termenii şi preţurile sunt inaccesibile publicului larg, iar evaluările se bazează pe modele teoretice, nu pe tranzacţii reale de piaţă. Această lipsă de vizibilitate îngreunează monitorizarea riscurilor de către autorităţi şi problemele pot fi detectate prea târziu.

În opinia lui Itay Goldstein, "lipsa transparenţei înseamnă că, dacă apar probleme, vom afla când deja este prea târziu”.

Pe lângă lipsa transparenţei, riscul de pe piaţa creditului privat este amplificat şi de existenţa unui dezechilibru fundamental între maturitatea lungă a activelor şi posibilitatea investitorilor de a retrage fondurile pe termen scurt.

În condiţiile în care mulţi investitori îşi cer simultan banii înapoi, fondurile nu pot vinde rapid activele nelichide fără pierderi majore, iar astfel se poate declanşa o reacţie în lanţ, care porneşte de la limitarea retragerilor, continuă cu reducerea valorii activelor din portofolii şi vânzarea lor cu un discount semnificativ, ceea ce subminează şi mai mult încrederea investitorilor.

Acesta pare să fie stadiul în care se găsesc foarte multe fonduri de credit privat, conform informaţilor din presa financiară internaţională, care arată frecvent cereri de retragere de ordinul miliardelor de dolari, respectiv peste 20% din valoarea activelor, urmate de limitarea lor la 5% pe termen lung.

În ciuda scăderilor masive înregistrate în ultimele luni, descoperirea adevăratei "valori" a fondurilor de credit privat va continua în perioada următoare, iar tendinţa pare să fie una singură, indicată chiar de mari bănci americane.

Bloomberg a scris recent că Wall Street lansează un nou produs, care va oferi investitorilor posibilitatea de a paria pe scăderea creditului privat.

JP Morgan, Morgan Stanley şi S&P Global colaborează pentru a crea S&P CDX Financials Index, un instrument care ar trebui să ofere protecţia împotriva intrării în incapacitate de plată a companiilor financiare incluse.

Agenţia de ştiri americană mai arată că indicele va include 25 de instituţii financiare din SUA, iar fonduri de credit privat gestionate de Apollo Global Management, Ares Management şi Blackstone vor reprezentat circa 12% din indice.

Toate aceste evoluţii arată că îngrijorarea Federal Reserve este justificată, cum este şi o întrebare simplă: de ce nu învăţă autorităţile monetare nimic din crizele financiare generate de relaxarea nejustificată a condiţiilor monetare şi de creditare într-un sistem hiper-financiarizat?