Tranziţia verde blocată de lipsa parteneriatului între sectorul industrial şi cel energetic

Tranziţia energetică europeană (tranziţia verde), considerată de mulţi drept atuul strategic al continentului pentru a-şi consolida poziţia competitivă pe scena globală, este în pericol să stagneze, din cauza lipsei unei încrederi reciproce între industrie şi sectorul energetic, dublată de absenţa unor reguli clare şi stabile care să ghideze acest proces de transformare profundă, afirmă Martijn Hagens, membru în Consiliul de Administraţie al companiei suedeze Vattenfall, într-un editorial publicat ieri în cotidianul german Tagesspiegel.

Potrivit lui Hagens, industria ezită să se angajeze ferm în decarbonizare cât timp nu are garanţia unui acces constant şi accesibil la energie fără combustibili fosili, iar furnizorii de energie nu investesc în noile tehnologii fără o cerere clară şi susţinută. Expertul în energie susţine că acest cerc vicios blochează progresul şi ameninţă obiectivele climatice europene, cu efecte directe asupra inovaţiei şi competitivităţii economice.

Soluţia pentru depăşirea acestui impas ar fi, potrivit sursei citate, o colaborare strânsă şi transparentă între industrie, sectorul energetic şi decidenţii politici. Reprezentantul companiei Vattenfall afirmă că numai prin parteneriate reale şi angajamente ferme poate fi depăşit actualul şi poate fi redat impulsul necesar tranziţiei verzi.

În acest sens, Hagens oferă drept exemplu proiectele comune pe care compania pe care o reprezintă le derulează cu giganţii industriali germani BASF, SSAB, LKAB sau Evonik, şi afrimă că unul dintre cele mai eficiente instrumente sunt contractele de achiziţie de energie pe termen lung - Power Purchase Agreements (PPA), care oferă siguranţă financiară producătorilor, reduc riscul investiţiilor şi stimulează dezvoltarea de noi capacităţi de energie regenerabilă.

Pentru industrie, PPA-urile înseamnă stabilitate a preţurilor, protecţie împotriva volatilităţii pieţei şi un mijloc direct de a atinge obiectivele de sustenabilitate. În plus, sincronizarea dintre cerere şi ofertă generată prin aceste contracte creează un ecosistem energetic sănătos, propice investiţiilor şi inovaţiei. Sursa citată arată că, totuşi, accesul la PPA-uri nu este egal pentru toţi actorii şi precizează că start-up-urile, IMM-urile sau companiile din sectoare energofage, precum industria oţelului, cimentului sau rafinăriile, se confruntă cu bariere financiare serioase. Lipsa bonităţii sau a capitalului iniţial limitează participarea acestor jucători la tranziţia energetică. Hagens consideră că statul poate interveni decisiv prin mecanisme de garantare a creditelor şi sprijin ţintit care să elimine obstacolele iniţiale şi afirmă că, în lipsa unei astfel de scheme de sprijin, o mare parte din economia europeană riscă să rămână în afara procesului de transformare verde.