Vântul comunist din estul SUA a ajuns pe coasta vestică

În actualul context economico-social global, marcat de presiuni economice acute, polarizare şi o creştere explozivă a costurilor de trai, alegerea lui Zohran Mamdani ca primar al New Yorkului nu mai poate fi privită ca un accident electoral sau ca o excentricitate politică izolată. Dimpotrivă, victoria lui devine semnalul unui curent naţional american tot mai puternic, care împinge politica urbană americană spre stânga radicală, alimentat de generaţiile tinere îngenuncheate de preţurile locuinţelor, de stagnarea salariilor şi de sentimentul că sistemul economic actual a încetat să mai funcţioneze pentru majoritatea oamenilor.

Această transformare politică îşi găseşte una dintre cele mai clare confirmări la Seattle, unde Katie Wilson, o socialistă asumată, este pe punctul de a câştiga funcţia de primar, după ce l-a depăşit pe actualul edil Bruce Harrel cu o diferenţă mică, dar decisivă, alimentată de voturile prin corespondenţă care au împins-o constant în faţă, potrivit presei americane.

Dacă la New York Mamdani a ridicat miză după miză cu promisiuni de transport gratuit, magazine alimentare administrate de oraş şi taxe suplimentare pentru proprietăţile de lux, la Seattle Katie Wilson a intrat în cursă cu o platformă la fel de incisivă, calibrată perfect pe realităţile economice dramatice ale oraşului. Campania ei s-a centrat pe accesibilitatea locuinţelor într-un oraş sufocat de creşterea vertiginoasă a preţurilor, pe combaterea inegalităţii economice printr-o taxă pe câştigurile de capital menită să genereze venituri consistente pentru programele sociale, pe protecţii mult mai puternice pentru chiriaşi într-un mediu imobiliar dominat de speculaţie, dar şi pe extinderea agresivă a transportului public, pentru a reduce costurile de trai şi a oferi alternative reale unei populaţii tot mai împinse la marginea oraşului de costurile în creştere. Faptul că aceste promisiuni au rezonat atât de puternic într-un oraş cu o clasă de mijloc tot mai vulnerabilă arată că nu avem de-a face cu o deviere temporară, ci cu o schimbare profundă a priorităţilor electorale.

Presa americană arată că, în timp ce unii republicani din stat privesc perspectiva unei primării socialiste ca pe o catastrofă locală, dar simultan o ocazie strategică pentru propriul lor partid, realitatea politică este că modelul Wilson este un ecou amplificat al fenomenului Mamdani. Alegătorii din Seattle au răspuns aproape reflex la mesajul ei: o reacţie la o economie urbană care pare să funcţioneze pentru din ce în ce mai puţini oameni.

Şi astfel, la fel cum New Yorkul a ales un primar de 34 de ani cu o platformă considerată de establishment ca fiind destabilizatoare pentru echilibrul fiscal al oraşului, Seattle se pregăteşte să intre sub conducerea unei socialiste radicale, hotărâtă să redeseneze arhitectura economică şi socială locală fără ezitări. Dincoace de graniţele celor două oraşe, cele două victorii creează un tablou mai amplu: America urbană se reaşază ideologic, iar ceea ce odinioară părea imposibil, accesul socialiştilor la poziţii executive majore devine o realitate politică.