Trezirea acţiunilor dormante: Un miliard şi jumătate de euro la buget şi revigorarea pieţei de capital

În 2018 s-a scris în presa financiară (Euromoney) despre propunerea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) privind valorificarea acţiunilor dormante. Conform BERD, termenul viza acţiunile deţinute în conturi neutilizate timp de peste cinci ani. Mai precis era vorba, în special, de titlurile provenite din procesul de privatizare în masă al anilor 1990, iar propunerea viza eliminarea secţiunii I din Depozitarul Central, unde se află majoritatea conturilor inactive. Ar fi urmat transferul acţiunilor într-un fond de investiţii administrat profesionist, pentru a le readuce în circuitul tranzacţionabil şi a le valorifica potenţialul economic. BERD a considerat, atunci, că reactivarea acestor acţiuni ar aduce un plus important de lichiditate şi ar contribui semnificativ la dezvoltarea pieţei de capital locale.

În ciuda beneficiilor evidente, propunerea a fost repede îngropată, mai ales din cauza presiunii şefilor de la SIF-uri (BOGDAN DRĂGOI, SIF BANAT-CRIŞANA:"Riscăm cea mai mare expropriere postdecembristă").

Sunt ferm convins că a venit momentul să readucem în discuţie această problemă şi să-i găsim o rezolvare. Gestionarea inteligentă a acţiunilor dormante ar deschide o oportunitate majoră: ar dinamiza piaţa de capital românească şi, totodată, ar genera venituri importante pentru bugetul de stat. România are, astăzi, mai mult ca oricând, nevoie de investiţii şi de capital activ, iar propunerea pe care o voi prezenta urmăreşte exact acest scop: să transforme o resursă blocată într-un motor real de creştere economică.

În toate statele democratice din lume există un cadru legislativ privind preluarea bunurilor - inclusiv active financiare şi acţiuni corporatiste - de către stat, dacă ele nu sunt revendicate. Şi în România există astfel de prevederi legislative, dar din cauza complexităţii situaţiei şi a influenţei uriaşe pe care au avut-o şefii fostelor SIF-uri, ele nu s-au aplicat în cazul pieţei de capital.

În secţiunea I a Depozitarului Central s-a acumulat, încă din anii 1990 (perioada privatizării în masă), un volum uriaş de acţiuni rămase nevalorificate. Multe dintre ele nu au fost niciodată revendicate, deşi au generat dividende, neridicate de titulari. După mai bine de trei decenii de inactivitate, o mare parte dintre aceste titluri au rămas fără proprietar efectiv: deţinătorii au decedat, iar moştenitorii nu le-au revendicat. În numeroase cazuri, valoarea deţinerilor este atât de mică încât nici nu justifică efortul mersului la Depozitarul Central sau transferului către un broker, cu atât mai puţin costurile unei succesiuni notariale. De această stare de lucruri profită indirect administratorii companiilor emitente, care nu mai sunt nevoiţi să distribuie dividende pentru aceste acţiuni.

Cine sunt marii beneficiari ai acţiunilor dormante? În cazul societăţilor de investiţii listate la BVB - adică cele cinci foste SIF-uri, rebotezate în ultimii ani cu nume englezeşti bizare şi hilare - aceste deţineri dormante reprezintă între 30% şi 50% din capitalul fiecărei societăţi. De pildă, la aşa-zisul Longshield (fostul SIF Muntenia), acţiunile dormante reprezintă, probabil, cel puţin 50% din capitalul social, iar la Evergent (fostul SIF Moldova) aproximativ 30%. La celelalte trei foste SIF-uri, acţiunile dormante reprezintă undeva între 30% şi 50% din capitalul social. Şi la Fondul Proprietatea este posibil să existe peste 15% acţiuni dormante. Fără îndoială că există acţiuni dormante şi la alte companii, dar adevărata valoare se află în fostele SIF-uri, precum şi în Fondul Proprietatea.

Cu aceste acţiuni se pot face o mulţime de lucruri bune pentru toţi - desigur, cu excepţia câtorva persoane care stăpânesc fostele SIF-urilor, pe care eu i-am numit sifonarii pieţei, deoarece cam asta este principala lor ocupaţie; să sifoneze avuţia acţionarilor (dormanţi sau nu) pentru interesul propriu. Sunt convins că şefii acestor companii vor face tot ce le stă în putinţă, la fel ca în 2018-2019, să blocheze orice demers al statului de valorificare a acţiunilor dormante. Dar sper că, de această dată, statul român, mai ales guvernul, nu se va lăsa influenţat de astfel de presiuni evident contrare interesului public.

În acest moment, statul are toate motivele să facă o lege specială pentru deblocarea acestei valori imense. Dacă adunăm toate acţiunile dormante la BVB, cu uşurinţă ar fi 1,5 miliarde euro. Numai ceea ce este la fostele SIF-uri ar depăşi un miliard de euro. Printr-o lege bine gândită, comprehensivă şi constituţională, acţiunile dormante pot să reintre în piaţă.

Soluţia este ca, printr-o lege specială, aceste acţiuni dormante să fie transferate într-o nouă societate, cu un management privat competent, cum a fost Franklin Templeton la Fondul Proprietatea. Apoi, această companie ar urma, într-un termen rezonabil (de exemplu doi ani) dar nu exagerat de mare, să le vândă în piaţă investitorilor privaţi, fondurilor de investiţii şi de pensii. Se poate oferi o perioadă de graţie de doi ani tuturor deţinătorilor, să-şi revendice acţiunile. Cazul Fondului Proprietatea, cu un management privat al Franklin Templeton, a fost un succes care a ajutat piaţa. Se poate crea un al doilea fond (precum Fondul Proprietatea), cu un management profesionist.

La început, statul ar fi unicul acţionar al companiei nou create, dar la sfârşitul celor doi ani ar fi înlocuit fie de titulari sau moştenitori, fie, în lipsa lor, de noi acţionari care ar cumpăra acţiunile în piaţă printr-un proces transparent de ofertare. La sfârşitul acestui proces care n-ar avea de ce să ţină mai mult de doi ani, statul ar încasa, probabil, 1,5 miliarde de euro, iar investitorii ar putea avea încă o opţiune, foarte bună, într-o piaţă atât de săracă şi lipsită de lichiditate, cum este Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

Dar cel mai mare câştig, de fapt, ar fi eliminarea definitivă a influenţei toxice a fostelor SIF-uri asupra BVB (SIF-urile deţin acum controlul BVB şi implicit al Depozitarului Central) şi nu numai. O companie administrată profesionist ar deveni cel mai mare acţionar la toate cele cinci foste SIF-uri, plus acţionar minoritar la multe alte companii. S-ar deschide drumul spre modernizare, creştere şi dezvoltare pentru întreaga piaţă. Ar scădea dramatic nivelul de corupţie şi fraudă în piaţă şi evident nu doar investitorii, dar şi bugetul statului ar avea de câştigat imediat, în timp ce economia României ar beneficia pe termen lung, datorită unei pieţe mai curate şi mai dezvoltate.