UE subvenţionează abuzurile din agricultură: ferme bogate, muncitori zdrobiţi

Cetăţenii români care au ales să lucreze în fermele europene sunt victimele abuzurilor în ceea ce priveşte relaţiile de muncă din partea angajatorilor de peste hotare, reiese dintr-o investigaţie publicată ieri de

site-ul german Tagesschau (sitte-ul televiziunii de ştiri ARD), care acuză faptul că, deşi Uniunea Europeană a legat subvenţiile agricole de respectarea drepturilor lucrătorilor, mecanismul respectiv nu funcţionează, fiind mai mult o ficţiune birocratică, se arată într-un articol publicat.

Potrivit sursei citate, deşi fermele sunt controlate, inspectorii descoperă mii de încălcări ale drepturilor angajaţilor, muncitorii sezonieri - printre care numeroşi români - reclamă zile de lucru interminabile, salarii diminuate şi spaţii de cazare insalubre, banii europeni continuă să ajungă aproape nestingheriţi la beneficiari. Mai mult, jurnaliştii ARD au prezentat, în cadrul emisiunii Report Mainz, o investigaţie care a constatat 4.993 de încălcări ale normelor de protecţie a muncii, în urma a 2.536 de controale efectuate în sectorul agricol din Germania începând din 2025. O singură fermă din cele care încălcau grav legislaţia muncii nu a mai primit subvenţia europeană aferentă.

Jurnaliştii germani arată că, într-un spaţiu de cazare pentru culegători de căpşuni din regiunea Stuttgart, reprezentanţii organizaţiei Faire Arbeit Baden-Wurttemberg au găsit, la începutul lunii iunie, saltele murdare, podele găurite, ferestre care nu se închideau şi instalaţii sanitare defecte. Muncitorii români cazaţi acolo au relatat pentru presa germană că lucrau de la ora 5 dimineaţa până la 21, fără să le fie plătite toate orele. Unul dintre ei a susţinut că a suferit o insolaţie şi a petrecut zece zile în spital. Exploataţia agricolă a respins acuzaţiile privind programul şi salarizarea, afirmând că orele sunt înregistrate şi plătite potrivit legii şi contractelor, iar spaţiile de cazare sunt curăţate, verificate şi întreţinute înaintea fiecărui sezon. Firma a recunoscut însă că intenţionează să modernizeze amplasamentul containerelor şi că tratează cu seriozitate sesizările privind deficienţele.

Dincolo de această dispută punctuală, dimensiunea sistemică a problemei reiese din datele obţinute de jurnaliştii germani de la aproape 95% dintre autorităţile responsabile cu protecţia muncii: 4.993 de încălcări, numai 51 de amenzi şi o singură reducere a subvenţiei europene. Singura exploataţie lovită financiar a fost o fermă de lapte din districtul Rostock, unde condiţiile de cazare au fost descrise de autorităţi drept „dezolante”. Suma recuperată: aproximativ 6.523 de euro. Raportul ce constată 5.000 de abateri şi o singură tăiere de fonduri descrie mai mult decât o problemă de eficienţă administrativă; practic arată că Uniunea Europeană poate finanţa simultan o fermă, dar şi condiţiile în care angajaţii acesteia sunt vulnerabilizaţi, atât timp cât informaţia despre încălcarea legislaţiei nu parcurge întregul traseu dintre inspectoratul de muncă şi agenţia care virează subvenţia.

„Fermele agricole care îşi exploatează angajaţii şi obţin avantaje concurenţiale prin practici ilegale nu trebuie finanţate din bani publici. Tocmai aceste practici ameninţă supravieţuirea fermelor corecte”, a avertizat, pentru sursa citată, Christian Beck, membru al conducerii sindicatului german IG BAU.

Formula atinge esenţa problemei: condiţiile ilegale de muncă nu produc doar victime printre lucrători, ci falsifică piaţa, deoarece angajatorul care nu plăteşte toate orele, nu asigură protecţia necesară şi transferă asupra oamenilor costurile cazării insalubre îşi reduce artificial cheltuielile şi concurează neloial fermele care respectă legea.

• Mecanismul condiţionalităţii sociale, ineficient în faţa multiplelor încălcări ale legislaţiei muncii

Instrumentul numit „condiţionalitate socială” a fost introdus prin reforma Politicii Agricole Comune 2023-2027 şi a devenit obligatoriu în toate statele membre de la 1 ianuarie 2025. În esenţă, un beneficiar al plăţilor agricole europene care încalcă anumite norme privind transparenţa raporturilor de muncă, sănătatea şi securitatea angajaţilor poate pierde o parte sau, în situaţii grave, chiar întreaga subvenţie. Regulamentul european nr. 2021/2115 leagă mecanismul de cerinţele unor directive privind condiţiile de muncă transparente şi previzibile, obligaţiile generale de securitate şi sănătate şi folosirea în siguranţă a echipamentelor. Austria, Franţa şi Italia l-au aplicat din 2023, Germania, Luxemburg, Spania şi Portugalia din 2024, iar din 2025 obligaţia a fost extinsă la întreaga Uniune, potrivit evaluării politicilor agricole publicate de OECD.

Mecanismul are însă o fisură majoră chiar în construcţia sa: nu sancţionează prin reducerea subvenţiei toate încălcările importante ale legislaţiei muncii. Neplata salariului minim şi depăşirea timpului legal de lucru nu sunt incluse direct în lista europeană a normelor care declanşează condiţionalitatea socială, deşi tocmai acestea se află în centrul numeroaselor acuzaţii formulate de muncitorii sezonieri. O fermă poate fi sancţionată pentru lipsa informării contractuale ori pentru probleme de securitate şi sănătate, dar nu pierde automat bani europeni dacă inspectorii constată că oamenii au lucrat excesiv sau nu şi-au primit salariul minim. Sindicatele solicită de aceea extinderea mecanismului, astfel încât legislaţia privind salarizarea şi timpul de muncă să nu mai rămână în afara circuitului subvenţiilor.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât agricultura europeană reprezintă unul dintre sectoarele cu cea mai mare expunere la muncă nedeclarată, accidente şi exploatarea persoanelor migrante. Federaţia sindicală europeană EFFAT estimează că sectorul utilizează cel puţin 10 milioane de lucrători salariaţi, iar dacă sunt incluşi zilierii cifra poate ajunge la 17 milioane. Potrivit organizaţiei, 32% din munca agricolă ar fi nedeclarată sau declarată numai parţial, faţă de aproximativ 5% la nivelul întregii economii europene, iar sectorul înregistrează anual aproximativ 500 de accidente mortale şi 150.000 de accidente nemortale.

În acelaşi timp, agricultura primeşte o parte uriaşă din bugetul comunitar, iar Politica Agricolă Comună este concepută tocmai pentru susţinerea veniturilor fermierilor, a securităţii alimentare şi a economiei rurale, potrivit Comisiei Europene. Paradoxul este evident: lucrătorii care produc hrana rămân printre cei mai vulnerabili angajaţi ai Europei, în timp ce exploataţiile în care muncesc beneficiază de unul dintre cele mai puternice sisteme de sprijin public ale Uniunii.

• Fermierii din Germania şi Italia, acuzaţi în documentele europene de nerespectarea legislaţiei muncii

Românii se află în centrul acestui model economic. Un studiu al Parlamentului European privind muncitorii sezonieri migranţi descria încă din 2021 condiţii de trai şi muncă inumane, ameninţări, şantaj şi violenţă suportate de angajaţi vulnerabili, inclusiv femei din România recrutate pentru agricultura spaniolă. Documentul Parlamentului European arată că libera circulaţie nu înseamnă automat şi acces efectiv la drepturi, deoarece barierele lingvistice, izolarea fermelor, dependenţa de angajator pentru transport şi cazare şi necunoaşterea procedurilor îi împiedică pe oameni să reclame abuzurile. O analiză privind exploatarea din agricultura germană şi nord-europeană arată, de asemenea, că muncitorii din România şi Polonia formează o parte importantă a forţei de muncă migrante şi sunt, în consecinţă, printre cei mai expuşi practicilor abuzive. Raportul Open Society Foundations subliniază că cetăţenia europeană nu elimină vulnerabilitatea, iar cercetările asupra agriculturii germane descriu existenţa unor înţelegeri semiformale, promisiuni verbale şi raporturi de dependenţă alimentate de insecuritatea financiară a muncitorilor. Proiectul european I-CLAIM confirmă persistenţa acestor mecanisme.

Italia oferă forma extremă a aceluiaşi sistem. Intermedierea ilegală a forţei de muncă, cunoscută sub numele de „caporalato”, recrutarea prin reţele informale, reţinerea unor sume pentru transport şi cazare, plata sub nivelurile contractuale şi aşezările improvizate de lângă exploataţii au fost documentate în numeroase regiuni agricole. Cercetări medicale şi sociale privind sectorul italian descriu exploatarea muncitorilor migranţi drept un fenomen bine documentat, nu o succesiune de incidente izolate. Studiul publicat în baza ştiinţifică PMC arată că riscurile economice, sanitare şi sociale se acumulează asupra aceloraşi oameni: angajatul prost plătit este adesea şi cel cazat precar, transportat nesigur şi lipsit de acces real la îngrijiri medicale sau reprezentare sindicală.

• Mecanismul de condiţionalitate socială, introdus în România, dar netransparent în privinţa aplicării lui

Sursa citată precizează că România, unul dintre principalii furnizori de forţă de muncă sezonieră pentru agricultura occidentală, a introdus la rândul său condiţionalitatea socială şi un sistem de reduceri care poate ajunge până la pierderea integrală a plăţilor, dar nu a publicat până acum date centralizate clare din care să rezulte câte ferme au fost sancţionate efectiv prin diminuarea subvenţiilor.

În România, condiţionalitatea socială se aplică plăţilor agricole începând cu anul de cerere 2025. APIA a publicat un ghid oficial privind obligaţiile fermierilor, iar autorităţile au construit mecanismul de transmitere către agenţiile de plăţi a încălcărilor constatate de inspectorii de muncă. Sistemul românesc de sancţiuni, definit prin Ordinul ministrului Agriculturii nr. 140/2026, porneşte, ca regulă generală, de la reducerea cu 3% a plăţilor. Pentru repetarea unei neconformităţi neintenţionate sancţionate în decurs de trei ani, reducerea poate ajunge la 10%, iar încălcările deliberate atrag o diminuare de cel puţin 15%. Procentele pot fi majorate în funcţie de gravitate, amploare, durată, repetare şi intenţie, iar cumulul neconformităţilor deliberate poate conduce până la pierderea integrală a plăţilor.

Pe hârtie, România dispune astfel de un sistem mai precis decât imaginea oferită de practica germană. În realitate, eficienţa lui depinde de trei filtre succesive: ferma trebuie controlată, abaterea trebuie identificată şi sancţionată potrivit legislaţiei muncii, iar decizia trebuie să ajungă la APIA sau AFIR şi să producă efectiv diminuarea plăţii. Ghidurile MADR precizează că agenţiile de plăţi se bazează exclusiv pe controalele autorităţilor competente, ceea ce înseamnă că mecanismul nu poate descoperi singur exploatarea şi nici nu înlocuieşte inspectoratul de muncă. Dacă fermele cu risc ridicat nu sunt controlate, dacă lucrătorii nu depun plângeri ori dacă informaţiile circulă greu între instituţii, condiţionalitatea socială rămâne o sancţiune riguroasă aplicată unor cazuri care nu ajung niciodată în sistem.

România are deja motive serioase să privească dincolo de textul ordinelor. În campania naţională desfăşurată între 28 iulie şi 1 august 2025 pentru verificarea angajatorilor care folosesc cetăţeni străini, Inspecţia Muncii a efectuat 658 de controale, a depistat 64 de persoane care munceau fără forme legale - dintre care 40 de cetăţeni străini -, a sancţionat 144 de angajatori şi a aplicat amenzi în valoare totală de 1,63 milioane de lei. Datele nu se referă exclusiv la agricultură, dar arată cât de rapid s-a inversat parţial poziţia României pe piaţa europeană a muncii: ţara care trimitea sute de mii de lucrători vulnerabili spre fermele din vest importă acum, la rândul său, angajaţi din afara Uniunii, expuşi aceloraşi riscuri de dependenţă faţă de recrutor şi angajator.