Ultima zi - mâine dispare pragul de deţinere la SIF-uri

Andrei Iacomi, Mihai Gongoroi
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 23 iulie 2020

Gheorghe Piperea: "Deţinerile încrucişate între SIF-uri au permis un anume tip de acţiuni concertate, care au falsificat majorităţile în AGA şi au permis preluarea ostilă a controlului managerial la trei din cinci SIF-uri"

"Este de mirare lipsa completă de reacţie a autorităţilor înainte de eliminarea pragului, astfel încât toată lumea să respecte regulile jocului", spune un actor din piaţă

Opinii contrare privind situaţia concertărilor ilegale descoperite până în prezent sau care se află pe rolul instanţelor de judecată

Pragul de deţinere la SIF-uri va fi eliminat oficial, în­cepând de mâine, când se aborgă articolul de lege ce limitează posibilitatea acţionarilor de a deţine, în mod direct sau indirect, peste 5% din capitalul social al unei societăţi de investiţii financiare.

Acţionarii tuturor celor cinci SIF-uri au optat pentru eliminarea completă din statut a limitei de deţinere, societăţile devenind fonduri de investiţii alternative destinate investitorilor de retail, în concordanţă cu prevederile Legii FIA, ce anul trecut a parcurs întregul proces legislativ, fiind promulgată de preşedintele Klaus Iohannis în decembrie 2019.

Legat de impactul pe care este posibil să-l aibă acest eveniment asupra societăţilor de investiţii financiare, avocatul Gheorghe Piperea ne-a declarat: "Din punctul meu de vedere, odată cu eliminarea pragului, vor apărea schimări în rău în ceea ce priveşte SIF-urile.

Societăţile de investiţii financiare au fost entităţi importante şi stabile ale pieţei de capital pe vremea când acţionariatul era atomizat. Nu erau permise concentrările prea mari de pachete de acţiuni, astfel încât unul sau câteva grupuri de persoane să exercite controlul asupra SIF-urilor. După părerea mea, controlul va fi nociv pentru că, pe de o parte va duce la vânzarea multor active din patrimoniul SIF-urilor iar, pe de altă parte, va duce la scăderea preocupării pentru protecţia acţionarilor minoritari, pentru guvernare corporatistă şi pentru transparenţă".

În opinia sa, se va ajunge la concentrări de pachete de acţiuni atât de severe încât, cele cinci SIF-uri vor fi practic controlate de două-trei grupuri de investitori.

"Estimez că, într-un an de zile, SIF-urile se vor transforma în ceva similar cu Fondul Proprietatea, care se află pe panta lichidării şi a dispariţiei", ne-a spus Gheorghe Piperea.

Avocatul a adăugat: "De altfel, primul pas pe această pantă fatală a concentrării în vederea lichidării s-a făcut acum câţiva ani de zile când au fost permise deţinerile încrucişate între SIF-uri. Cred că a fost o mare greşeală, nu numai pentru că a dispărut concurenţa între SIF-uri, ci şi pentru că a permis un anume tip de acţiuni concertate, care au falsificat majorităţile în AGA şi au permis preluarea ostilă a controlului managerial la trei din cinci SIF-uri. ASF-ul a refuzat să le vadă, dar ele există şi au un impact economic şi juridic foarte nociv pentru piaţă. Ca urmare, în momentul de faţă, entităţi importante ale pieţei de capital sunt într-o gaură neagră de credibilitate".

Pe de altă parte, un actor din piaţa de capital ne-au precizat că, în mod normal, în această perioadă preţul acţiunilor SIF-urilor ar fi trebuit să crească substanţial.

Acesta ne-a spus: "Totuşi, se pare că deja există pachete de control formate dinaintea eliminării oficiale a pragului, astfel încât nu există un interes foarte mare din partea investitorilor pentru achiziţia de acţiuni SIF. Eventual se cumpără pentru consolidarea poziţiilor deja deţinute. Dar, este de mirare lipsa completă de reacţie a autorităţilor înainte de eliminarea pragului, astfel încât toată lumea să respecte regulile jocului. Sunt persoane care au achiziţionat acţiuni ale SIF-urilor peste prag, înainte ca acesta să fie eliminat".

La rândul său, Mihai Radu, fost vicepreşedinte CNVM în perioada 1994-2000, ne-a transmis că, din punctul său de vedere, în mod normal, după eliminarea pragului de deţinere la SIF-uri, preţul acţiunilor acestor societăţi ar trebui să crească.

Domnia sa ne-a spus: "SIF-urile ar putea atrage şi «altfel» de investitori, persoane dornice să cumpere acţiuni şi, în aceste condiţii, ar trebui ca micii investitori, dacă îşi urmăresc interesul, să nu ofere aşa repede titlurile la vânzare (...). Sunt convins că acum, unii investitori cu bani, vor cumpăra acţiuni la SIF-uri pentru ca după aceea, având un cuvânt de zis şi intrând în Consiliul de Administraţie, vor putea să facă şi afaceri personale. SIF-urile deţin acţiuni la diverse companii, majoritatea nelistate, iar dacă o persoană care deţine o putere mare într-un SIF îşi doreşte o astfel de societate, o poate cumpăra uşor".

Fostul vicepreşedinte al CNVM mai consideră că ridicarea pragului de deţinere este posibil să atragă şi investitori străini în acţionariatul acestor societăţi.

"Mi se pare absolut normal ceea ce se întâmplă şi trebuie să urmărim dacă într-adevăr SIF-urile vor fi ceea ce s-a dorit de la început, de când erau FPP-uri. Să investească, să sprijine economia, să ofere capital. În fond despre asta a fost vorba", a afirmat Mihai Radu.

Legat de situaţia concertărilor ilegale descoperite până în prezent sau care se află pe rolul instanţelor de judecată, Gheorghe Piperea ne-a spus că ne aflăm în situaţia în care s-ar putea considera că, de vreme ce legea nu mai interzice concertările de peste 5%, ilegalitatea s-a şters, prin efectul legii sancţionatorii mai favorabile.

Nu este o părere împărtăşită şi de o altă persoană din piaţa de capital, care ne-a precizat că prevederile legii prin care este eliminată limita de deţinere la SIF-uri nu se aplică retroactiv.

Aceasta ne-a spus: "Cei care în mod normal ar fi trebuit să deţină maxim 5% din capitalul unui SIF pot să fie vizaţi în continuare de efectele unei hotărâri judecătoreşti, care să constate că au încălcat dispoziţiile legale. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că există şi obligaţii legale de raportare, care sunt înscrise în regimul juridic al abuzului de piaţă. Este vorba despre informaţii privilegiate, care trebuie raportate. Iar faptul că cineva deţine 30% dintr-o societate listată în piaţa reglementată reprezintă informaţie privilegiată, care trebuie să fie adusă la cunoştinţa publicului. Sunt norme juridice, care transpun normative ale Uniunii Europene, ce stabilesc praguri faţă de care deţinerea trebuie raportată. Deci, lucrurile nu se închid aici şi oricine va putea să cumpere oricât, fără să raporteze".

Introducerea unui prag de deţinere la SIF-uri a fost aprobată în 1997 chiar de acţionarii societăţilor de investiţii financiare, când a fost fixată o limită de 0,1% din capitalul social. Argumentul principal pentru introducerea şi, ulterior, menţinerea limitărilor a fost că, în condiţiile unui acţionariat foarte numeros şi dispersat, ar fi fost relativ uşor ca anumite persoane să acapareze poziţii de control cu o mică fracţiune din capitalul total şi apoi să administreze societăţile doar în favoarea unor grupuri restrânse de interese.

În anul 2005, a fost aprobată prin ordonanţă modificarea pragului, de la 0,1% la 1%, pentru ca un an mai târziu să se decidă ca limita de 1% să se aplice şi grupurilor de investitori care acţionează în mod concertat.

La finalul anului 2011, Camera Deputaţilor a aprobat proiectul legislativ pentru creşterea pragului maxim de deţinere la SIF-uri, de la 1% la 5% din totalul acţiunilor emise de fiecare societate.

Anul trecut, toate cele cinci societăţi de investiţii financiare au marcat creşteri consistente ale cotaţiilor, avansurile fiind cuprinse între 82% pentru SIF Transilvania (SIF3) şi 23% pentru SIF Oltenia (SIF5), evoluţia fiind susţintă, în opinia unor brokeril şi analişti, de perspectiva intrării în vigoare a Legii FIA, ceea ce deschidea calea eliminării pragului de deţinere.

Repere istorice

La început s-au numit Fondurile Proprietăţii Private sau, pe scurt, FPP-uri. În 1995, Programul de Privatizare în Masă le-a schimbat denumirea în Societăţi de Investiţii Financiare, pentru a reflecta mai bine noul lor statut şi rol economic.

În 1999, acţiunile lor au fost înscrise la cota Bursei de Valori Bucureşti, devenind, în scurtă vreme, cele mai lichide (şi atractive) titluri tranzacţionate pe piaţa românească, statut pe care îl mai au, în mare măsură, şi în prezent. Au devenit acţionari semnificativi în bănci, în BVB şi SIBEX, au făcut obiectul unor lupte acerbe pentru control, au atras personaje cheie din lumea afacerilor, ba chiar şi atenţia unora dintre cei care au operat la limita greu de definit dintre afacerile legitime şi banii proveniţi din surse discutabile.

[...]

Înfiinţarea FPP-urilor a fost consecinţa directă a unei prevederi hazardate, introduse prematur în Legea 15/1990, la insistenţa unor economişti de orientare social-democrată şi a unor politicieni ai momentului, care au considerat că este obligatoriu ca, în corpul respectivei legi, să fie introdusă o prevedere referitoare la privatizare cu participarea populaţiei, pentru a respecta atât promisiunile făcute, cât şi pentru a răspunde aşteptărilor. Astfel a apărut prevederea că "30% din capitalul social al societăţilor comerciale" va fi atribuit gratuit cetăţenilor români îndreptăţiţi. Cât înseamnă acest 30%, cum să-l împarţi, în ce formă, cum defineşti corect care erau cetăţenii îndreptăţiţi, ce instituţii trebuie să gestioneze procesul şi multe alte astfel de întrebări şi-au căutat răspunsul timp de un an şi, abia la sfîrşitul lunii mai 1991, a apărut proiectul legii privatizării care prevedea alocarea acestei cote de 30% către cinci organisme de plasament colectiv, inspirate oarecum din experienţa fondurilor de tip "SICAV" din Franţa, care să se numească Fondurile Proprietăţii Private şi să fie amplasate la Bucureşti, Braşov, Bacău, Arad şi Craiova.

Aceste instituţii urmau să fie încadrate cu personal de specialitate cu bune cunoştinţe de economie, finanţe şi limbi străine de circulaţie internaţională care trebuiau să administreze averea alocată către circa 17,5 milioane de cetăţeni până în momentul în care aceştia vor putea să-şi valorifice deţinerile prin convertire în acţiuni la alte societăţi sau prin vânzare.

Discuţiile cu privire la normele metodologice de aplicare a legii au continuat până la începerea activităţii efective a FPP-urilor, dar coordonatele principale au fost schiţate prin discuţii cu specialişti aduşi de către o firmă de prim rang din investment banking, respectiv Lazard Freres, ca şi cu cei care au acordat asistenţă de la început în domeniul privatizării, respectiv de la Shearman&Sterling şi Coopers&Lybrand, iar, după începerea funcţionării, fiecare FPP a beneficiat de asistenţă tehnică din partea unor specialişti de prim rang plătiţi prin ajutorul oferit de programe guvernamentale bilaterale cum a fost British Know How Fund pentru FPP4 Muntenia, sau de programe multilaterale, precum programul Phare al CEE.

Discutarea şi alegerea soluţiilor tehnice pentru alocarea acţiunilor între cele cinci FPP-uri au fost lungi şi aprinse. Enunţul era simplu: 30% din acţiunile fiecăreia dintre cele circa 5.700 de societăţi comerciale trebuiau împărţite între cele cinci FPP-uri şi să rezulte portofolii echilibrate valoric. S-au propus diverse metode, s-au făcut simulări, s-au analizat diverse scenarii, s-a propus chiar şi o alocare loteristică, s-a încercat să se ţină cont şi de aspecte de imagine sau ambiţii locale, dar obiectivele centrale urmărite au fost acelea de a asigura o împărţire echilibrată şi o gestiune cât mai corectă în interesul acţionarilor.

Pînă la urmă s-a optat pentru o alocare bazată pe criterii mixte:

-pentru întreprinderile mari se va folosi o alocare cu prioritate din anumite domenii, pentru a da o orientare strategică respectivului fond (de exemplu, pentru FPP3 Transilvania una din orientări a fost turismul şi i s-au alocat 30% dintre acţiunile celor mai mari unităţi din turism, pentru FPP1 Banat-Crişana, una dintre componentele strategice a fost prelucrarea lemnului, industria celulozei şi a hîrtiei, pentru FPP5 Oltenia a existat o alocare preferenţială a acţiunilor societăţilor din industria chimică etc);

-pentru întreprinderile mici şi mijlocii s-a optat, ca regulă generală, pentru alocarea geografică.

Aceste criterii s-au suprapus uneori, şi nu au mai fost avute în vedere în momentul elaborării PPM, dar respectiva alocare iniţială şi-a pus amprenta asupra portofoliilor celor cinci FPP-uri şi SIF-urile actuale moştenesc destul de mult din orientarea iniţială şi păstrează elementele cele mai bune din alocarea primară.

Un caz aparte a fost pentru acţiunile societăţilor bancare: 30% din acţiunile băncilor cu capital majoritar de stat au fost împărţite egal între cele cinci FPP-uri, ceea ce ulterior a condus la concertări ale strategiilor SIF-urilor care au mers mai departe decât ar fi fost de dorit. De altfel, "alinierea" politicii SIF-urilor a fost mulţi ani foarte puternică (dacă privim, de exemplu, nivelul dividendelor distribuite sau subscrierile comune la anumite societăţi), făcând să dispară ideea iniţială de concurenţă reală între acestea.

Din perspectiva ulterioară, alocarea efectivă a constituit o reuşită, avînd în vedere că şi după transformări şi modificări serioase atât în interiorul SIF-rilor, cât şi în mediul economic în care acţionează se menţine un relativ echilibru şi la unele au fost menţinute anumite orientări strategice (vezi interesele SIF3 în turism, de exemplu).

În ceea ce priveşte managementul, consultanţii străini au opinat încă de la început că trebuie atribuit direct unor administratori de fonduri profesionişti. În 1991-1992 nu era acceptabil în România ceea ce s-a petrecut la mai bine de 15 ani diferenţă cu Fondul Proprietatea, şi anume încredinţarea gestionării unor active româneşti, proprietatea cetăţenilor români, unor străini. Nici legislaţia românească nu prea prevedea explicit posibilitatea ca administratorul unei societăţi pe acţiuni să poată fi o persoană juridică (prima instituţie cu conducere dualistă a fost o "instituţie publică administrată privat", respectiv Bursa de Valori Bucureşti în 1995).

Pe de altă parte, în 1992 nici nu erau prea mulţi administratori profesionişti dornici să facă cunoştinţă cu minerii.

Astfel s-a ajuns la situaţia în care primele conduceri ale SIF-urilor să fie numite politic, respectiv de Guvernul României, prin ordonanţă, iar ulterior de către Parlamantul României, cu întreaga cohortă de consecinţe ale unor legături prea strânse între politicieni şi gestionarea unor valori.

Dacă privim lista primelor numiri (vezi lista), observăm atât unele linii de continuitate, cât şi anumite legături de interese care persistă şi în ziua de astăzi. Din fericire, priceperea şi preocupările politicienilor din acele momente nu permiteau un amestec foarte brutal şi necesităţile de gestionare corectă şi eficientă, ca şi pregătirea profesională continuă şi contactul cu specialiştii străini au prevalat, inducînd o puternică componentă profesională. Legătura cu politicul însă a permis unor membri ai conducerilor SIF-urilor să-şi protejeze foarte eficient poziţiile şi să aibă o considerabilă influenţă asupra elaborării şi modificării oricărui act normativ care afecta statutul SIF (vezi durata de la apariţie şi până la adoptarea legii cu privire la pragul de deţinere, de exemplu).

[...]

Conceptul iniţial a suferit foarte multe influenţe, dar putem aprecia că unul dintre obiectivele iniţiale, respectiv acela de a crea câteva companii financiare importante, care să ajute la dezvoltarea economică regională, a fost atins.

Patru dintre SIF-uri, amplasate în centre urbane importante (Arad, Bacău, Braşov, Craiova) s-au dezvoltat în puncte cheie de sprijin pentru economia regiunilor respective, şi-au construit sedii impozante în oraşele respective, au contribuit la privatizare, au investit într-o serie de afaceri din zonă, şi-au adus contribuţia la administrarea mai multor firme de interes local sau naţional, s-au implicat în restructurarea unor societăţi cu probleme, şi-au adus o contribuţie însemnată la formarea profesională şi îmbunătăţirea managementului în zone în care influenţa centrului şi a investiţiilor străine a fost multă vreme destul de redusă.

[...]

Funcţionarea FPP-urilor ca instituţii ajutătoare în procesul privatizării, în perioada 1992-1995 a fost, de asemenea, un succes parţial. Parţial pentru că s-ar fi putut face mai mult, succes pentru că în acea perioadă FPP-urile au constituit "vârful de lance" al activităţilor de privatizare pentru întreprinderi de talie mică şi medie presând constant Fondul Proprietăţii de Stat să-şi respecte misiunea şi contribuind direct la privatizare prin preschimbarea certificatelor de proprietate în acţiuni la peste 450 de societăţi comerciale.

LISTA PRIMELOR NUMIRI

Prin Ordonanţa Guvernului au fost numiţi următorii membri ai Consiliilor de administraţie ai FPP-urilor: la FPP I Banat-Crişana, domnii Aristide Dragomir (inginer), Ilie Cenan (economist), Mircea Borza (jurist), Emil Cazan (economist), Liviu Lupea (inginer), Ioan Florea (economist); la FPP II Moldova, domnii Ionel Aichimioaie (inginer), Gheorghe Marcu (economist), Marian Enache (jurist), Gheorghe Tănăsache (inginer), Victor Calapod (economist), Cristian Dumitrescu (economist/jurist), Alexandru Matei (inginer); la FPP III Transilvania, domnii Mihai Fercală (economist), Florian Firu (economist), Corneliu Rusu (economist), Cornel Ruse (inginer), Vasile Bran (inginer), Eugen Dijmărescu (economist), Constantin Dan Staicu (inginer); la FPP IV Muntenia, domnii Ionel Blaga (economist), Aurelian Dochia (economist), Napoleon Pop (economist), Dragoş Stănescu (economist), Sorin Coclitu (economist), Bujor Bogdan Teodoriu (economist), Mihai Iordache (inginer); la FPP V Oltenia, domnii Liviu Pârvu (economist/inginer), Tudor Ciurezu (economist), Ilie Teotoase (economist), Ion Miala (economist), Ion Dogaru (jurist), Radu Berceanu (inginer), Ion Predescu (jurist).

(BURSA / 17 septembrie 2012)

Opinia Cititorului ( 6 )

  1. S A TERMINAT

    TUDORICA SI FECALA LA BRUTARIEEEEE 

    Nea Piperea ăsta vede preluări ostile de control la acționari, dar nu vede preluarea abuzivă și nesimțită a administratorilor SIFurilor în detrimentul tuturor acționarilor societății. Sigur că nu-i vede pe Fercală și pe Ciurezu în postura de speculanți și beneficiari principali ai pragului. Ăștia oare respectă regulile jocului? Dacă vedem ce abuzuri au făcut și sancțiunile aplicate de ASF, e clar că ăștia numai de respectat regulile s-au ținut! Dar cum să vezi tu, Piperea, așa ceva? N-ai cum atât timp cât văzul depinde de numărul bancnotelor așezate pe ploape .... Zice nea Piperea că s-au falsificat majoritățile în AGA! Sigur, nea Piperea este simultan și autoritate de supraveghere și judecător și părerolog în materie de concertare și majorități! Că așa a învățat nea Piperea la școală, că piața de capital este despre praguri, despre dictatura administratorilor, nu despre investitori, investiții și preluări, chiar și ostile dacă este nevoie! Dacă dumnealui trăiește în România noastră, e explicabil. I s-a deformat imaginea despre societățile de investiții financiare, care au devenit un fel loc al eternizării unor administratori și o sursă de îmbogățire înzecită a lor comparativ cu înșiși acționarii lor. Banul deformează grav părerea! De aceea, credem că, în momentul de față, mulți asemenea părerologi sunt într-o gaură neagră de credibilitate și ar cam trebui să plece și ei odată cu pragul! Dacă nu poți fi imparțial, nu poți fi nici credibil!

    1. Sa îl vedeți pe marele avocat Piperea cum schimba barca in 2 luni. Ii va spune lui Drăgoi “ daddy” .

    in spiritul transparentei invocata, stimabilul domn avocat nu ar fi trebuit sa spuna si faptul ca nu a prestat servicii juridice SIF-urilor in ultimele 12 luni (mai ales la no.5)? Pt credibilitate. Ca daca a facturat, nu mai este obiectiv

    1. Că bine ați zis! Acest nea Piperea ar trebui să ne spună dacă a încasat de la Fercală și Ciurezu bani, adică de la sifurile conduse de ei sau de la societătile controlate de sifuri sau de ei! Poate o să ne spună cândva Frățilă sau Drăgoi câți bani a încasat nea Piperea, dacă a încasat. Atunci să vezi preluare ostilă, cum o să-l preia rușinea rușinilor pe lupul moralist!

      Sa spuna si ce bun prieten era cu Bilteanu :))

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

BTPay

Curs valutar BNR

22 Ian. 2021
Euro (EUR)Euro4.8740
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.0034
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.5255
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.4696
Gram de aur (XAU)Gram de aur238.5807

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

The Diplomat-Bucharest Awards Gala 2021
Video
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro