Mai mult de unu din cinci copii care trăiesc în ţările cu venituri mici şi medii (reprezentând 417 milioane) este grav afectat de lipsuri în cel puţin două domenii vitale pentru sănătatea, dezvoltarea şi bunăstarea sa, potrivit raportului principal al UNICEF, de la care relatăm cele ce urmează.
Raportul „The State of the World's Children 2025: Ending Child Poverty - Our Shared Imperative” („Situaţia copiilor în lume 2025: Eliminarea sărăciei în rândul copiilor, imperativul nostru comun”) se bazează pe date din peste 130 de ţări cu venituri mici şi medii pentru a evalua amploarea sărăciei multidimensionale, măsurând deprivarea materialîă în şase categorii: educaţie, sănătate, locuinţă, nutriţie, salubritate şi apă. Analiza arată că 118 milioane de copii se confruntă cu trei sau mai multe lipsuri, iar 17 milioane se confruntă cu patru sau mai multe lipsuri.
Catherine Russell, directoarea executivă a UNICEF, a declarat că: „Copiii care cresc în sărăcie şi sunt privaţi de elemente esenţiale precum o alimentaţie adecvată, condiţii sanitare corespunzătoare şi adăpost, se confruntă cu consecinţe devastatoare pentru sănătatea şi dezvoltarea lor. Nu trebuie să fie aşa. Atunci când guvernele se angajează să pună capăt sărăciei în rândul copiilor prin implementarea unor politici eficiente, ele pot deschide o lume de posibilităţi pentru copii.”
Cele mai ridicate rate de sărăcie multidimensională în rândul copiilor se concentrează în Africa Subsahariană şi Asia de Sud. În Ciad, de exemplu, 64% dintre copii se confruntă cu două sau mai multe lipsuri grave, iar puţin sub 25% se confruntă cu trei sau mai multe.
Salubritatea este cea mai răspândită lipsă gravă, 65% dintre copii neavând acces la toaletă în ţările cu venituri mici, 26% în ţările cu venituri medii-mici şi 11% în ţările cu venituri medii-mari. Lipsa unui sistem sanitar adecvat poate creşte expunerea copiilor la boli.
Proporţia copiilor care se confruntă cu una sau mai multe privări severe în ţările cu venituri mici şi medii a scăzut de la 51% în 2013 la 41% în 2023, în mare parte datorită acordării priorităţii drepturilor copiilor în politicile naţionale şi în planificarea economică. Cu toate acestea, progresul stagnează. Conflictele, crizele climatice şi de mediu, schimbările demografice, creşterea datoriei naţionale şi adâncirea decalajelor tehnologice agravează sărăcia. În acelaşi timp, reducerile fără precedent ale asistenţei oficiale pentru dezvoltare riscă să adâncească privarea copiilor în ţările cu venituri mici şi medii.
Cu toate acestea, este posibil să se înregistreze progrese în eradicarea sărăciei în rândul copiilor. De exemplu, Tanzania a înregistrat o reducere cu 46 de puncte procentuale a sărăciei multidimensionale în rândul copiilor între 2000 şi 2023, parţial datorită subvenţiilor guvernamentale în numerar şi abilitării gospodăriilor sărace să ia propriile decizii financiare. În Bangladesh, sărăcia infantilă a scăzut cu 32 de puncte procentuale în aceeaşi perioadă, graţie iniţiativelor guvernamentale care au îmbunătăţit accesul la educaţie şi electricitate, calitatea locuinţelor şi investiţiile în servicii de apă şi salubritate, reducând defecarea în aer liber de la 17% în 2000 la zero în 2022.
Sărăcia afectează sănătatea, dezvoltarea şi învăţarea copiilor, ducând la perspective de angajare mai slabe, durată de viaţă mai scurtă şi rate mai mari de depresie şi anxietate. Raportul subliniază că cei mai mici copii, cei cu dizabilităţi şi cei care trăiesc în situaţii de criză sunt deosebit de vulnerabili.
Raportul examinează, de asemenea, sărăcia monetară, care limitează şi mai mult accesul copiilor la hrană, educaţie şi servicii de sănătate. Conform celor mai recente date, peste 19% dintre copiii din întreaga lume trăiesc în sărăcie monetară extremă, supravieţuind cu mai puţin de trei dolari pe zi. Aproape 90% dintre aceşti copii se află în Africa Subsahariană şi Asia de Sud.
Raportul include o analiză a 37 de ţări cu venituri ridicate, arătând că aproximativ 50 de milioane de copii - sau 23% din populaţia de copii din aceste ţări - trăiesc în sărăcie monetară relativă, ceea ce înseamnă că gospodăria lor are venituri semnificativ mai mici decât majoritatea celorlalte din ţara lor, limitându-le potenţial capacitatea de a participa pe deplin la viaţa de zi cu zi.
Deşi sărăcia a scăzut, în medie, cu 2,5% în cele 37 de ţări între 2013 şi 2023, progresul a stagnat sau s-a inversat în multe cazuri. În Franţa, Elveţia şi Regatul Unit, de exemplu, sărăcia în rândul copiilor a crescut cu peste 20%. În aceeaşi perioadă, Slovenia şi-a redus rata sărăciei cu mai mult de un sfert, în mare parte datorită unui sistem solid de prestaţii familiale şi legislaţiei privind salariul minim.
Raportul „Situaţia copiilor în lume 2025” subliniază că eradicarea sărăciei în rândul copiilor este un obiectiv realizabil şi evidenţiază importanţa integrării drepturilor copilului, astfel cum sunt definite în Convenţia ONU privind drepturile copilului, în toate strategiile, politicile şi acţiunile guvernamentale care vizează reducerea sărăciei prin mai multe obiective. Principalele vizează transformarea eradicării sărăciei în rândul copiilor într-o prioritate naţională, integrarea nevoilor acestora în politicile economice şi bugetare, oferirea de programe de protecţie socială, inclusiv sprijin financiar pentru familii, extinderea accesului la servicii publice esenţiale precum educaţia, sănătatea, apa, salubritatea, alimentaţia şi locuinţele, precum şi promovarea muncii decente pentru părinţi şi îngrijitori, pentru a consolida securitatea economică legată de progresul copiilor.
Raportul apare într-un moment în care multe guverne din întreaga lume reduc asistenţa externă. Reducerea ajutorului pentru dezvoltare ar putea duce la decesul a 4,5 milioane de copii cu vârsta sub 5 ani până în 2030, potrivit The Lancet. În acelaşi timp, estimările recente ale UNICEF arată că reducerile ar putea lăsa încă şase milioane de copii fără şcoală până anul viitor.
De asemenea, conform sursei menţionate, pragurile actualizate ale sărăciei monetare ale Băncii Mondiale se situează în prezent la 3,00 dolari americani pe zi pentru ţările cu venituri mici, 4,20 dolari pe zi pentru ţările cu venituri medii-mici şi 8,30 dolari pe zi pentru ţările cu venituri medii-mari, reflectând creşterea costului nevoilor de bază. Utilizând aceste praguri, Banca Mondială estimează ratele sărăciei şi numărul de persoane pe baza datelor din diverse sondaje colectate în baza sa de date de monitorizare globală. Proiecţiile ratei sărăciei sunt utilizate ori de câte ori nu sunt disponibile date din sondaje.



















































Opinia Cititorului