Victoria infractorilor asupra Legii

Putrefacţia în care a intrat justiţia este rezultatul victoriei infractorilor asupra Legii, bine ilustrată de documentarul Recorder, intitulat „Justiţie capturată”. Începutul nelegiuirilor de astăzi coincide cu înlăturarea neconstituţională a Laurei Codruţa Kövesi de la şefia DNA şi continuă printr-o agresiune constantă a infracţionalităţii asupra statului. De atunci, dosare majore se destramă în proceduri, completele se rotesc fără justificare, termenele se lungesc până la prescriere, iar legea este împinsă într-o poziţie de supunere faţă de reţelele de interese care controlează sistemul.

În 9 iulie 2018, România a pierdut nu doar un procuror-şef, ci arhitectura unei instituţii care reuşise, timp de un deceniu, să imprime frică în rândul celor obişnuiţi să fure cu legitimitate de putere.

Revocarea Laurei Codruţa Kövesi -decisă politic, forţată juridic şi impusă printr-o decizie de maximă controversă a Curţii Constituţionale - a însemnat semnalul oficial că anticorupţia poate fi oprită, modelată sau desfiinţată după interesele momentului.

De aici înainte, degradarea justiţiei nu mai este un accident, ci o strategie. O strategie care se vede, se măsoară şi se demonstrează prin cronologia cazurilor prezentate în documentarul „Justiţie capturată”, unde destrămarea sistemului apare nu ca o sumă de eşecuri individuale, ci ca un mecanism.

------------------------------------------------------------------------

Cronologia degradării

• 2014-2015: Cazul „Drumul Taberei” (Metrorex)

Dosarul privind întârzierile şi costurile explodate ale magistralei M5 începe cu ritm alert la DNA. După 2018, intră în blocaj: procurori schimbaţi, expertize întoarse, amânări repetate. Astăzi, faptele sunt aproape prescrise. Sistemul nu mai are energie, nici voinţă.

• 2015-2016: Dosarul ANRP

Un dosar gigantic, cu prejudicii uriaşe şi condamnări grele în primă instanţă. În apel, după 2018, totul se dezumflă: completuri schimbate, proceduri reluate, achitări masive pe fondul deciziilor CCR privind prescripţia. Un caz-şcoală al modului în care justiţia renunţă să mai pedepsească.

• 2017: Modificările legislative

Începe erodarea explicită a DNA: schimbări procedurale, redefinirea competenţelor, contestarea publică a procurorilor. Protestele masive din stradă rămân fără efect.

• 2017-2018: Cazul Ionel Arsene

Condamnat la peste opt ani în primă instanţă, Arsene intră într-un carusel procedural în apel: amânări, completuri noi, tergiversări. Sentinţa finală îi reduce pedeapsa, iar inculpatul părăseşte ţara înainte de pronunţare. Justiţia devine opţională.

• 2018: Deciziile CCR privind prescripţia

Este momentul-cheie care rupe sistemul: judecătorii explică în documentar cum lipsa unei baze legale clare pentru întreruperea prescripţiei a dus la colaps. Mii de dosare intră în zona gri, iar infractorii înţeleg mesajul: timpul devine armă.

• 2019-2021: Cazul Elena Udrea

Simbolul anticorupţiei devine simbolul prăbuşirii ei. Condamnată, fugită, readusă, executând o pedeapsă redusă, Udrea traversează cu uşurinţă un sistem slăbit, în care dosarele conexe se pulverizează.

• 2020-2022: Cazul Cătălin Cherecheş

Primar condamnat, dar protejat de un sistem care îşi perforează singur mecanismele: termene amânate, completuri schimbate. Fuge înainte de sentinţă. Este prins în Germania. Încă o victorie a infractorului asupra statului.

• 2021-2022: Apogeul prescripţiei

CCR finalizează cadrul teoretic al colapsului: întreruperea prescripţiei nu funcţionează, iar retroactivitatea interpretărilor eliberează o avalanşă de inculpaţi. Justiţia devine un sistem care îşi anulează singur eficienţa.

• 2022: Cazul Sorin Oprescu

Condamnat la peste zece ani, fostul primar fuge în Grecia, de unde nu poate fi extrădat. Nu pentru că nu există lege, ci pentru că mecanismele sunt prea slabe pentru a o impune.

• 2022-2023: Prescripţii în masă

Miniştri, parlamentari, demnitari, şefi de instituţii scapă. Lista prezentată în documentar este radiografia unei prăbuşiri instituţionale.

• 2023-2024: Reacţia magistraţilor

Unora le ajunge: judecători vorbesc public despre presiuni, rotaţii nefireşti, neasumarea CSM. Alţii recunosc în anonimat că „justiţia nu mai are mecanisme pentru a pedepsi corupţia”.

• 2024: Reacţia societăţii

Documentarul declanşează proteste. Oamenii cer justiţie. Statul răspunde cu declaraţii sterile.

------------------------------------------------------------------------

„Justiţie capturată” nu este un film. Este raportul de autopsie al unui sistem care, după 2018, încetează să-şi mai exercite funcţia. Fiecare caz din cronologie arată acelaşi tipar: infractorii câştigă teren, legea reculează, instituţiile se lasă modelate.

Putrefacţia justiţiei nu este un accident, ci un proces. Un proces început atunci când anticorupţia a rămas fără apărare, fără arhitectură, fără un centru de greutate.

În faţa acestei realităţi, întrebarea nu mai este cine a greşit, ci dacă statul român mai are forţa de a recupera ceea ce a pierdut.

Pentru unii, problema se formuleaza simplu, în urmatorii termeni: "Poate Nicusor Dan să revitalizeze ceea ce Klaus Iohannis a mototolit şi aruncat la coş?”

Circulă zvonul că, la originea documentarului Recorder, s-ar afla generalul Florian Coldea, fostul prim-adjunct al şefului SRI, trimis în judecată pentru trafic de influenţă (dar asta nu infirmă adevărul celor arătate în documentar).

El şi Laura Codruţa Kovesi au alcătuit aşazisul "binom", fiind acuzaţi că şi-ar fi folosit poziţiile în combaterea corupţiei în mod neconform cu principiile statului de drept. Recent, Nicuşor Dan a dat semne că ar vrea să resuscite formula "binomului", reluând Protocolul de colaborare dintre DNA şi SRI.

Citeşte Panică la vârful Justiţiei: discurs halucinant al Lianei Arsenie, preşedintele Curţii de Apel Bucureşti