Von der Leyen, cartea secretă a CDU pentru preşedinţia Germaniei în 2027?

În Germania politică, discuţiile despre cine îi va succeda lui Frank-Walter Steinmeier în funcţia de preşedinte federal în anul 2027 au căpătat un contur surprinzător, odată cu apariţia printre posibilii înlocuitori a numelui Ursulei von der Leyen, potrivit cotidianului german Der Spiegel şi cotidianului Il Giornale D'Italia. Deşi mandatul lui von der Leyen ca preşedinte al Comisiei Europene a fost reînnoit recent, după respingerea moţiunii de cenzură iniţiată de deputatul european Gheorghe Piperea (AUR/ECR), surse apropiate CDU sugerează că liderii conservatori, în frunte cu cancelarul Friedrich Merz, iau în calcul scenariul în care actuala şefă de la Bruxelles ar părăsi poziţia înainte de termen pentru a deveni prima femeie preşedinte federal din istoria Germaniei.

Pe lista scurtă a potenţialelor candidate se regăsesc figuri cunoscute precum Julia Klockner - preşedinta Bundestagului (Parlamentului federal), Karin Prien - ministrul Familiei în Cabinetul Merz sau Ilse Aigner - preşedinta Parlamentului din Bavaria, însă niciuna dintre acestea nu reuşeşte să stârnească un entuziasm real în rândul partidului sau să asigure consensul necesar pentru nominalizarea drept candidat pentru funcţia de preşedinte federal.

Sursele citate susţin că spre deosebire de numele vehiculate mai sus Ursula von der Leyen ar aduce un capital de imagine incontestabil, bazat pe o carieră marcată de premiere istorice: prima femeie ministru al Apărării, prima femeie la conducerea Comisiei Europene şi, eventual, prima femeie preşedinte federal al Germaniei. Pentru ea, funcţia de preşedinte al Germaniei ar reprezenta o încununare a unei cariere politice remarcabile, fără a putea fi interpretată ca o retragere, ci mai degrabă ca o ascensiune simbolică spre cea mai înaltă demnitate a statului german.

Pentru CDU, o asemenea mutare ar fi strategică: partidul şi-ar însuşi meritul de a fi adus nu doar prima femeie cancelar, ci şi prima femeie preşedinte federal, consolidându-şi astfel imaginea de forţă politică deschisă spre modernitate şi echilibru de gen. În plus, Merz ar evita un scenariu pe care îl consideră cel mai periculos: ca Verzii să vină cu o candidatură surpriză şi cu adevărat grea, precum Angela Merkel, fostul cancelar al Germaniei.

Totuşi, în jurul lui von der Leyen planează şi umbre. Presa italiană şi germană nu uită de criticile legate de tăcerea sa privind războiul din Gaza, de dificultăţile gestionării pandemiei şi de scandalul contractelor cu Pfizer, elemente care i-ar putea fragiliza aura politică. De asemenea, există întrebări legate de oportunitatea unei asemenea plecări premature din fruntea Comisiei Europene: ar pierde Germania cea mai influentă poziţie pe care o deţine la Bruxelles pentru o funcţie preponderent simbolică? De aceea cotidianul german Bild notează că, cel puţin oficial, Ursula von der Leyen este concentrată pe mandatul european, deja pus la încercare de tensiunile din Parlamentul European şi moţiunea de cenzură cu care s-a confruntat recent preşedinta Comisiei Europene.

Situaţia este una complicată, mai ales că alegerile regionale din Germania ce se vor desfăşura până la începutul anului 2027 vor modifica componenţa Adunării Federale, responsabilă de votul prezidenţial. Negocierile între partide au loc de obicei în spatele uşilor închise, iar surprizele nu lipsesc, după cum istoria politică germană a demonstrat în repetate rânduri. În acest context, candidatura Ursulei von der Leyen este mai degrabă o proiecţie politică decât o certitudine, dar faptul că numele ei a fost adăugat serios pe lista scurtă arată atât lipsa de alternative solide, cât şi dorinţa CDU de a face o mutare spectaculoasă.

Astfel, în timp ce unii o văd ca pe varianta firească, cu autoritate şi demnitate pentru rolul de Bundespräsident (preşedinte federal), alţii avertizează că ar fi o alegere cu riscuri majore, atât pentru Germania, cât şi pentru Uniunea Europeană. Întrebarea care pluteşte acum peste Berlin nu este dacă Ursula von der Leyen ar putea deveni preşedinte federal, ci dacă Germania şi Europa îşi pot permite un asemenea transfer de putere în anul 2027.