Dezgheţul Arcticii declanşează o nouă competiţie între marile puteri

Mihai Gongoroi
Ziarul BURSA #Internaţional /

 Dezgheţul Arcticii declanşează o nouă competiţie între marile puteri

"Vedem cum se deschide un ocean în timp real", spune Michael Sfraga, directorul Institutului Polar de la Wilson Center din Washington 

Odată domeniul ur­şilor polari şi al oamenilor de ştiinţă, Arctica a început de câţiva ani să primeas­că din ce în ce mai multă atenţie din partea marilor puteri. Şi asta pentru că gheaţa se topeşte, iar noi resurse şi rute comerciale devin libere pentru exploatare.

"Regiunea a devenit o arenă pentru putere şi pentru competiţie, iar cele opt state Arctice (Danemarca, SUA, Canada, Rusia, Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda) trebuie să se adapteze la acest viitor", afirma Mike Pompeo, Secretarul de Stat al Statelor Unite, la cea de-a 11-a întâlnire ministerială a Consiliului Arctic din luna mai, ţinută în Finlanda.

Motivul pentru această dezvoltare epocală nu este, însă, menţionat de Pompeo. Media americană a scris ulterior că administraţia preşedintelui american Donald Trump a pus mari presiuni diplomatice pentru a bloca orice menţiune despre schimbările climatice din declaraţia comună a forului interguvernamental, acuzaţie respinsă ulterior de Departamentul american de Stat. Declaraţia trebuia să parafeze un acord al statelor arctice pentru o "cale sustenabilă" de guvernare a regiunii arctice în contextul schimbărilor climatice.

Cercetătorii spun că înainte de jumătatea secolului, creşterea temperaturilor va topi părţi din ce în ce mai mari din calota arctică de gheaţă, în fiecare vară. Potrivit experţilor NASA, în medie, Arctica pierde anual aproximativ 54.000 de km pătraţi de gheaţă (4,71 milioane de km pătraţi suprafaţă medie a gheţii arctice în septembrie 2018, de la 7,05 km pătraţi suprafaţă medie în septembrie 1979). În termeni procentuali, gheaţa din Arctic se topeşte în medie cu circa 13% în fiecare deceniu din 1979 încoace, iar din 1980 până în 2018, calota de gheaţă s-a diminuat cu 42%. La rândul lor, autorii Raportului Naţional de Climă al Statelor Unite din 2014 estimează că, până în 2050, Oceanul Arctic nu va mai fi acoperit deloc de gheaţă în timpul verii. Alte estimări arată că fenomenul va începe în 2036, când suprafaţa medie a gheţii arctice va atinge un nivel de doar 0,72 milioane de km pătraţi în luna septembrie.

"Vedem cum se deschide un ocean în timp real", spune Michael Sfraga, directorul Institutului Polar de la Wilson Center din Washington.

Marea Bering, ce împreună cu Strâmtoarea Bering reprezintă poarta de intrare/ieşire pentru noile rute comerciale arctice, va fi dezgheţată mai tot anul până la jumătatea secolului. Ultimele redute de gheaţă arctică de vară se vor găsi lângă insulele canadiene nordice şi Groenlanda, iar accesul la resursele naturale ale regiunii arctice va deveni, în general, mai facil. Dezgheţul va aduce profituri mari companiilor de petrol şi gaze din Occident, cel puţin dacă relaţia Vestului cu Rusia se îmbunătăţeşte, în contextul în care o parte semnificativă din depozitele exploatabile estimate de petrol şi gaze ale Arcticii, în valoare de trilioane de dolari, se află în apele teritoriale ale Rusiei (pe lângă diamante, uraniu, metale rare şi aur). Mările Barents şi Kara ar avea printre cele mai mari zăcăminte de hidrocarburi estimate în prezent, iar ExxonMobil, British Petrolium şi compania italiană Eni sunt doar trei dintre partenerii iniţiali ai Ros­neft în exploatările de hidrocarburi din cele două mări ruseşti, deşi proiectele de colaborare au încetinit pe fondul sancţiunilor aplicate pentru anexarea peninsulei Crimeea.

Arctica se lansează în afaceri

Topirea gheţii arctice deschide, într-adevăr, noi oportunităţi economice pentru statele cu drepturi extinse în Cercul Arctic, şi nu numai.

În ceea ce priveşte Statele Unite, în seara dinaintea întrunirii oficiale a Consiliului Arcticii din luna mai, secretarul de stat Pompeo afirma: "A venit vremea ca America să ia atitudine ca stat arctic pentru viitorul Arcticii. Pentru că, deşi văzută de mulţi ca o regiune izolată şi stearpă, (...) Arctica este foarte bogată în posibilităţi şi resurse".

Discursul lui Pompeo a semnalat finalul unei schimbări de imagine a Arcticii care se desfăşoară de mai bine de un deceniu, potrivit jurnalistului american Neil Shea.

"Regiunea, considerată odinioară un pustiu îngheţat, este descrisă acum în mod frecvent drept frontieră în plină dezvoltare. Adică Arctica se lansează în afaceri", scrie Shea.

Topirea gheţii deschide noi rute comerciale (vezi poză 1) precum Calea Mării Nordului (eng. Northern Sea Route), ce se extinde la nord de Federaţia Rusă către Asia. Potrivit FinancialTimes, această rută alternativă ar fi cu circa 40% mai rapidă decât ruta tradiţională, prin Canalul Suez (13.500 de km faţă de 21.000 de km), iar în septembrie anul trecut, vasul danez Venta Maersk a devenit primul port­container care a parcurs Calea Mării Nordului călătorind din estul Asiei în nordul Europei.

Călătoria a fost cu zece zile mai scurtă decât ruta sudică prin Suez, sprijinită de un spărgător de gheaţă rusesc.

Pe lângă Calea Mării Nordului, o altă rută potenţială este Calea de Nord-Vest (eng. Northwest Passage), ce se extinde de-a lungul coastei nordice a continentului nord-american prin arhipelagul arctic al Canadei. Însă, spre deosebire de ruta pe lângă coasta Rusiei, Calea de Nord-Vest va ajunge să fie navigabilă cel puţin cinci săptămâni pe an de abia la jumătatea secolului.

Potrivit Raportului Naţional de Climă al Statelor Unite din 2014, accesul la noile rute comerciale ar putea reorganiza întreg sistemul global de trans­port marfă. Dezvoltarea "ar putea afecta interesele de securitate naţională ale SUA", punctează autorii, adăugând: "În timp ce aceste noi transformări oferă oportunităţi pentru dezvoltarea economică, ele reprezintă surse potenţiale de competiţie şi conflict pentru acces (n.r. navigaţie) şi resurse naturale".

Gheaţa reprezintă totuşi principalul factor de risc pentru navigaţia pe noile rute arctice, cel puţin în prezent. Se consemnează totuşi o tendinţă ascendentă în cazul voiajelor odată cu reducerea zonei acoperite de gheaţă marină. Anul trecut, numărul de nave care au traversat apele guvernate de Codul Polar Internaţional, un set de reguli ecologice şi de siguranţă, a fost 879, cu aproape 60% mai mare decât în anul 2012.

Dezgheţul Arcticii a stimulat o nouă competiţie între statele interesate

Dezgheţul Arcticii, o mare de gheaţă ce reprezintă una dintre ultimele frontiere pe care omul nu a reuşit încă să o îmblânzească, a stimulat natural o nouă competiţie între statele interesate.

China a dezvoltat un interes major în proiect. Anul trecut, Beijingul a publicat o "cartă albă" în care îşi detaliază intenţiile în sfera Arcticii. În document, China se descrie drept un "stat aproape arctic" (n.r. near Arctic state) şi pune accent pe construirea, în colaborare cu alte ţări, a unui "Drum al Mătăsii Polar" dedicat comerţului şi cercetării. Noua rută comercială pe lângă coasta Rusiei ar reduce substanţial durata tranzitului vaselor din porturile asiatice şi pieţele europene. Pe lângă acest interes, chinezii susţin şi numeroase proiecte ruseşti de exploatare a resurselor din Cercul Arctic, atât pentru bună-voinţă, cât şi pentru propriul necesar de energie, în acelaşi timp acordând împrumuturi şi altor state arctice precum Islanda şi Groenlanda pentru dezvoltarea de infrastructură. În plus, China a început construcţia unei flote proprii de spărgătoare de gheaţă, o mişcare interesantă din partea unei ţări aflate la o distanţă de peste 4.000 de km de Polul Nord.

La rândul ei, Rusia, care are cele mai multe distrugătoare de gheaţă operaţionale din rândul statelor arctice, peste 40, este ţara ce ar beneficia cel mai mult de pe urma deschiderii noului ocean şi a noilor posibile rute comerciale.

Gheaţa dispare, în mod special, în zone care îi oferă Rusiei un avantaj strategic. Teritoriul arctic al Rusiei, ce numără două milioane de locuitori, reprezintă o cincime din întregul teritoriu rusesc şi 30% din produsul intern brut. Alături de Norvegia, dar la mare distanţă, Rusia a fost cel mai activ stat în dezvoltarea bazei sale în Arctic cheltuind miliarde de dolari pe infrastructură energetică, pe porturi, căi de transport, baze militare şi civile (zeci de baze în prezent) şi o flotă capabilă să navigheze în apele încă îngheţate. În aprilie, ministerul rus de finanţe lua în calcul eliminarea oricăror taxe pe profit, proprietate şi extracţia de resurse pentru proiectele de dezvoltare economică din Arctic, iar cincinalul ruşilor prevede investiţii de 82 miliarde de dolari, până în 2024, în regiunea sa arctică.

Totodată, alinierea dintre Moscova şi Beijing în tot ceea ce priveşte competiţia cu Vestul reprezintă o dezvoltare ce conturează direcţia şi dimensiunea integrării continentului eurasiatic, ideea ce stă la baza iniţiativei "One Belt, One Road" a Chinei. Trebuie totuşi spus că momentul când Calea Mării Nordului va deveni atât de rentabilă ca rută comercială alternativă încât să înlocuiască ruta prin Canalul Suez este la ceva vreme distanţă. Însă, după cum se observă, anumite state au reuşit să "fure

startul", cei mai interesaţi fiind chinezii. Interesul mai apropiat al ruşilor pare să fie concentrat pe ambiţii interne, respectiv exploatarea "noii baze strategice de resurse" ce se conturează în Arctic, potrivit lui Jonathan Markowitz, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea din Carolina de Sud.

Pentagonul: "Investiţiile comerciale ale Rusiei în regiunea Arctică au fost egalate de investiţiile continue în capacităţi defensive şi activităţi care îi întăresc atât abilitatea de a-şi apăra propriul teritoriu cât şi abilitatea de a controla Calea Mării Nordului"

La celălalt capăt al planificărilor, Statele Unite şi celelalte ţări interesate din Occident, precum Canada, nu par să dea foarte multă importanţă Nordului, în ciuda declaraţiilor lui Pompeo, care par totuşi contrare reticenţei istorice americane în ceea ce priveşte luarea de angajamente în regiunea arctică. SUA au doar două spărgătoare de gheaţă învechite, iar în februarie Congresul american a aprobat, cu mare greutate, construcţia unuia nou după ani de întârzieri. Totodată, cele două state nord-americane nu au niciun port în largul Cercului Arctic, dar au dispute în privinţa suveranităţii asupra apelor şi strâmtorilor din arhipelagul arctic al Canadei, dispute ce au potenţialul să complice dezvoltarea rutei arctice nord-americane.

Guvernul canadian pretinde că anumite ape din Calea de Nord-Vest, în special cele din arhipelagul arctic canadian, sunt ape interne ale Canadei, ceea ce îi dă dreptul să blocheze orice tranzit, în timp ce Statele Unite şi mai multe state europene pretind că respectivele căi sunt strâmtori internaţionale prin care vasele pot naviga liber, în conformitate cu dreptul internaţional. Disputa teritorială este veche de şase decenii, pe parcursul anilor răsărind mai multe incidente diplomatice. Într-o ultimă iteraţie a lipsei de consens între cele două ţări pe subiect, în luna iunie a acestui an, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Morgan Ortagus, a declarat că Statele Unite "consideră revendicarea apelor Căii de Nord-Vest de către Canada drept incompatibilă cu dreptul in­ternaţional".

În orice caz, declaraţiile lui Pompeo din luna mai arată că făuritorii americani de politică externă au început să conştientizeze că anumite ţări au început deja dezvoltarea şi aplicarea de strategii pentru Arctic.

În luna iunie, Pentagonul a publicat un document intitulat "Strategia Arctică", care trece în revistă principalele dezvoltări în regiune şi încearcă să propună o viziune pentru rolul Statelor Unite în Arctic. Departamentul de Apărare al SUA respinge eticheta Chinei de "stat aproape Arctic", notând că nu are revendicări teritoriale în Nord, ci doar doreşte să-şi faciliteze accesul la resurse şi la noile rute comerciale. În ceea ce priveşte Rusia, autorii strategiei notează că de la înfiinţarea, în 2014, a unui comandament central în Nord pentru forţele sale militare, Mos­cova şi-a intensificat prezenţa în regiune cu noi baze militare şi aeriene şi o reţea complexă de sisteme anti-aeriene.

"Investiţiile comerciale (şi strategice) ale Rusiei în regiunea Arctică au fost egalate de investiţiile continue în capacităţi defensive şi activităţi care îi întăresc atât abilitatea de a-şi apăra propriul teritoriu, cât şi abilitatea de a controla Calea Mării Nordului", punctează documentul.

Autorii scriu că abordarea strategică a SUA este bazată pe "construirea de conştientizare situaţională, intensificarea operaţiunilor şi consolidarea ordinii bazate pe reguli" pentru regiune.

Victoria Herrmann, preşedinte şi director al Institutul Arctic, un think-thank din Washington, notează că, deşi strategia "nu conţine nimic din ceea ce nu ştiam deja", ea reprezintă fundaţia pentru ca Congresul american să înceapă alocarea de resurse financiare şi militare pentru regiune.

"Este aproape un rezumat a ceea ce discutăm deja informal în Washington şi în comunitatea militară de câţiva ani. (...) Este un document către care Congresul poate să arate cu degetul şi să spună: «aceasta este o regiune de importanţă critică şi din această cauză avem nevoie de finanţarea unui spărgător de gheaţă adiţional. Acesta este motivul pentru care trebuie să alocăm fonduri pentru un port în apele de mare adâncime ale Arcticului»", a declarat Hermann pentru revista americană National Defense.

De menţionat că strategia SUA cere construirea a şase noi spărgătoare de gheaţă în următoriul deceniu, însă primele trei sunt aşteptate să devină operaţionale de abia în 2027. Este un contrast puternic cu cele peste 40 de astfel de vase ale Rusiei.

În orice caz, rămâne de văzut dacă politica arctică a Statelor Unite va depăşi faza infantilă a constatărilor şi a ofertelor de cumpărare a Groenlandei, unde se află singura bază militară din Arctic a SUA. Pe termen scurt, Pentagonul a anunţat că va reactiva Flota a 2-a a Marinei americane pentru a patrula în Atlanticul de Nord, la şapte ani după dizolvare, pentru a descuraja activităţile militare ale Rusiei din viitorul ocean nordic.

Potrivit lui Jonathan Markowitz, momentul "şoc" care a marcat deschiderea noii frontiere arctice competiţiei între state a fost implantarea, pe fundul apei Oceanului Arctic, în august 2007, a unui steag rusesc care marca Polul Nord.

----------------------

Producătorul rus de petrol Lukoil a efectuat în septembrie o livrare de ţiţei către un cumpărător chinez folosind ruta Căii Mării Nordului (vezi poză 2) din Oceanul Arctic, au declarat recent pentru Reuters mai multe surse din industria petrolieră şi cea de shipping, preluate de Agerpres. Litasco, divizia de trading a grupului Lukoil, a vândut ţiţeiul firmei Chinaoil, divizia de trading a grupului petrolier chinez CNPC.

Reuters notează că Rusia, al doilea mare producător mondial de petrol, analizează diverse modalităţi pentru a livra mai mult petrol din vestul ţării spre Asia, în scopul majorării cotei de piaţă într-o zonă unde cererea de petrol creşte mai rapid decât în alte regiuni. De asemenea, sursa citată arată că Rusia este în prezent al doilea mare furnizor de petrol al Chinei, în primele opt luni ale acestui an livrările atingând 49,4 milioane de tone graţie alinierii intereselor politice şi industriale dintre cele două ţări.

Potrivit Reuters, aceasta a fost prima livrare de petrol via ruta arctică.

Tancul petrolier Korolev Prospect a încărcat ţiţeiul în portul Murmansk în data de 23 august şi l-a descărcat în portul Dongjiakou din estul Chinei în jurul datei de 16 septembrie.

Potrivit datelor Refinitiv, această călătorie a avut o lungime de 6.437 mile marine (11.921 kilometri), faţă de 12.506 mile marine, distanţa normală în cazul voiajului via canalul Suez.

Sursele citate de Reuters au precizat că vremea neobişnuit de călduroasă din timpul verii acestui an a permis navei să navigheze prin apele Oceanului Arctic, până în China.

Portul Dongjiakou este amplasat în regiunea Shandong, pe unde trec o cincime din importurile de ţiţei ale Chinei.

Reuters arată că drumul tancului petrolier Korolev Prospect pe ruta arctică este ultimul semn al expansiunii acestei rute care devine mai accesibilă navelor pe măsură ce încălzirea climei reduce cantitatea de gheaţă.

Practicabilă anterior doar câteva săptămâni pe an, şi doar de nave cu o talie mult mai modestă decât un tanc petrolier de tip Aframax, această rută devine din ce în ce mai accesibilă.

Potrivit experţilor citaţi de sursa menţionată, în condiţiile scăderii progresive a calotei de gheaţă ca urmare a încălzirii globale, la orizontul anului 2040 Oceanul Arctic ar putea deveni complet navigabil în perioada verii, când nu ar mai fi nevoie de spărgătoare de gheaţă.

----------------------

Record de temperatură în Nord

Nordul îndepărtat a simţit din plin efectele încălzirii globale. Mercurul termometrelor a urcat în luna iulie la 21 de grade Celsius în Alert, cea mai nordică aşezare permanentă din lume, situată la mai puţin de 900 de kilometri de Polul Nord, stabilind un "'record absolut'' de căldură pentru această staţiune meteorologică. "Este fără precedent din punct de vedere statistic, este unul dintre sutele şi sutele de recorduri doborâ­te de încălzirea globală", a precizat Armel Castellan, meteorolog în cadrul Ministerului canadian al Mediului. Alert este o bază militară permanentă stabilită pe paralela 82, care serveşte în special ca punct de interceptare a comunicaţiilor ruse, iar din 1950, aici se află şi o staţiune meteorologică. Precedentul record, 20 de grade Celsius, a fost consemnat în data de 8 iulie 1956, însă începând din 2012, temperaturi cuprinse între 19 şi 20 de grade au fost înregistrate în mai multe zile la această staţiune situată pe ţărmul Oceanului Arctic. Media zilnică pentru luna iulie este de 3,4 grade la Alert, iar media temperaturilor maxime este de 6,1 grade Celsius. Actualul val de căldură este rezultatul "'unui vârf de presiune ridicată'' deasupra Groenlandei, care este "'destul de atipică'' şi "'accentuată de vânturile din sud'' deasupra Oceanului Arctic. (Octavian Dan)

Oceanul Planetar îşi schimbă culoarea

Oceanul Planetar va deveni mai albastru în următoarele decenii, spun oamenii de ştiinţă. Cercetătorii au descoperit că temperatura în creştere va schimba amestecul organismelor mici din apă care absorb şi reflectă lumina. Ei mai spun că acestea vor fi tot mai puţine în următoarele decenii. Acest fapt va duce la schimbarea culorii în pes­te jumătate din Oceanul Planetar până în 2100. Plantele acvatice au un rol foarte important în oceane. Fitoplanctonul transformă lumina în energie chimică, consumă dioxidul de carbon şi reprezintă baza pentru hrană din mediul acvatic. Cu cât cantitatea fitoplanctonului este mai mare, cu atât mai puţin albastră va părea apa, fiind percepută mai degrabă verzuie.

Cercetări anterioare au arătat că, odată cu încălzirea, fitoplanctonul se diminuează în mai multe părţi ale Oceanului Planetar. 

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că Atlanticul de Nord va fi prima zonă în care va fi detectată modificarea, urmată de zona de sud a oceanului. (Octavian Dan)

200 de miliarde de dolari, finanţarea acţiunilor privind schimbările climatice

La finalul anului trecut, timp de două săptămâni, delegaţi din aproape 200 de ţări au participat la cea mai importantă adunare ONU privind încălzirea globală de când a fost semnat acordul de la Paris din 2015. La vremea respectivă, Patricia Espinosa, res­ponsabil al ONU privind climatul, şi-a manifestat îngrijorarea: "'Consecinţele schimbărilor climatice nu au fost niciodată atât de grave. Această realitate ne spune că trebuie să facem mai mult. Conferinţa ONU trebuie să facă aceasta posibil''. Un rezultat concret al dezbaterilor: Banca Mondială va investi în jur de 200 de miliarde de dolari pentru a finanţa acţiuni privind schimbările climatice între 2021 şi 2025, ajutând astfel ţările să se adapteze la efectele încălzirii globale şi să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, scrie The Guardian. Suma este de două ori mai mare decât ce a fost stabilit la acordul din Paris în 2015. Din cele 200 de miliarde, jumătate vor veni direct de la Banca Mondială, iar cealaltă jumătate vor fi împrumuturi sau alte forme de asis­tenţă de la diferite filiale ale grupului Băncii Mondiale, care au ca scop să mobilizeze mai multe finanţări din sectorul privat. Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale, a declarat că persoanele cele mai sărace şi vulnerabile se află în cele mai mari pericole şi a făcut apel către alte instituţii financiare să urmeze exemplul Băncii: "Ne mobilizăm să facem mai multe, într-un ritm mai rapid în privinţa climei şi facem apel către comunitatea globală să facă la fel. Ajutăm ţările şi comunităţile să preia controlul pentru a construi un viitor mai sigur şi mai rezistent la schimbările climatice".

În cadrul celei de-a 21-a Conferinţă ONU, desfăşurată în decembrie 2015 la Paris s-a ajuns la concluzia că, până la sfârşitul acestui secol, creşterea temperaturii trebuie limitată până la doar 2 grade. (Octavian Dan)

Observator Spaţial al Climei

Agenţiile spaţiale din 20 de state au decis în 2017 înfiinţarea unui "Observator Spaţial al Climei", care va permite schimburile reciproce de date ştiinţifice obţinute din spaţiu. China, Japonia, India, UE, Regatul Unit al Marii Britanii, Germania, Italia, Elveţia, Austria, Suedia, Norvegia, România, Israel, Ucraina şi Emiratele Arabe Unite au adoptat această declaraţie - denumită "Declaraţia de la Paris". Dintre cele 50 de variabile climatice esenţiale pentru înţelegerea climei planetare, 26 sunt observate din spaţiu graţie sateliţilor. Aceştia monitorizează mai ales evoluţia temperaturilor pe Glob, creşterea nivelului oceanelor, emisiile de gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon şi metanul. (Octavian Dan)

Opinia Cititorului ( 3 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

  1. de 4 ori cat Franta azi, in 2100 cat va fii?

    Sua poate a ramas in urma cu spargator de gheata sau plastic ?

    Ce a zis Putin despre Greta ? 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    Felicitari BURSA! Modul de prezentare este peste ziarele mari din occident.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

    1. Bursa, felicitări!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit Regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.roConferinţa PPTT 'Specialistii ferestrelor, fatadelor si sticlei'
Cabinet de avocatTMPS