”Valorile universale” reprezintă fundamentul prin care Statele Unite şi Uniunea Europeană îşi legitimează prezenţa globală. De la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, ordinea liberală internaţională a fost construită pe aceste principii, proclamate drept aplicabile tuturor popoarelor.
• Ce sunt, în esenţă
În termenii diplomaţiei occidentale, toate statele trebuie să respecte un cadru normativ comun, considerat universal: democraţia reprezentativă, economia de piaţă, statul de drept şi drepturile fundamentale ale omului.
Acest set de valori a fost înscris în Carta ONU (1945), în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) şi, ulterior, în documentele NATO, UE şi OSCE.
• Cele 5 obiective - ”ce lume se doreşte”
Occidentul şi-a definit viziunea globală prin cinci mari repere: o lume guvernată democratic, cu alegeri libere şi separaţia puterilor în stat; respectarea drepturilor omului ca normă fundamentală; statul de drept şi justiţia independentă; economie de piaţă şi comerţ liber; securitate colectivă (NATO, parteneriate transatlantice).
• Cele 5 direcţii - ”cum se ajunge acolo”
Modelul occidental a promovat, timp de decenii, următoarele căi:
- instituţii multilaterale dominate de SUA/Europa (ONU, FMI, Banca Mondială, NATO, UE);
- intervenţii externe pentru „exportul democraţiei” (Irak, Afganistan, Libia);
- regim de sancţiuni împotriva statelor considerate în afara normelor;
- extinderea globalizării pe bază de comerţ liber şi liberalizare financiară;
- alianţe politice şi militare cu regimuri care sprijină ordinea liberală (inclusiv parteneri autoritari, dacă interesele o cereau).
• Instrumente şi punere în operă
- Planul Marshall (după 1945) - reconstrucţia Europei sub umbrela americană, începutul globalizării occidentale.
- Tratatul Nord-Atlantic (NATO, 1949) - arhitectura de securitate colectivă, cu SUA ca lider.
- Instituţiile financiare internaţionale - FMI şi Banca Mondială au impus standarde de liberalizare şi reforme de piaţă în schimbul finanţării.
- Uniunea Europeană - integrarea regională ca model de succes exportabil.
- Reţele globale de liber schimb (GATT, apoi OMC).
- Sistem de sancţiuni - un mecanism de coerciţie normativă folosit împotriva statelor considerate ”paria”.
• Instituţionalizare
Valorile universale occidentale au fost codificate în tratate internaţionale (Carta ONU, Convenţiile ONU privind drepturile omului, tratatele europene), în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în normele NATO şi OSCE.
• Critici şi limite
- Ipocrizie: intervenţii militare în numele democraţiei (Irak, Afganistan) au produs instabilitate şi victime civile.
- Dublu standard: toleranţă faţă de regimuri autoritare ”prietene” (Arabia Saudită, Egipt), dar sancţiuni dure pentru adversari.
- Inegalităţi economice: globalizarea a adâncit disparităţi între Nord şi Sud.
- Eroziune internă: ascensiunea populismului şi a iliberalismului (Ungaria, Polonia, chiar SUA sub Trump) a slăbit autoritatea morală a Occidentului.
• Rezumat într-o frază
Pentru Occident, ”valorile universale” înseamnă democraţie, drepturi ale omului, stat de drept, economie de piaţă şi securitate colectivă - promovate prin instituţii multilaterale, alianţe şi sancţiuni - dar aplicate adesea selectiv şi cu rezultate contestate.
Opinia Cititorului