English
La Tianjin nu asistăm la o declaraţie formală de răsturnare a hegemoniei occidentale, dar realitatea e limpede: Sudul Global îşi face ordine în rânduri, sub umbrela Chinei.
Nu mai vorbim de câteva ţări rebele, ci de un bloc potenţial care însumează 85% din populaţia lumii, peste 40% din PIB-ul global şi aproape toate resursele strategice ale planetei.
Summitul SCO, urmat de parada de la Beijing, arată cum această masă critică începe să se organizeze, trecând de la simple întâlniri diplomatice la un front care contestă regulile scrise de SUA şi UE după 1945.
Dacă până acum ”ordinea liberală” părea imuabilă, ceea ce vedem la Tianjin este încercarea de a o eroda şi, în timp, de a o înlocui.
Nu e încă lovitura de graţie, dar este preludiul unei schimbări de epocă.
Dar, ordinea internaţională nu se joacă doar pe câmpul de luptă sau pe pieţele financiare, ci şi la nivelul valorilor şi conceptelor normative. Atât Occidentul (SUA şi Uniunea Europeană), cât şi China propun ”modele universale” prin care încearcă să-şi legitimeze influenţa globală.
Occidentul invocă ”valorile universale” - democraţia, statul de drept, drepturile omului, economia de piaţă. China răspunde cu doctrina „Un viitor comun pentru omenire”, care vorbeşte despre pace, prosperitate împărtăşită şi multipolarism.
În transparenţă se întrevad două formule de hegemonie: una occidentală, a cărei ipocrizie este deja dovedită; alta chineză, care rămâne un risc potenţial, dar care se bucură de avantajul credibilităţii de început.
Occidentul predică, dar jefuieşte.
China promite, dar încă n-a apucat să jefuiască. Diferenţa e uriaşă: prima hegemonie s-a devoalat ca impostură, a doua rămâne doar o suspiciune.
Şi cum Sudul Global reprezintă 85% din populaţia planetei şi peste 40% din PIB-ul mondial, e limpede unde se înclină balanţa preferinţelor: acolo unde ipocrizia încă nu e dovedită.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului