AEI: Hidrogenul, o nouă piaţă a muncii. Cine va construi economia viitorului?

O economie care începe cu educaţia

Hidrogenul este văzut ca o soluţie esenţială pentru reducerea emisiilor şi creşterea securităţii energetice, potrivit unui comunicat de presă al Asociaţiei Energiei Inteligente (AEI), remis redacţiei. La nivel european, planul REPowerEU prevede producerea şi importul a 20 de milioane de tone de hidrogen regenerabil pe an până în 2030, ceea ce ar genera peste 1 milion de locuri de muncă. Joburile includ cercetători, proiectanţi, ingineri, tehnicieni de mentenanţă şi operatori de instalaţii, care trebuie să aibă competenţe noi pentru a lucra în instalaţii de electroliză, distribuţie şi stocare.

Această perspectivă a determinat Comisia Europeană şi parteneriatele public-private să lanseze programe de formare precum Green Skills for Hydrogen, care vizează dezvoltarea competenţelor de-a lungul întregului lanţ valoric - de la cercetare şi proiectare, până la operarea instalaţiilor.

În România, tranziţia abia începe. Există o Strategie Naţională a Hidrogenului, dar fără o industrie funcţională şi fără specialişti, proiectele rămân pe hârtie. În prezent, doar câteva programe universitare sau de formare profesională includ cursuri dedicate tehnologiilor hidrogenului:

• Universitatea Politehnica din Bucureşti are un curs de „Hidrogen şi pile de combustie” de 28 de ore, în cadrul unui masterat.

• Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi Universitatea Transilvania din Braşov oferă module opţionale despre hidrogen la nivel de master.

• Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie (CPPI) Buşteni organizează cursuri pentru ingineri, însă acestea rămân limitate ca număr de participanţi.

• Proiecte europene: universităţile româneşti participă la iniţiative precum HyAcademy.EU, TeacHy, KICstartH2 şi H2 Green Skills for Hydrogen, care furnizează materiale educaţionale, laboratoare şi stagii practice.

Chiar dacă aceste exemple arată deschidere, numărul de studenţi şi cursanţi rămâne redus - câteva zeci pe an - în timp ce proiectele aflate în pregătire ar necesita mii de specialişti.

Pentru România, asta înseamnă mii de locuri de muncă potenţiale, dar piaţa locală nu este pregătită. Strategia Naţională avertizează că adoptarea hidrogenului va necesita educarea forţei de muncă şi reinstruirea personalului din industrii precum metalurgia, chimia sau transporturile grele.

Ce mai lipseşte: strategie, reconversie şi certificare

Pentru ca hidrogenul să devină motor economic, România trebuie să acţioneze pe mai multe direcţii:

• Extinderea şi standardizarea educaţiei universitare. Programele dedicate hidrogenului ar trebui să devină regulă, nu excepţie.

• Parteneriate între universităţi şi industrie. Proiectul Ro HydroHub, finanţat în 2025, îşi propune să creeze infrastructură de cercetare şi să formeze specialişti prin programe de master şi doctorat.

• Reconversie profesională şi formare continuă. Industria de rafinare, siderurgie şi transporturi grele necesită angajaţi recalificaţi. Cursurile oferite de CPPI Buşteni ar putea fi extinse la nivel naţional.

• Certificare şi reglementare clară. Dezvoltarea instalaţiilor pentru producerea şi utilizarea hidrogenului necesită norme clare şi instituţii care să certifice atât tehnologiile, cât şi personalul.

O şansă uriaşă, dar o provocare pentru educaţie

Hidrogenul promite să reducă emisiile, să crească securitatea energetică şi să genereze locuri de muncă. Pentru Europa, aceasta înseamnă peste 1 milion de joburi noi până în 2030. Pentru România, miza este dublă: atragerea investiţiilor şi formarea unei baze de specialişti care să proiecteze, să construiască şi să opereze instalaţii de hidrogen.

Fără investiţii sistematice în educaţie, reconversie şi certificare, România riscă să rămână doar un consumator al tehnologiei dezvoltate în altă parte. Prin valorificarea oportunităţilor europene şi pregătirea unei noi generaţii de ingineri şi cercetători, ţara poate deveni un actor relevant în economia hidrogenului.

„Hidrogenul deschide o piaţă a muncii cum n-am mai avut de la începuturile digitalizării. Vorbim despre meserii noi, formate la graniţa dintre energie, industrie şi tehnologie, iar cei care se pregătesc acum vor fi arhitecţii economiei de mâine. De fapt, întrebarea nu mai este dacă vom avea o economie bazată pe hidrogen, ci cine va avea oamenii capabili să o construiască. Ţările şi companiile care investesc astăzi în formare şi cercetare vor dicta mâine regulile jocului” este de pere prof. dr. ing. Dumitru Chisăliţă, Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.