AEI: România are a 21 cea mai scumpă energie electrică pentru populaţie din lume

O statistică realizate de Asociaţia Energia Inteligentă, care reuneşte preţul energiei electrice pentru populaţie în 144 de ţări plasează România pe locul 21 la cea mai scumpă energie electrică din lume, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei. România are o energie mai scumpă de 70 de ori decât cea mai ieftină energie electrică din lume (cea care se vinde populaţiei în Iran) şi de 58 de ori mai ieftină decât energia electrică pentru popualaţie cel mai scump vândută în lume în Insulele Bermude.

Preţul ridicat al energiei electrice în România este cauzat de o combinaţie de factori interni şi externi, principalele motive fiind:

Cauze interne

- capacităţi de producţie insuficiente sau neoptime. În România există perioade în care producţia internă nu acoperă cererea, ceea ce duce la importuri scumpe. Pierderile în sistemele de transport şi distribuţie sunt foarte mari - în unele zone ajungândpână la ~20%.

- costuri legate de politici, reglementări şi infrastructură. Costul certificatelor de emisii de CO₂ („EU Emissions Trading System”) a crescut, ceea ce creşte costul producerii energiei din surse fosile. Măsurile de tranziţie către regenerabile implică investiţii mari, iar unele tehnologii regenerabile sunt mai greu de echilibrat fiind puternic dependente de vreme.

- exporturi de energie în momente în care cererea este foarte mică, la fel ca şi preţurile şi necesitatea de importuri de energie când cererea este foarte mare cu preţuri foarte mari.

- variaţii mari ale producţiei din hidro, eolian sau solar (ex: secetă, vânt slab) care afectează suplinirea cu energie din surse fosile şi cresc costurile marginale de producţie.

- creşeterea excesivă a taxelor, accizelor în ultimii ani

Cauze externe

-creşterea masivă a cererii de energie în zona Sud Est Europeană urmare a deteriorării infrastructurii energetice din Ucraina şi a lipsei combustibilului necesar producerii de energie electrică în Republica Moldova.

-zona Est - Europeană, inclusiv România are capacităţi de interconexiune cu pieţele Vest-Europene limitate, ceea ce face ca cererea mare de energie din anumite momente în această zonă să nu poată fu acoperite cu energia ieftină şi în exces din Vestul Europei, fapt care determină creşteri importante de preţ.

-creşterea preţului gazelor naturale şi a altor combustibili la nivel european, ceea ce a făcut ca preţul energiei electrice să crească urmare a creşterii costului marginal al producţiei.

-creşterea cererii globale de energie la anumite momente din zi determinate de variabilitatea producţiei regenerabile (din cauza vremii, condiţiilor hidro etc).

-impactul războiului din Ucraina asupra lanţurilor de aprovizionare cu combustibili şi asupra pieţelor energetice.

Consecinţele acestor preţuri mari la energia electrică:

-în România, estimări recente indică că între 32% şi 45% din populaţie ar fi afectată de sărăcie energetică, în funcţie de criterii (sursa ORSE), iar aprox. 20% din gospodării au „consum sub jumătate din media naţională” - un indicator de sărăcie energetică extremă. în regiunile mai puţin dezvoltate (ex: Nord-Est), cifra creşte: ~30,8% dintre gospodării nu îşi permiteau să acopere nevoile energetice.

-gospodăriile cu venituri reduse care plătesc o pondere mare din venit pentru energie au mai puţin de cheltuit pentru alte nevoi - ceea ce reduce cererea internă, consumul şi astfel se frâneză economia.

-întreprinderile şi industria, în zone cu costuri energetice mari, este şi cazul Românie, sunt mai puţin competitive - dacă costul energiei pentru firme este ridicat, ele trebuie să includă asta în costuri, ceea ce reduce investiţiile, dezvoltarea sau profitabilitatea, mergând până la faliment. Pe cel mai recent set solid de date comparabile (EIB Investment Survey 2024 - România), ~81% dintre firmele din România spun că „costurile la energie” reprezintă un obstacol (minor sau major) pentru investiţii - deci sunt afectate de nivelul preţurilor la energie. Detaliat, ponderea variază astfel: industrie 89%, construcţii 86%, servicii 71%, infrastructură 82%; IMM-uri 77%, companii mari 84%.