ANALIZĂ XTB, Claudiu Cazacu: Giorgia Meloni a surprins Europa

Stabilitatea politică începe să devină un avantaj economic tot mai vizibil în Europa, conform unui comunicat de presă emis de Xtb. Italia oferă astăzi unul dintre cele mai clare exemple: continuitatea guvernului Giorgia Meloni a contribuit la creşterea încrederii investitorilor şi la reducerea presiunii asupra costurilor de finanţare, în ciuda unei datorii publice de 138% din PIB, potrivit comunicatului.

Situaţia devine relevantă într-o Europă în care Franţa şi Germania traversează perioade de presiune politică, iar România resimte la rândul său efectele unei perioade prelungite de incertitudine guvernamentală, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie XTB România.

Un interval prelungit de stabilitate guvernamentală este neobişnuit în istoria politică a Italiei. Premierul Giorgia Meloni a reuşit o performanţă remarcabilă în acest contex, guvernul condus de ea fiind cel mai longeviv de după al Doilea Război Mondial. După 4 ani de guvernare neîntreruptă a lui Meloni, a fost depăşit recordul anterior deţinut de Berlusconi. În acelaşi timp, traiectoria politică a primei femei prim-ministru din Italia a cunoscut o transformare atât de semnificativă încât a căpătat propriul nume: „melonizare”, cu variante personalizate în engleză şi diferite limbi europene.

De la o viziune considerată radicală, construită pe multiple provocări la adresa politicilor anterioare, abordarea sa a virat către pragmatism şi atitudini moderate, facilitând acceptarea ideilor sale pe scară largă şi contribuind decisiv la durabilitatea guvernării. De la o poziţie euro-sceptică, guvernul său a pivotat către o relaţie constructivă, deşi ocazional critică, la adresa UE. De asemenea, îngrijorările iniţiale la adresa efectelor asupra economiei ale unor politici populiste nu s-au materializat.

Cum arată situaţia din alte state?

Situaţia politică din Italia este în contrast cu cea din Marea Britanie, care a dobândit recent al patrulea guvern instalat în perioada în care Meloni a păstrat continuitatea la Roma. În paralel, în Germania, alegerile regionale pregătesc posibila mare victorie regională a AfD, care l-ar pune sub presiune pe cancelarul Merz. Pe de altă parte, în Franţa, Marine le Pen se află în poziţia favorizată pentru cursa prezidenţială de anul viitor.

Trunchiul comun al acestor formaţiuni include politici de restrângere a imigraţiei, păstrate şi de guvernul Giorgia Meloni. Rămâne de văzut în ce măsură alte teme, precum cele care vizează relaţia cu UE, ar urma o traiectorie de moderare similară în cazul victoriilor electorale ale formaţiunilor poziţionate drept anti-sistem în Franţa şi Germania.

Italia încă are probleme cu datoria publică

În Italia, problema datoriei publice ridicate rămâne considerabilă, ajungând la 138% din PIB. Cu toate acestea, investitorii au adoptat o atitudine relativ relaxată. Diferenţa de dobândă între titlurile de stat italiene şi cele germane pe 10 ani atinsese 0,57 puncte procentuale, un minim al ultimilor 15 ani anul acesta înaintea izbucnirii conflictului din Iran. Deşi acum a crescut la 0,83 puncte, diferenţa e mai mică decât cea dintre dobânzile titlurilor franceze faţă de cele germane, o situaţie neobişnuită care atestă preocuparea mai ridicată pe care o au pieţele faţă de situaţia Franţei relativ la cea a Italiei.

Pentru a reporni economia într-o manieră durabilă, va fi, însă, nevoie de reforme structurale. Ritmul estimat de creştere a economiei este de 0,8% anul acesta, departe de cel necesar pentru a reduce povara datoriei publice înalte, iar veniturile salariale reale sunt cu 6,1% mai mici decât în 2021.

Cu toate acestea, încrederea transmisă de politici coerente, posibile doar în condiţii de stabilitate guvernamentală, se simte direct în buzunarul italienilor, cu costuri de împrumut relativ mai apropiate de ale Germaniei, a cărei datorie publică raportată la PIB este la jumătate faţă de Italia. E unul din beneficiile stabilităţii pe care alte ţări din Europa nu reuşesc să le capitalizeze.

De asemenea, constrângerile economice sunt mai accentuate în Franţa. Costurile de creditare au crescut la niveluri de vârf de după criza financiară, iar datoria publică se acumulează într-un ritm preocupant, în timp ce bătălia pentru un buget prudent este departe de a fi încheiată, subliniază Claudiu Cazacu.

Dacă ne uităm pe plan local, România a numărat deja peste 100 de zile fără un guvern cu drepturi depline. Pe lângă domeniul investiţiilor şi al proiectelor importante, România ar putea avea de câştigat şi în planul costurilor de finanţare de pe urma unei formule de guvernare stabile.