Comisia Europeană confirmă existenţa mesajelor dintre Ursula von der Leyen şi Pfizer

Uniunea Europeană a recunoscut pentru prima dată, într-un răspuns transmis publicaţiei New York Times, că un oficial de rang înalt a revizuit mesajele text schimbate între Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, şi Albert Bourla, directorul executiv al Pfizer. Cu toate acestea, Comisia a afirmat că nu avea obligaţia legală de a păstra aceste mesaje, în ciuda interesului public ridicat generat de circumstanţele încheierii contractului pentru achiziţionarea a până la 1,8 miliarde de doze de vaccin împotriva COVID-19 în 2021, un acord considerat un succes major pentru blocul comunitar.

Când a apărut informaţia că von der Leyen a comunicat prin mesaje text cu şeful Pfizer în timpul negocierilor, mai mulţi jurnalişti au solicitat accesul la aceste comunicări, în baza normelor europene privind transparenţa. Comisia a refuzat divulgarea, iar The New York Times a dat în judecată instituţia. În mai 2025, o instanţă a Uniunii Europene a decis că executivul comunitar nu a justificat în mod plauzibil refuzul de a publica aceste mesaje.

Ca răspuns la hotărârea instanţei, Comisia Europeană a oferit ziarului american o explicaţie detaliată, dar aceasta nu pare să fi liniştit criticii transparenţei instituţionale. Potrivit Comisiei, mesajele ar fi fost considerate nerelevante pentru arhivare oficială, având doar un scop organizatoric. Cu toate acestea, recunoaşterea că mesajele au existat, precum şi faptul că au fost citite în vara lui 2021 de către Björn Seibert, şeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, sugerează că acestea au fost eliminate sau pierdute după ce au fost solicitate oficial de jurnalişti, începând cu cererea depusă în mai 2021 de jurnalistul Alexander Fanta.

Fanta a declarat că este „şocat şi consternat” de decizia Comisiei de a şterge mesajele după solicitarea sa, considerând acţiunea ca fiind făcută „cu rea-credinţă”. Comisia a declarat că nu a reuşit să regăsească mesajele, în contextul în care von der Leyen şi-a schimbat telefonul de mai multe ori din 2021 încoace, fără a transfera integral datele între dispozitive. Seibert a căutat recent în aplicaţia Signal de pe cel mai recent telefon, dar nu a găsit nicio urmă a conversaţiilor.

Această lipsă de transparenţă a fost criticată de mai mulţi activişti şi organizaţii, inclusiv de Transparency International EU, care a subliniat că rămân multe întrebări fără răspuns. Directorul organizaţiei, Nick Aiossa, a declarat că explicaţiile oferite de Comisie sunt nesatisfăcătoare şi că lipsa de transparenţă persistă.

Comisia Europeană susţine în continuare că mesajele text, fiind de natură temporară şi lipsind conţinut substanţial, nu trebuie tratate ca documente publice oficiale. Aceasta afirmă că politica sa privind astfel de comunicări nu a fost contestată de instanţă.

Totuşi, în alte jurisdicţii, cum ar fi în multe state americane sau la nivel federal în SUA, astfel de mesaje sunt considerate înregistrări publice. În ciuda presiunilor constante, Comisia Europeană a refuzat să-şi modifice abordarea sau să ofere mai multă claritate.

Controversa, supranumită în presa europeană „Pfizergate”, a devenit o problemă politică majoră pentru Ursula von der Leyen. În 2022, înainte ca The New York Times să iniţieze procesul, Ombudsmanul UE a concluzionat că instituţia a gestionat greşit situaţia, deoarece nu a depus suficiente eforturi pentru a căuta mesajele solicitate de Fanta. Comisia a susţinut că a efectuat o căutare în iulie 2021, fără rezultat, deşi acum admite că Seibert a revizuit mesajele în acea perioadă.

La audierea din noiembrie 2024, avocaţii Comisiei au ezitat să confirme existenţa mesajelor, preferând formulări ambigue. Abia recent, Comisia a recunoscut clar că mesajele au existat şi că au fost cunoscute de cel puţin un oficial de rang înalt, în afară de preşedinta instituţiei.

„Am deschis acest proces pentru a apăra dreptul publicului la informaţie”, a declarat Dana Green, avocata New York Times. „Răspunsul Comisiei confirmă că am avut dreptate.”

Controversa a dus chiar la un vot de neîncredere în Parlamentul European la adresa Ursulei von der Leyen în vara anului 2025, primul de acest tip din ultimul deceniu, axat pe „eşecuri privind asigurarea transparenţei”. Deşi votul nu a trecut, el reflectă gravitatea situaţiei. Von der Leyen l-a acuzat pe europarlamentarul Gheorghe Piperea, iniţiatorul moţiunii, că promovează „teorii ale conspiraţiei demontate”.