Delegaţia AUR, în excursie prin America

Vizita delegaţiei AUR în Statele Unite, prezentată triumfalist de membrii ei ca o incursiune diplomatică de rang înalt, arată, privită atent, mai degrabă ca un tur ghidat prin vitrina populismului american de tip MAGA (Make America Great Again), cu opriri strategice la organizaţii marginale pentru establishmentul de la Washington, cu poze atent regizate şi cu un simbolism geopolitic tratat la nivel de prăjitură festivă. Mai exact o prăjitură cu Groenlanda.

George Simion a tăiat zâmbitor un tort în forma Groenlandei, decorat cu steagul SUA, la un eveniment organizat la Trump Kennedy Art Center, într-un moment care, dincolo de folclorul online, a stârnit reacţii dure inclusiv din interiorul instituţiilor europene. Vicepreşedintele Parlamentului European, Nicu Ştefănuţă, a reacţionat fără menajamente: „George Simion, am un mesaj pentru tine: să-ţi stea în gât tortul ăla! Când tai tortul ăla, gândeşte-te că poate era Dobrogea în locul Groenlandei şi cineva ţi-ar fi cerut acel teritoriu. Noi suntem parte dintr-o familie şi când eşti parte dintr-o familie ai grijă de nevoile familiei tale. Dacă unul dintre membrii familiei este atacat, nu râzi la lucruri serioase. Pentru că, data viitoare, poate eşti tu la rând”.

Contextul în care a apărut tortul este esenţial. Evenimentul a fost organizat de Republicans for National Renewal, o organizaţie catalogată de presa americană ca fiind de dreapta, naţional-populistă şi pro-Trump, dar absentă aproape complet din peisajul instituţional respectabil al Washingtonului. Nu este o structură a Partidului Republican, nu este o instituţie guvernamentală şi nu are un rol formal în decizia politică americană. În presa americană, organizaţia este mai degrabă invizibilă, iar atunci când apare, este menţionată în contexte controversate, descrisă de critici ca parte a ecosistemului radicalizat al dreptei trumpiste. Cu toate acestea, AUR a prezentat premiul primit de George Simion din partea acestei organizaţii drept o validare internaţională majoră, omiţând să explice cine sunt, ce reprezintă şi ce greutate reală au cei care au oferit distincţia.

În paralel, delegaţia AUR a anunţat întâlniri cu America First Policy Institute(AFPI), un think tank conservator bine cunoscut în presa americană, dar nu în sensul sugerat de comunicatele de partid. Washington Post descrie AFPI ca un „holding house pentru foşti oficiali Trump”, Politico îl caracterizează ca fiind aliniat explicit cu Donald Trump, iar Associated Press îl plasează fără echivoc în mişcarea „America First”. Nu este o instituţie neutră, nu este un for bipartisan şi nu este un canal oficial al statului american, ci un laborator ideologic al trumpismului, folosit pentru pregătirea cadrelor şi politicilor unei eventuale menţineri a lui Trump la putere.

Liderii AUR s-au mai lăudat cu întâlnirile avute cu congresmanii republicani, Andy Ogles, Abe Hamadeh şi Anna Paulina Luna. Şi aici, etichetele din presa americană sunt relevante. Andy Ogles este descris de Associated Press drept „far-right”, iar Reuters îl prezintă ca un republican combativ, cunoscut pentru iniţiative radicale şi conflicte deschise cu instituţiile. Anna Paulina Luna este catalogată de revista Time drept o figură a „MAGA-aligned populism”, un simbol al noii generaţii de politicieni republicani radicalizaţi, mai degrabă influenceri ideologici decât legislatori de consens. În presa americană, Abe Hamadeh apare ca un politician republican dur, aliniat curentului trumpist, mai degrabă cunoscut pentru controverse decât pentru rezultate legislative. Organizaţia US Term Limits notează că „a promis să susţină limitarea mandatelor în Congres, dar şi-a încălcat angajamentul”, semnalând o inconsecvenţă frecvent invocată de critici. Hamadeh este citat pentru declaraţii alarmiste, susţinând că unele publicaţii şi colaborări media „reprezintă ameninţări directe la adresa stabilităţii democratice şi securităţii naţionale”. În apariţiile sale la Fox News, el se prezintă ca victimă a „cenzurii” şi a „guvernului federal”, afirmând că „nu mă surprinde deloc până unde poate merge statul”. Niciunul dintre cei trei nu este o figură centrală a politicii externe americane, niciunul nu reprezintă establishmentul diplomatic sau strategic al SUA.

În tot acest timp, presa americană mainstream - New York Times, CNN, Washington Post, Reuters - nu a tratat vizita AUR ca pe un eveniment diplomatic relevant. Nu există relatări ample, nu există analize geopolitice, nu există ecouri instituţionale. Există însă reacţii critice, inclusiv din partea American Jewish Committee, care a avertizat explicit asupra caracterului extremist şi antisemit atribuit AUR şi a cerut ca delegaţia să nu fie legitimată prin întâlniri oficiale.

În acest decor, retorica AUR despre „apărarea democraţiei” şi „anularea alegerilor” prezentată congresmanilor americani capătă o notă involuntar ironică. Partidul care se plânge de derapaje democratice în România îşi caută aliaţi exact în zonele politice americane cunoscute pentru relativizarea statului de drept şi atacurile constante la adresa instituţiilor. Un export de indignare selectivă, ambalat în selfie-uri, clipuri virale şi un tort cu Groenlanda.

Vizita AUR în SUA nu a fost, în esenţă, un succes diplomatic, ci un exerciţiu de branding intern, destinat publicului din România. O vizită care nu a deschis uşi, ci a confirmat apartenenţa ideologică. O deplasare care nu a adus România mai aproape de Washington, ci AUR mai aproape de subsolurile populismului american. Iar tortul, tăiat cu zâmbetul pe buze, rămâne simbolul perfect: mult zahăr, multă formă, zero substanţă strategică.