Deriva geopolitică: insulele, o atracţie - din Grecia în Groenlanda

Lumea s-a cutremurat după ce preşedintele SUA, Donald Trump, a început să vorbească obsesiv despre Groenlanda. Discursul său s-a ”clătinat” în toate direcţiile, de la agresivitate la dorinţă de negociere paşnică, preşedintele susţinând că insula poate fi alipită SUA cu forţa armelor sau cu ajutorul banilor. Un cor uriaş s-a ridicat împotriva acestei partituri ciudate. Nu la fel au stat lucrurile cu 16 ani în urmă, când dinspre o ţară europeană (Germania) apăreau propuneri, oarecum asemănătoare, către o altă ţară europeană (Grecia), subiectul principal fiind tot nişte insule.

În timp ce restul lumii îşi revizuia planurile economice, se uita la inflaţie, la evoluţia demografică, la războaiele regionale şi la schimbările climatice, Donald Trump a decis că soluţia tuturor problemelor globale este simplă: să cumperi sau să forţezi achiziţia unei insule reci. Astfel, în 2025-2026, focusul preşedintelui SUA a migrat spre Groenlanda, nu pentru turism sau pentru a studia .. clima, ci pentru a o „integra” sub steagul american. Nu e un episod absurd dintr-un serial satiric, ci ceva real ce a generat deja tensiuni internaţionale majore. Trump a vorbit impulsiv despre a folosi „forţa armelor” sau banul pentru a obţine insula, argumentând că „s-ar putea face orice pentru siguranţa naţională”. Reacţia globală a fost pe măsura... surprizei: proteste („Hands off Greenland”), critici diplomatice din partea liderilor europeni şi discuţii serioase despre normele internaţionale privind suveranitatea statelor.

Mergând însă mai departe, dar nu spre viitor, ci spre trecut, merită să ne uităm puţin în oglindă la anii 2010, când o altă criză legată de economie, bani şi insule a făcut furori într-un alt context - criza datoriilor din zona euro. Acolo, insulele greceşti n-au fost propuse pentru anexare cu forţa, ci ca active potenţiale pentru a salva o economie în colaps. Poate apărea şi întrebarea: Care e datoria Groenlandei şi faţă de cine? Răspunsul a fost dat deja, una militar-strategică, faţă de lumea occidentală, iar Groenlanda şi Danemarca nu au resursele necesare să o ”achite”.

Evident, tonul face muzica, inclusiv când pretinzi dreptul asupra unei insule.

• Grecia: Insule, datorii şi lecţia uniunii monetare

Când criza datoriei suverane a devastat Grecia începând cu 2009-2010, ideea de a „vinde active pentru a plăti datoriile” nu a fost o glumă geopolitică, ci o discuţie serioasă în presa europeană şi printre politicienii germani. În 2010, doi membri ai Parlamentului german, Josef Schlarmann şi Frank Schaeffler, sugerau public ca Grecia să vândă insule şi alte active pentru a se redresa economic. Ei afirmau că „cei aflaţi în insolvenţă trebuie să vândă tot ceea ce au pentru a-şi plăti creditorii”, iar activele greceşti - clădiri, companii şi insule mai mult sau mai puţin locuite - ar putea fi folosite astfel pentru a reduce povara datoriei. S-a rostit şi un nume: Corfu, o insulă celebră, nu doar din punct de vedere turistic. Deşi aceste propuneri au stârnit indignare în Grecia şi nu s-au transpus în practică, ele au rămas un simbol al măsurilor extreme discutate atunci.

Pentru a înţelege amploarea crizei şi cât de serioasă era chestiunea, trebuie privit şi ce s-a întâmplat în această ţară în ultimii 16 ani: Prăbuşită economic, Grecia a primit aproximativ 275 miliarde euro în trei programe de asistenţă între 2010 şi 2018, iar numai ultimul a fost finalizat cu succes. La finalul programului, datoria Greciei rămânea uriaşă - aproximativ 179% din PIB, una dintre cele mai ridicate din UE. Obiectivele creditorilor impuneau reforme dure, inclusiv excedente bugetare anuale de 3,5% din PIB până în 2022 şi apoi 2,2% până în 2060 - obiective considerate de mulţi economişti dificil de atins. Cu toate acestea, la ieşirea din criză, Grecia a atins câteva repere pozitive: bugetul pe plus, scăderea şomajului şi randamente ale obligaţiunilor mai mici decât în 2010, indicând încredere sporită pe pieţele financiare. În decembrie 2025, Grecia a şi rambursat anticipat o datorie de 5,3 miliarde euro, economisind astfel peste 1,6 miliarde în plăţi de dobânzi până în 2041. În plus, a rămas cu toate insulele în posesie.

• Se cutremură lumea peste o insulă de gheaţă

În altă parte a globului, în timpul unei alte crize - cea geopolitică - tensiunile au escaladat când preşedintele SUA a vorbit despre Groenlanda ca despre o piesă de schimb geopolitică. Donald Trump a promovat ideea că SUA ar putea achiziţiona Groenlanda pentru a-şi consolida poziţia strategică în Arctica şi pentru a contracara influenţa Rusiei şi a Chinei. Statele europene, inclusiv Danemarca, au respins ferm ideea, subliniind că suveranitatea teritorială nu este negociabilă. Trump şi-a retras între timp comentariile privind folosirea forţei, dar a susţinut că este optimist în privinţa unui acord viitor, fără a oferi detalii concrete.

Groenlanda nu este doar o bucată de gheaţă, aşa cum se poate crede la o privire de suprafaţă. Schimbările climatice încălzesc Arctica aproximativ de patru ori mai repede decât restul lumii, ceea ce deschide rute maritime noi şi face accesibile resurse naturale valoroase, de la petrol şi gaze la minerale rare esenţiale pentru tehnologie. Poziţia sa geografică conferă un rol important în supravegherea militară şi strategică.

Protestele pro-suveranitate în Danemarca şi în Groenlanda au luat amploare după ameninţările de anexare. Europa a condamnat retorica, iar lideri importanţi au avertizat asupra deteriorării normelor internaţionale şi a alianţelor occidentale. Danemarca a consolidat prezenţa militară în Groenlanda şi îşi reafirmă controlul asupra teritoriului.

În timp ce Grecia a traversat o criză economică dureroasă, dar marcată de reforme, angajamente şi progrese măsurabile, criza Groenlandei este încă un experiment geopolitic în desfăşurare, amestecând elemente de strategie militară, resurse naturale şi schimbări climatice.

Dacă în Europa anilor 2010 se discuta, chiar şi cu ironie exagerată, despre insule pentru finanţare, astăzi lumea discută despre insule pentru securitate şi influenţă globală, la mijloc fiind arme, tarife, alianţe tensionate şi proteste civice. Viitorul nu foarte îndepărtat va demonstra dacă subiectul Groenlanda va rămâne doar un episod de spectacol diplomatic sau dacă va modela configuraţia strategică a secolului al XXI-lea. Un lucru e cert, dubla măsură (chiar şi când e vorba de insule şi graniţe fluide) e folosită din plin în toată această lume, inclusiv în aceea civilizată.