Europa arde, iar incendiile devin o problemă economică

Valul de incendii de vegetaţie care traversează Europa în această vară nu mai poate fi privit doar ca o succesiune de dezastre locale. Grecia, Spania, Franţa, Croaţia, Germania şi Belgia au fost afectate de incendii, unele dintre ele în zone turistice sau în apropierea unor localităţi, iar amploarea fenomenului începe să se reflecte în costurile pentru agricultură, infrastructură, energie, turism şi asigurări. În acelaşi timp, companiile descoperă că o parte importantă a pierderilor provocate de temperaturile extreme nu este acoperită de poliţele tradiţionale.

• Incendiile se extind dincolo de sudul Europei

Incendiile nu mai reprezintă în această vară o problemă limitată la regiunile mediteraneene. În ultimele zile, Grecia a fost afectată de noi focare, iar un incendiu de amploare a izbucnit în insula Salamina, în apropiere de Atena. Doi oameni au murit, mai multe persoane au fost rănite, iar peste 500 de persoane au fost evacuate. Potrivit Reuters, intervenţia a mobilizat aproape 200 de pompieri, avioane şi elicoptere, în condiţiile în care temperaturile ridicate, seceta şi vegetaţia uscată au favorizat extinderea rapidă a focului. Situaţia este cu atât mai dificilă cu cât incendiile au lovit Grecia în perioada de vârf a sezonului turistic, când insulele şi staţiunile de coastă sunt pline de vizitatori. Evacuările afectează nu doar locuinţele, ci şi hotelurile, restaurantele, transportul şi activităţile comerciale dependente de turism. În Croaţia, un incendiu din apropierea oraşului Omis a provocat un deces şi zeci de răniţi, iar aproximativ 1.200 de persoane au fost evacuate. În nordul Greciei, turişti şi localnici au fost transportaţi cu ambarcaţiuni pentru a scăpa de flăcările care se apropiau de zonele de coastă.

• Belgia se confruntă cu cel mai mare incendiu din istoria sa recentă

Dimensiunea geografică a fenomenului este ilustrată de situaţia din Belgia, ţară care nu este asociată în mod tradiţional cu incendiile de vegetaţie de amploare. Un incendiu izbucnit în rezervaţia naturală High Fens a ars aproximativ 3.000 de hectare, devenind cel mai mare incendiu de vegetaţie înregistrat în Belgia. Focul s-a apropiat de frontiera cu Germania, iar intervenţia a presupus mobilizarea unor echipe din mai multe ţări, inclusiv sprijin aerian din partea Olandei. Pentru comparaţie, precedentul record belgian, înregistrat în 2011, a afectat aproximativ 1.400 de hectare. Extinderea incendiilor către nordul Europei este unul dintre semnalele care atrag atenţia asupra schimbării profilului climatic al continentului. Nu mai este vorba exclusiv despre zonele aride ale Mediteranei, ci despre regiuni care în trecut erau mai puţin expuse unor astfel de evenimente.

• Agricultura începe să suporte costul secetei şi al focului

Incendiile reprezintă doar una dintre verigile unui lanţ de pierderi economice. Înainte ca focul să ajungă pe terenurile agricole, seceta şi temperaturile ridicate reduc producţiile. Vegetaţia uscată creşte apoi riscul de incendii, iar terenurile afectate îşi pierd o parte din capacitatea productivă. Reuters relata săptămâna trecută că fenomenele extreme din această vară au afectat deja producţia agricolă europeană, iar în Franţa recolta de porumb ar putea fi redusă drastic în anumite regiuni. În acelaşi timp, scăderea producţiei agricole poate alimenta presiunile asupra preţurilor alimentelor. Impactul nu se opreşte la fermieri. O producţie mai mică înseamnă venituri reduse pentru agricultură, costuri mai mari pentru industria alimentară şi, în final, presiuni suplimentare asupra consumatorilor.

• Turismul devine vulnerabil într-o perioadă critică

Pentru economiile din sudul Europei, problema este deosebit de sensibilă deoarece incendiile apar exact în perioada în care industria turistică îşi realizează o parte importantă din veniturile anuale. Un turist care trebuie evacuat dintr-o staţiune poate genera costuri directe pentru hotel, compania aeriană, autorităţile locale şi asigurători. Dacă incendiile devin recurente, efectul poate fi mai amplu: turiştii îşi pot modifica destinaţiile, iar operatorii pot întâmpina dificultăţi în obţinerea asigurărilor. Reuters a relatat că incendiile au afectat în această vară numeroase destinaţii turistice din Croaţia, Grecia, Franţa şi Germania, provocând evacuări şi întreruperi ale activităţilor economice.

Problema este că turismul nu poate fi protejat prin măsuri de urgenţă la nesfârşit. Dacă perioadele de caniculă şi incendiile devin o caracteristică obişnuită a verii europene, comportamentul turiştilor şi al investitorilor se poate schimba.

• Nota de plată ajunge la asigurători

Una dintre cele mai puţin vizibile consecinţe ale incendiilor este presiunea asupra pieţei asigurărilor. Potrivit unei analize Reuters publicate la începutul lunii august, asigurătorii europeni sunt în continuare capabili să preia o mare parte din pierderile directe generate de incendiile actuale. Problema este însă ceea ce se va întâmpla dacă frecvenţa şi severitatea acestor evenimente vor continua să crească. Asigurarea funcţionează relativ simplu atunci când un eveniment este rar şi poate fi estimat statistic. Devine însă mult mai dificilă atunci când riscul se modifică structural. Dacă o anumită regiune este afectată de incendii din ce în ce mai des, asigurătorul trebuie să includă această probabilitate în preţul poliţei. Pentru proprietari şi companii, rezultatul este o creştere a costului de protejare a activelor.

• Cea mai mare problemă: pierderile care nu sunt asigurate

În cazul caniculei, dificultatea este şi mai mare. Un incendiu care distruge o clădire poate fi identificat, evaluat şi despăgubit. În schimb, pierderile provocate de o perioadă de temperaturi extreme sunt mult mai greu de încadrat într-o poliţă tradiţională. Un restaurant poate pierde clienţi pentru că oamenii evită să iasă în oraş. Un hotel poate avea camere neocupate. O fabrică poate reduce productivitatea angajaţilor. Un transportator poate suporta întârzieri. Un magazin poate înregistra vânzări mai mici. Nu există neapărat un bun fizic distrus care să poată fi evaluat de un inspector. Reuters a arătat că această diferenţă creează un „deficit de asigurare climatică” tot mai important. Pentru evenimentele de căldură din vara trecută, pierderile economice au fost estimate la aproximativ 43 de miliarde de euro, în timp ce despăgubirile de asigurare au ajuns la numai aproximativ 500 de milioane de euro. Diferenţa arată dimensiunea problemei: economia poate pierde mult mai mult decât poate recupera prin mecanismele tradiţionale de asigurare. În faţa acestei situaţii, industria începe să caute produse noi. Una dintre soluţii este asigurarea parametrică, prin care plata nu este condiţionată de evaluarea exactă a unei pagube, ci de atingerea unui anumit prag prestabilit. În cazul caniculei, de exemplu, contractul poate prevedea o despăgubire dacă temperatura depăşeşte un anumit nivel pentru un anumit număr de zile. Avantajul este viteza. Compania nu trebuie să demonstreze că fiecare element al activităţii sale a fost afectat. Dacă parametrul stabilit în contract este atins, plata poate fi declanşată. Reuters notează însă că asemenea instrumente nu rezolvă problema fundamentală. Companiile trebuie să-şi adapteze şi modul de funcţionare pentru a reduce expunerea la fenomenele extreme.

• Energia resimte deja efectele temperaturilor extreme

Problema climatică se transmite şi în piaţa energiei. Valurile de căldură cresc cererea de electricitate pentru răcire exact în momentul în care unele capacităţi de producţie pot întâmpina dificultăţi. În Franţa, temperaturile ridicate şi nivelurile scăzute ale râurilor au limitat funcţionarea unor centrale nucleare, în timp ce în Germania perioadele cu vânt slab au redus producţia eoliană. Reuters a relatat că preţurile europene de energie electrică au crescut cu peste 20% într-o singură zi în contextul restricţiilor de producţie nucleară din Franţa şi al reducerii producţiei eoliene germane. Astfel, canicula nu mai este doar o problemă pentru agricultură sau sănătate. Ea poate modifica simultan cererea şi oferta de energie.

• Infrastructura intră într-un cerc vicios

Drumurile, căile ferate, reţelele electrice şi sistemele de alimentare cu apă sunt şi ele expuse. Temperaturile extreme pot deteriora infrastructura rutieră şi feroviară, în timp ce incendiile pot distruge linii electrice, instalaţii de comunicaţii şi alte active. În plus, intervenţia autorităţilor presupune cheltuieli suplimentare: avioane şi elicoptere pentru stingerea incendiilor, personal suplimentar, evacuări, adăposturi temporare şi refacerea infrastructurii. Într-o perioadă în care bugetele publice europene sunt deja supuse presiunilor, costurile suplimentare nu sunt neglijabile. Reuters estimează că efectele economice ale verii extreme din 2026 se extind deja asupra producţiei, transporturilor, agriculturii şi sistemelor energetice.

• Incendiile amplifică această problemă

Incendiile transformă seceta în pierderi materiale directe şi pot bloca activitatea economică în zone întregi. În acelaşi timp, costurile de prevenire şi intervenţie cresc, iar companiile trebuie să aloce mai multe resurse pentru protejarea angajaţilor şi a activelor. Europa trebuie să treacă de la intervenţie la prevenţie. Dimensiunea fenomenului pune presiune pe politicile publice. Până acum, o mare parte a cheltuielilor a fost orientată către intervenţia după producerea dezastrului: pompieri, evacuări, despăgubiri şi reconstrucţie.

Creşterea frecvenţei evenimentelor extreme face însă această abordare tot mai costisitoare. Investiţiile în gestionarea pădurilor, reducerea încărcăturii de material combustibil, sisteme de avertizare, reţele electrice mai rezistente şi infrastructură adaptată temperaturilor ridicate pot costa mai mult la început, dar pot reduce pierderile ulterioare.

Pentru sectorul privat, adaptarea poate deveni la fel de importantă ca asigurarea. Europa nu se confruntă doar cu un sezon dificil de incendii. Ceea ce se conturează este o schimbare a profilului de risc pentru economie. O vară cu temperaturi extreme poate însemna simultan mai puţină producţie agricolă, consum mai mare de energie, întreruperi ale transporturilor, pierderi în turism, presiuni asupra sistemului medical şi costuri mai mari pentru asigurări. Incendiul este doar punctul în care aceste vulnerabilităţi devin vizibile.