Final de 2025: monitorizarea structurală în România - progres de percepţie, restanţe de implementare

Într-un an complicat pentru industria construcţiilor, dar cu un nou cadru tehnic care a schimbat jocul - Noul Normativ P130-2025 -, Mariana Garştea, Director General Sixense România şi Preşedinte al Asociaţiei Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică şi Stucturală (APMGS), vorbeşte despre ce înseamnă, în practică, urmărirea comportării construcţiilor în timp: de la bugetare şi integrare timpurie la monitorizare automatizată şi responsabilitate faţă de siguranţa structurală pe termen lung.

Sixense România este o companie care oferă servicii de urmărire a comportării construcţiilor în timp atât pentru proiecte private, cât şi publice. Compania este pe piaţă de 14 ani, este autorizată ca laborator de analize şi încercări în construcţii, are birouri în Bucureşti şi Cluj şi este parte din liderul mondial în domeniu, Sixense Group. În interviul următor, Mariana Garştea ne explică ce a fost bine anul acesta, ce lecţii au luat ca echipă şi ce aşteptări au de la 2026.

2025 v-a adus o echipă în creştere, un birou la Cluj aflat în plină dezvoltare, rezultate de business bune şi în general o percepţie favorabilă asupra serviciilor de comportare a construcţiilor în timp. Cum s-a văzut din interior acest an şi ce provocări aţi avut?

Aşa este, 2025 a însemnat pentru noi toate lucrurile pe care le-aţi menţionat. Ştiu că, din exterior, poate că ele se văd ca o sumă de victorii consecutive şi înlănţuite, dar ele sunt de fapt rezultatul a ani de muncă, de construcţie, de perseverenţă şi de informare.

Acum 14 ani nu ne-am fi putut imagina să ajungem în punctul în care suntem astăzi, adică unul în care factorii de decizie ştiu deja despre obligaţia şi necesitatea de a face urmărirea comportării construcţiilor în timp (UCT) pentru proiectele lor, în care cei mai mulţi ne cunosc deja şi cunosc supra-specializarea noastră în această direcţie, în care lucrăm în mai multe proiecte strategice de peste tot din ţară.

Bineînţeles că rămân în continuare provocări:

- Legislaţia să fie respectată de către toţi cei vizaţi din domeniul construcţiilor;

- Nevoia de a lua în calcul serviciile noastre cât mai timpuriu în proiect şi a le bugeta ca atare;

- Capacitatea de a integra soluţii care presupun monitorizare automatizată, în timp real, pentru proiecte complexe, cum ar fi infrastructura critică;

- Necesitatea de a face serviciile de UCT corect, nu doar de a le bifa pe hârtie - şi de a le face în toate categoriile, inclusiv în sfera rezidenţială, despre care am discutat mult în ultima perioadă;

- Preocuparea mai mare pentru tot ceea ce înseamnă întreţinere, prevenţie, cultura riscului, încă destul de scăzute în România;

- Necesitatea de a urmări comportarea podurilor sau pasajelor aflate în stare critică - de la momentul realizării expertizelor tehnice până la începerea activităţilor de reabilitare, consolidare şi punere în siguranţă.

Acestea sunt doar câteva, însă îmi păstrez optimismul. Văd evoluţia înţelegerii şi a percepţiei asupra serviciilor noastre din ultimii ani - şi cred că vom reuşi, cu timpul, cu ghidaj şi răbdare, să închidem pe rând din ele şi să le tăiem de pe această listă.

Ne uităm la un an 2025 complicat în general pentru România. Ce a fost bine, ce a fost mai puţin bine, ce aţi învăţat din felul în care au funcţionat lucrurile pentru industria construcţiilor?

A fost foarte bine faptul că am văzut în sfârşit un nou normativ - mă refer aici la P130-2025, care a marcat un moment esenţial pentru întreaga industrie de construcţii, din punctul meu de vedere. El a schimbat cadrul tehnic pentru urmărirea comportării construcţiilor, ancorând aceste servicii în realitatea digitală, tehnologiile moderne şi nevoia de siguranţă structurală pe termen lung. Acest cadru susţine multe dintre lucrurile pe care le-am spus şi noi în repetate rânduri: avem nevoie să tratăm mediul construit cu mult mai multă responsabilitate, cu atenţie către standardele de calitate şi către prelungirea duratei de viaţă a proiectelor, cu integrarea de soluţii digitale acolo unde ele pot face realmente diferenţa: de exemplu, între un pod traversat de comunitate, care să ştie că e în siguranţă, şi unul pentru care nu există niciun fel de informaţii şi despre care ştim că ultima expertiză l-a încadrat în clasa tehnică V.

Ce a fost mai puţin bine? Faptul că, deşi intrăm în 2026, există lucruri care se fac în continuare „de mântuială”, superficial, fără să se ţină cont de cadrul legal şi de procesul din jurul a ce înseamnă realmente urmărirea comportării construcţiilor în timp. Există în continuare „nu am ştiut”, „nu mi s-a spus”, „am pus şi noi 2 echipamente aici şi 2 acolo”, „am luat soluţia cea mai ieftină”, „monitorizarea structurală şi geotehnică nu a fost o prioritate” şi, din păcate, asta ne costă pe noi toţi - ca cetăţeni în primul rând.

Din anul acesta, am învăţat că nu e inutil să repetăm lucruri despre care am crezut la un moment dat că poate sunt deja cunoscute de toată lumea, că factorii de decizie au nevoie de ghidaj, de parteneri serioşi care să facă lumină în proiecte şi care să pună umărul la a găsi soluţiile cele mai bune. Am înţeles şi că, atât timp cât ne păstrăm valorile, standardele la care facem lucrurile şi continuăm să inovăm în industria noastră, ni se vor alătura pe parcurs şi alţi profesionişti care cred, la fel ca noi, că ar trebui să construim pentru viitor, pentru generaţiile care urmează, cu gândul de a face cea mai bună muncă a noastră.

Privind spre anul care urmează, la ce vă aşteptaţi pentru 2026? Ce vă doriţi să vedeţi realizat şi ce aşteptări aveţi?

Îmi doresc să mai facem încă un pas în direcţia adoptării pe scară largă a serviciilor de urmărire a comportării construcţiilor în timp - nu doar ca obligaţie, ci ca un act absolut necesar, un gest de responsabilitate firească, de grijă faţă de patrimoniul construit şi faţă de comunitate

Îmi doresc să rămânem aliniaţi cu noi înşine, nu în ultimul rând, să continuăm să ne menţinem reputaţia câştigată în timp şi cu mult efort - de jucător important în industria noastră, de voce cu ecou şi care poate spune lucrurilor pe nume, pentru ca noi toţi să lucrăm într-o industrie profesionalizată, competentă şi care aduce valoare.

Ce mesaj aveţi să le transmiteţi factorilor de decizie din industria construcţiilor? Cum să se pregătească de anul care urmează, atunci când vine vorba despre întreţinerea proiectelor lor?

În primul rând, atrag atenţia asupra faptului că nu ne mai putem ascunde şi nu mai putem mima grija faţă de mediul construit. Realitatea este că trăim într-o lume cu mult mai conştientă, cu mult mai exigentă şi din ce în ce mai atentă şi mai vocală - legat de cum se întreţine şi exploatează proiectele de construcţii din toate industriile şi la cum se cheltuie bugetele în acest sens. Cred că nu mai este niciun dubiu că nu se va putea fugi la nesfârşit de toate standardele, reglementările şi obligaţiile care decurg din faptul că lumea avansează rapid şi că, la nivel internaţional, toate acestea sunt deja o normalitate.

În acest context, cel mai important lucru mi se pare să putem conecta toate aceste cereri de efectele lor pozitive, de impactul real pe care îl au asupra felului în care arată industria de construcţii. Exploatarea este cea mai importantă etapă din viaţa unui proiect şi este esenţial să ne pregătim pentru ea cu toată seriozitatea şi să nu mai lăsăm totul în mâna hazardului - „lasă, că am mai făcut şi fără monitorizare şi a ţinut; nu a picat până acum, nu pică nici de acum încolo”.

Pentru asta, e nevoie să ne educăm continuu, să deschidem ochii, să ne documentăm de la oameni informaţi şi care ştiu ce fac şi măcar să ne punem întrebări. Răspunsurile şi soluţiile nu trebuie să le avem din start - pentru asta existăm noi, Sixense România şi Asociaţia Profesională de Monitorizare Geotehnică şi Structurală -, însă impulsul de a le căuta şi implicarea reală trebuie să existe. Trebuie să ne pese, cu alte cuvinte.

Un 2026 în care să fim mai bine pregătiţi, mai rezilienţi şi mai curioşi în privinţa a cum putem face mai strategic întreţinerea proiectelor pe care le gestionăm - îmi doresc pentru noi toţi.

(C)