English
Ordinea care apare nu este nici o nouă ordine americană, nici una chineză, nici una multilaterală.
Este, deocamdată, fragmentare - şi fragmentarea favorizează, în mod natural, exact actorii cu cea mai mare toleranţă la haos: regimurile autoritare, reţelele criminale, capitalul speculativ, oligarhiile..
Un preşedinte al Statelor Unite - Donald Trump - care atacă Venezuela şi îi arestează preşedintele.
Atacă în mod necugetat Iranul.
Ameninţă cu anexarea Groenlandei şi absorbţia Canadei.
Vorbeşte despre preluarea forţată a Canalului Panama şi, eventual, a Cubei.
Aruncă tarife împotriva aliaţilor ca pe nişte lovituri de bici - Mexic, Canada, Uniunea Europeană, Japonia, oricine se nimereşte în drum. China.
Insultă şefi de stat în conferinţe de presă.
Suspendă ajutoare în mijlocul războaielor.
Retrage SUA din acorduri pe care chiar SUA le-au scris.
Contestă instituţii americane - justiţia, presa, agenţiile federale, sistemul universitar - cu o virulenţă pe care lumea nu o asocia, până ieri, cu vârful unei democraţii constituţionale.
Tentaţia este să tratăm toate acestea ca derive ale unui caracter dificil, înlocuind cu un eufemism elegant caracterizări care, dacă nu ar fi întemeiate, atunci ar fi considerate insultătoare.
Donald Trump este, fără îndoială, un om grosolan. Dar explicaţia prin caracter este insuficientă, pentru că nu explică anturajul care, dincolo de diversitate ideologică, se aliniază într-o ideologie distinctă - "acceleraţionismul".
Vicepreşedintele JD Vance (care combină conservatorismul industrial cu critica anti-globalizare) articulează coerent o viziune în care ordinea internaţională americană post-1945 nu trebuie reparată, ci abandonată.
Elon Musk (eclectic şi oportunist ideologic), în primul an de DOGE, a aplicat literalmente o logică de demolare în locul reformei: desfiinţare în loc de tranziţie, şoc în loc de ajustare.
Peter Thiel (tehnolibertarian) finanţează de un deceniu reflecţia politică a acestei direcţii.
Curtis Yarvin (anti-liberal şi neo-reacţionar explicit), citit de o întreagă generaţie din echipa administraţiei, teoretizează retragerea SUA din rolul global şi demolarea instituţiilor liberale ca pe un proiect raţional.
Steve Bannon (relativ naţional-populist) vorbea, încă din primul mandat al lui Trump, despre „deconstrucţia statului administrativ”.
Aceşti oameni nu sunt impulsivi.
Sunt calculaţi.
Iar ceea ce îi uneşte este curentul intelectual care a căpătat în ultimii ani numele de "accelerationism".
Premisa centrală: instituţiile americane şi ordinea internaţională pe care SUA o susţin sunt iremediabil epuizate; reforma graduală e imposibilă; singura cale raţională este să grăbeşti colapsul, ca să apară mai repede altceva în locul lor (o teză bazată pe interpretarea greşită a unui verset biblic).
Comportamentul aparent haotic al lui Trump capătă, în această grilă, o coerenţă neaşteptată.
Nu este doar haos simplu - este lovitură deliberată în articulaţiile unui sistem despre care un cerc întreg al elitei americane crede că oricum nu mai poate fi salvat.
Trump pare că execută, cu bruscheţe, ceea ce o parte sofisticată a clasei politice americane a decis că trebuie făcut.
Dar de ce acum?
De ce a câştigat acceleraţionismul teren tocmai în acest moment istoric?
Răspunsul nu e ideologic.
Este economic.
Cifra care a ieşit la suprafaţă
La 31 martie 2026, datoria federală deţinută de public a Statelor Unite a depăşit pentru prima dată produsul intern brut nominal al ţării - 31,27 trilioane de dolari datorie, 31,22 trilioane PIB, conform datelor sintetizate de Committee for a Responsible Federal Budget şi preluate de Fortune la 1 mai. Datoria naţională totală trecuse deja de 39 de trilioane.
Pragul de 100% nu este o linie roşie contabilă.
SUA emit moneda dominantă a sistemului financiar global şi pot funcţiona cu datorii mult mai mari. Japonia o face de mult timp, cu o datorie publică în jur de 240% din PIB.
Pragul are însă o forţă de semnal: marchează momentul în care o transformare lentă a economiei americane devine vizibilă într-o singură cifră.
Cheltuielile nete cu dobânzile au depăşit 1 trilion de dolari anual, conform Congressional Budget Office, şi tind să devină una dintre cele mai mari linii bugetare federale.
Trezoreria estimează că necesarul brut anual de finanţare al SUA depăşeşte 10 trilioane atunci când sunt incluse refinanţările titlurilor scadente.
Deficitul federal este la aproximativ 6,2% din PIB pentru anul fiscal curent. Statul american adaugă datorie nouă într-un ritm care nu mai e însoţit de creşterea reală capabilă să o susţină.
Ceva s-a schimbat tăcut în funcţia datoriei.
Ea nu mai mobilizează predominant capital productiv. A devenit, în bună măsură, instrument de refinanţare a propriei existenţe, de stabilizare a cererii agregate, de susţinere a valorii activelor financiare, de menţinere a păcii fiscale interne. Creditul mai funcţionează, dar nu mai operează ca motor al expansiunii.
Operează ca mecanism de auto-întreţinere a unui regim economic care şi-a epuizat condiţiile interne de creştere.
Aceasta nu este o eroare de politică.
Este pierderea condiţiilor de funcţionare ale unui întreg model - modelul integrării globale şi al dobânzilor scăzute care a definit ordinea de după 2008 şi, în forme mai vechi, de după Bretton Woods.
Dobânzile spun ceea ce nu se spune
Randamentul obligaţiunilor americane pe 10 ani s-a stabilizat în ultimele luni în jurul a 4,3-4,6%, conform Trezoreriei şi Federal Reserve Bank of St. Louis.
În deceniul 2010-2021, acelaşi randament era mult timp sub 3%.
Pentru un stat care refinanţează anual mii de miliarde, această diferenţă reconfigurează matematica bugetară.
Important este însă de ce a urcat dobânda. Răspunsul standard - Fed mai strict, inflaţie mai ridicată, riscuri mai mari - este corect, dar parţial.
Studiul "Teoria dobânzii", publicat de BURSA pe 24 martie 2026, care propune o teorie structurală a dobânzii, sugerează că în nivelul efectiv al dobânzii unei mari puteri se ascunde şi preţul fragmentării: costul traversării unui spaţiu economic în care barierele juridice cresc, sancţiunile se înmulţesc, riscurile geopolitice se acumulează, predictibilitatea instituţională se erodează.
Dobânda americană încorporează tăcut taxa pe care propriile instituţii o plătesc pentru deteriorarea ordinii care le susţinea.
Cercul se închide
Patru decenii de globalizare au comprimat marjele care făceau posibilă expansiunea capitalului productiv american.
Producţia s-a externalizat, costurile s-au egalizat, randamentele marginale au scăzut.
Acest proces a generat exact opusul a ceea ce a promis: a redus capacitatea sistemului american de a genera creştere internă suficientă pentru a-şi susţine obligaţiile financiare.
Datoria a crescut tocmai pentru că diferenţialele care permiteau acumulare productivă reală au dispărut.
Sistemul nu mai poate continua în forma actuală. Există două căi: ajustare graduală - politicos numită „disciplină fiscală” - care presupune decenii de austeritate, sau ruptură forţată, care recreează diferenţialele de care un sistem financiar bazat pe dobândă are nevoie ca să continue să funcţioneze.
- Tarifele recreează diferenţiale comerciale.
- Sancţiunile recreează diferenţiale juridice.
- Ruperea alianţelor recreează diferenţiale instituţionale.
Războaiele tarifare nu sunt eroare.
Sunt, brutal, mecanism de supravieţuire al unui regim financiar care îşi caută marje noi.
Acceleraţionismul ca vocabular politic
Aici acceleraţionismul îşi găseşte utilitatea reală.
El oferă vocabularul politic şi legitimitatea intelectuală pentru o tranziţie pe care sistemul, oricum, era împins să o facă.
Un succesor democrat al lui Trump nu ar opri tranziţia.
Ar fragmenta ordinea internaţională cu mai multă politeţe, dar ar fragmenta-o.
Constrângerea structurală rămâne.
Forma s-ar schimba; conţinutul nu.
Asta este observaţia cea mai dură pe care o impune analiza onestă: comportamentul administraţiei Trump nu cauzează tranziţia.
Îi oferă un limbaj.
Iar limbajul ales este unul deliberat grosolan, pentru că grosolănia însăşi este o componentă a metodei - semnal trimis pieţei şi aliaţilor că vechile reguli nu mai sunt valabile.
Nu se mai pierde timp cu menajamente.
Periferia plăteşte prima
Hegemonul nu are convulsii izolate.
SUA sunt economia centrală a sistemului financiar global, emit moneda de rezervă, găzduiesc cea mai mare parte a infrastructurii financiare mondiale şi au, până ieri, scris regulile ordinii internaţionale. Spasmele hegemonului se transmit din centru spre periferie cu o brutalitate proporţională cu distanţa de la putere.
Consecinţele sunt deja vizibile. Ţările emergente plătesc costuri de finanţare mai mari, fiindcă incertitudinea instituţională americană se transmite, prin canalele globale ale dolarului, în prima de risc cerută pentru toată lumea.
Aliaţii tradiţionali - Europa, Japonia, Coreea de Sud, Australia - se trezesc obligaţi să-şi reconstruiască, în grabă şi fără pregătire, autonomia strategică pe care zeci de ani au delegat-o Washingtonului.
Lanţurile de aprovizionare globale se rup şi se reaşează în configuraţii mai costisitoare, mai redundante, mai puţin eficiente. Inflaţia structurală, care în deceniile globalizării fusese exportată sistematic spre periferia productivă, revine în centru şi revine cu mai multă putere în periferie.
Ironia istorică este că această tranziţie alimentează exact adversarii pe care SUA pretind că îi confruntă.
- China primeşte, fără să fi cerut, justificarea geopolitică pentru a-şi consolida sistemul alternativ de plăţi, infrastructura de finanţare în yuan şi alianţele cu Sudul Global.
- Rusia, izolată, dar nu sufocată de sancţiuni, descoperă că ordinea internaţională pe care o contesta de două decenii e demolată acum chiar de cei care o construiseră.
- India, Brazilia, Africa de Sud, Indonezia - toate puterile mijlocii care, cândva, ar fi putut fi atrase în orbita americană printr-o diplomaţie răbdătoare - sunt acum împinse spre poziţionări multipolare, fiindcă bilateralismul american a devenit prea instabil ca să mai justifice angajamente.
Ordinea care apare nu este nici o nouă ordine americană, nici una chineză, nici una multilaterală. Este, deocamdată, "fragmentare" - şi fragmentarea favorizează, în mod natural, exact actorii cu cea mai mare toleranţă la haos: regimurile autoritare, reţelele criminale, capitalul speculativ, oligarhiile.
Centrul american, pretinzând că îşi recâştigă suveranitatea, o pierde de fapt - fiindcă transferă, prin propriile sale convulsii, oxigen politic şi economic actorilor pe care îi declară adversari.
Pragul datoriei, ca semnal
Pragul de 100% din PIB depăşit la 31 martie 2026 nu trebuie citit izolat. Trebuie citit împreună cu titlurile zilnice despre tarife, sancţiuni, ameninţări şi ruperea ordinii internaţionale.
Sunt aceeaşi poveste, văzută din două unghiuri diferite: unul economic, unul politic. Acceleraţionismul oferă vocabularul.
Datoria oferă presiunea.
Trump oferă execuţia.
Lumea oferă suportul de şoc.
Ceea ce traversează SUA nu este o criză a datoriei şi nici o criză de leadership.
Este o tranziţie de regim - pierderea condiţiilor care au făcut funcţional modelul american al ultimelor decenii.
Comportamentul administraţiei Trump nu produce această tranziţie.
O face vizibilă, brutală, urgentă.
Iar întrebarea care contează cu adevărat pentru restul lumii nu este cât de mult se va îndatora SUA, ci ce ordine internaţională va apărea de cealaltă parte a tranziţiei pe care hegemonul, conştient sau nu, o duce la îndeplinire - şi pe care periferia o suportă în fiecare zi, fără să fi fost consultată.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 14:41)
Da,interesant!Ramane de vazut si studiat!
2. Da
(mesaj trimis de Oarecare în data de 02.05.2026, 14:48)
Am citit cu atenție și plăcere. Felicitări.
Asistăm la o schimbare de paradigmă. Sistemul a ales pentru asta un personaj ca Trump pentru că este executantul ideal prin brutalitate. Da. Nici nu mai contează dacă "exotismul" lui este real sau doar o mască.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 14:52)
Trump si congressul sunt toti executantii Mossadului, asta inseamna Clasa Epstein, sanrajati si mituiti in acelasi timp. Pt ei nu exista lege internationala, nici nationala, nici onoare, nimic.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 14:56)
Atat poti sa intelegi, atat spui.
De fapt, nici nu esti in stare sa citesti articolul si sa-i sesizezi subiectul.
Da-i inainte cu propaganda prosteasca.
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 15:02)
Rubio a recunoscut in congress ca acest razboi l-au facut la cererea Israelului, asa scrie si pe site-ul departamentului de stat, la cererea criminalului de razboi Benjamin Netanyahu, care infunda puscaria imediat ce se termina razboaiele astea, pe care el si ai lui le-au pregatit timp de decenii.
2.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 02.05.2026, 15:20)
Da.
Criminalul Nicolae Ceausescu a spus sa mai punem o haina pe noi.
Criminalul Iosif Visarionovici Stalin a spus ca republicile unionale care nu sunt la periferia URSS nu au cum sa se desprinda.
Criminalul Iulius Cezar a spus Alea iacta est!
Criminalul Beniamin Netanyahu a spus ca va transforma Gaza intr-o insula a desertului.
Totusi, articolul nu este despre niciunul dintre ei si nici despre ce au facut ei.
Trebuie sa fii posedat ca sa vorbesti despre ei, cand subiectul articolului este distinct, cu limpezime.
Sau limitat intelectual.
Sau un limitat intelectual angajat ca propagandist prostesc.
3. fără titlu
(mesaj trimis de esop în data de 02.05.2026, 16:25)
Este adevarat. Iranul nu a avut norocul Japoniei atunci cind cele două „taifunuri salvatoare” au distrus corăbiile mongole ale lui Kublai Han și au salvat Japonia de invazie si care sunt cunoscute în istorie sub numele de Kamikaze (vânt divin).Iranul a pierdut din nou confruntarea cu Trump si Netanyahu asa cum cindva se intimpla la Gaugamela (1 octombrie 331 î.Hr.), lângă actualul Tel Gomel din Irak,unde Alexandru cel Mare a învins armata persană a lui Darius al III-lea .Este atit de evident .Trump nu poate sa isi mai apere aliatii .Bazele militare ce cindva protejeau statele aliate SUA nu m,ai reprezinta un pericol nici moral si nici militar pentru nimeni .Tehnologiile militare s-au cam egalizat iar pe anumite segmente americanii au fost deja intrecuti .A nu lovi o baza militara americana , fiind in timp real sanctionat daca o faci ) nu mai sperie pe nimeni .Rusii au patit-o cel mai bine .Ucraina loveste, cind vrea si cind doreste ,orisicare baza a rusilor ,indiferent cit de departe este ba chiar distrugind si rafinariile sau depozitele de combustibili .Rusii nu le pot apara .Rusia este in recesiune ,SUA este datoare vinduta ca si China dealtfel .Tare din urma vine doar UE care acum multumita deciziilor lui Putin si Trump se poate inarma de la zero .Calculati doar ce inseamna 5 procente din PIB, oferite pentru inarmare , la nivelul tuturor tarilor din UE si la nivelul tuturor aliatilor nostri .Este o suma formidabila la care se adauga cel putin un trilion de euro pe care Germania ii are deja pregatiti .Iti trebuie 7 vieti ca sa poti numara aritmetic suma .Eu unul mi-a luat gindul de la americani sau rusi .Ei vor fi aut din Europa .UE are accesul nelimitat la bani sub forma de imprumuturi si granturi si accesul la cele mai noi tehnologii militare de ultima generatie .Nici o alta entitate nu poate face ceea ce acum poate face UE. Aparitia UE si tot ceea ce urmeaza si se intimpla chiar acum este ceva unic in Istoria omenirii .
4. fără titlu
(mesaj trimis de Hyphen Lover în data de 02.05.2026, 20:38)
Felicitări pentru articol, MAKE!
Dintr-o data, totul prinde contur.
Mulțumesc!
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 22:49)
Articol foarte bun.
Este radiografia unui imperiu care a intrat in faza de convulsii si spasme inainte de cadere.
Martin Armstrong sustine ca dureaza 8 pana la 9 ani o astfel de faza.
Partea de cascada a caderii dureaza aproximativ 3-5 ani (in fereastra celor 8-9 ani).
Traim timpuri interesante.
Datoria intr-adevar e lantul care strange gatul SUA.
Ban.Cher.Vali
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 22:51)
Intreaba Make catre ce?
E simplu raspunsul si relativ trist avand in vedere ca SUA si-a arogat pozitia de stindard al democratiei in lume.
Catre detonarea NATO mai intai si mai apoi catre miscari secesioniste interne in SUA.
Acestea urmeaza de acum pana in 2036.
Ban.Cher.Vali
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 22:56)
Trebuie sa pui o intrebare simpla .Oare Trump nu stie ce face ? Oare Trump este cel care doreste disparitia sau retragerea SUA din NATO sau altcineva isi doreste acest lucru ? Cine este beneficiarul ? UE?
5.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.05.2026, 00:27)
Hai ca ne ați dat iar emoții!
Ce durează atât de mult sa va răspundeți singur?
2 minute!
Ne ia cu panică, zău așa...
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 02.05.2026, 23:53)
Se scrie istorie asta e clar.
cat despre trump stie ce face, si ceausescu parea ca stie ce face, azi se vede altceva.
Haosul a existat si in primul mandat dar a fost mai mult intern acolo in US, deci asta e stilul.
6.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.05.2026, 00:06)
Ce a facut Trump acum, dar sa vedem rezultatul, in loc sa stea in apararea titlului de hegemon mondial iese el la atac. Contra China binenteles , china este challengerul.
Dar scopul este pastrarea titlului. asa pare.
Datoria Trump zice ca o rezolva din crestere PIB cu 2 cifre.
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.05.2026, 09:25)
Ha, Ha. Chiar credeti ca golanii astia au o gandire cat de cat in sensul de mai sus? In afara laudelor, cultului personalitatii, naricisim, tranzactii folosind informatii privilegiate, minciuna pe fata, ei nu au nimic. O fac pentru ca pot si trebuie sa arate electoratuli ca pot. Ei doar atata pot. Adica sa nu vedem ce vedem pentru ca in fapt e o apa care curge la vale dar cu explicatii de te crucesti.
8. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.05.2026, 10:09)
Suum cuique. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
9. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 03.05.2026, 12:17)
Este o situație destul de incerta internațional pentru ca nu se știe efectele celor intamplate astăzi,trecerea de la globalizm la naționalism o sa se aplice total diferit plecând de la SUA pana in China,avem psihologii diferite in popoare,sisteme diferite de conducere,viziuni diferite.
Este posibil ca regimurile autoritare sa aibă la început un avantaj dar pe termen lung nici naționalismul extrem nu o sa iasă învingător.
10. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 04.05.2026, 11:53)
Ce se vede în SUA, Israel și chiar U.E este sfârșitul democrației occidentale, Faptul că au ajuns în fruntea Occidentului niște persoane iresponsabile, unele și inapte medical iar ”democrația” nu are pârghile necesare să înlăture un nebun precum Bibi Netanyahu ori un degenerat precum Trump, un senil ca Biden ori o coruptă ca Ursula este clar că nu funcționează.Degenerarea clasei politice și a Deep State-ului ce a susținut-o a împins Occidentul în actualul stadiu de dambla. Paradoxal plângătorii ”valorilor occidentale” nu văd faptul că în ”regimurile autoritare” din China,Rusia sau Iran funcționează meritocrația. Este suficeint să vezi ce diplomați au ”regimurile totalitare” comparativ cu ce vedem în Europa și America.
11. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 04.05.2026, 13:23)
Ordinea internationala e demolata da. De un senil fara plan sau care vrea sa distruga tot sistemul (pe care US l-a creat) pt niste "viziuni apocaliptice"? Nu cred.
America first asta este mottoul lui Trump. China contesta acest hegemon mondial US plus aliatii, din care mare parte sunt "neamurile" US, M. Britanie, EU, Canada, Australia, toti cu radacini comune.
Tot ce face Trump, desi pare haotic si este haotic dar se poate explica prin acest America First. Pana si dezbinarea EU, prin sprijinirea partidelor nationaliste anti EU(.. exit), este pt ca moneda euro i-a luat din hegemonia dolarului, iata cum scade dolarul fata de euro, asta ce inseamna mai multa cerere pt euro. Pana si alianta cu Putin este tot pt a contracara China. Este o strategie a americanilor din razboiul rece sa desparta China de Rusia, facand alianta cu una din ele. In fapt Nixon a pornit ascensiunea economica a Chinei incepand cu anii 60-70 cand a apropiat US de China pt a contracara URSS. Deci este o politica ce a mai fost folosita, iar rusii ar beneficia azi de o alianta cu US, chiar si-o doresc.
Pana si "anexarea " Canadei sau Groenlandei sunt tot piese din acelasi puzzle. Ma gandesc ca se intelege de ce. Sau atacul Venezuela si Iran. China a tot sapat hegemonia mondiala a US folosind chiar regulile US , capitalism, globalizare , au un plan pe 100 de ani de a domina lumea (BRICS, road and belt , isi aduna influenta tot mai mare chiar sub nasul US jucand dupa regulile create de US practic, adica asa s-a format si EU o zona de comert liber initial cu moneda proprie). De asta regulile create de US acum sunt schimbate, avantajeaza deja mai mult China sau chiar EU.
12. Felicitari pentru analiza!
(mesaj trimis de opinie în data de 04.05.2026, 14:44)
Presedintele Trump si a facut programul pentru al doilea mandat dupa liniile ideologice ale Heritage Foundation ,care agregase deja toti ultraconservatorii din SUA ( si nu numai din partidul Republican). Ce se intimpla acum e o continuare dramatica si accelerata a politicilor din primul mandat ,in care si a numit la Curtea suprema si in instante federale oameni fideli acestei ideologii,care a strabatut practic mandatul lui Biden astfel ca in 2024 Trump practic marcheaza decisiv in liniile politice vag schtate in campania electorala ca sa castige voturi ( dar cu tuse foarte groase si cu o aplecare puternica spre autoritarism ) si abandonate si alungate apoi din discursul politic al administratiei . Asa cum ar fi cu razboaiele purtate in afara granitelor si focalizarea pe politica interna ( cand tot ce face acum e centrat pe schimbari de regim in alte tari ,controlul strimtorilor ,si mai multa inarmare si mai multe forte si militari americani in exteriorul SUA.)Poate ca s a profitat de incapacitatea lui Biden de a sesiza ca practic i s a confiscat ghidonul politicii americane prin intermediul apropiatilor lui ( voit ,incompetenta ,tradare)si Biden a ramas sa se afiseze public cu marote si prezente declarative ( toate detrimentale dat fiind starea lui,si asta evident convenea enorm adversarului politic direct)
13. o fi pragul datoriei un semnal
(mesaj trimis de Dan_Bruma în data de 04.05.2026, 19:15)
Dar problema e alta. Problema e ca SUA nu mai au fani. Iar fanii care înca se mai busculeaza la usa limuzinii primesc super-tarife pe spinare. Ca sa se învete minte. Adio baze americane. Spaniolii au adulmecat-o de la distanta dar nemtii au luat-o direct în freza, pe când francezii au avut noroc cu marele ch arles si nu le-au instalat pe vremea când se vindeau ca pâinea calda tuturor dreamerilor cu bale la gura la vederea plajelor californiene. SUA nu mai are pentru cine sa imprime dolari. Asta e problema. The big greenback is over. Breton Woods is over. O fi pragul datoriei un semnal dar mai nasol e cand nu o mai cumpara nimeni.