Investigaţie FTM: Marile bănci pariază pe eşecul planetei - 1,6 trilioane dolari alocaţi industriei combustibililor fosili

În timp ce omenirea se confruntă zilnic cu efectele schimbărilor climatice, o parte dintre instituţiile financiare de top au pompat peste 1,6 trilioane dolari în companiile care activează în industria combustibililor fosili, susţinând mii de proiecte poluante noi, se arată într-o investigaţie jurnalistică publicată ieri de site-ul Follow The Money (FTM).

Din datele obţinute de Follow the Money reiese că, printre principalii actori, se numără bănci din China, dar şi giganţi europeni precum Barclays, Deutsche Bank şi Credit Agricole, în timp ce beneficiarii principali sunt companii precum TotalEnergies din Franţa şi Eni din Italia. Conform analiştilor consultaţi de sursa citată, aceste investiţii echivalează cu un pariu cinic al băncilor respective pe eşecul tranziţiei energetice şi pe incapacitatea omenirii de a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale.

Avertismentele experţilor sunt clare şi urgente. În 2021, Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) a tras un semnal de alarmă fără echivoc: „nu trebuie să mai existe finanţări noi pentru combustibili fosili dacă lumea vrea să limiteze încălzirea la 1,5 grade Celsius”. Cu toate acestea, între 2021 şi 2024 au fost dezvoltate peste 2.300 de noi proiecte de petrol, gaze şi cărbune, potrivit CarbonBombs.org, o iniţiativă a patru ONG-uri care monitorizează impactul acestor „bombe de carbon” asupra planetei. Cercetările lor arată că, luate împreună, emisiile provenite din aceste proiecte - atât cele noi, cât şi cele existente - ar depăşi de 11 ori bugetul global de carbon rămas, adică limita maximă de CO2 pe care o putem emite fără a depăşi pragul de siguranţă climatică. În ritmul actual al emisiilor, acest buget va fi epuizat în mai puţin de patru ani, potrivit Carbon Clock al Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic.

Jurnaliştii de la Follow The Money susţin că problema respectivă se va afla pe agenda summitului climatic COP30, care va avea loc luna viitoare la Belem, în Brazilia, şi care îşi propune să determine măsuri concrete pentru a menţine creşterea temperaturii globale sub 1,5 grade Celsius.

Fergus Green, profesor asociat la University College London, a declarat pentru sursa citată că „guvernele, investitorii şi instituţiile financiare trebuie să asculte vocea oamenilor de ştiinţă şi să înceteze susţinerea noilor proiecte bazate pe combustibili fosili”. Green, care a publicat recent un studiu în revista Science, susţine că „nu este nevoie de noi investiţii în combustibili fosili într-un scenariu de 1,5 grade Celsius”. Proiectele existente pot acoperi cererea globală de energie până în 2050, confirmând concluzia IEA din 2021. „Trebuie să construim o normă internaţională împotriva noilor proiecte de combustibili fosili”, a declarat el pentru Follow The Money.

Analiza CarbonBombs.org a conectat cinci seturi de date majore pentru a urmări legătura dintre proiectele noi, companiile din spatele lor şi băncile care le finanţează. Cele mai mari zece bănci implicate provin din Canada, China, Japonia şi Statele Unite, dar printre europenele de top se numără Barclays (Marea Britanie), Credit Agricole (Franţa) şi Deutsche Bank (Germania). Beneficiarii sunt nume uriaşe din energie: Eni a primit 33,1 miliarde de dolari, TotalEnergies 21,8 miliarde dolari, iar China National Offshore Oil Corporation a fost finanţată de sistemul bancar cu 7,3 miliarde dolari. Împreună, aceste trei companii sunt responsabile pentru 364 de proiecte noi între 2021 şi 2024, adică 16% din totalul global.

Un caz mai puţin cunoscut este cel al Mercuria Energy Group, o companie elveţiană de trading de materii prime, care a beneficiat de o alocare de peste 23,5 miliarde dolari din 2021 şi până în prezent. Filiala sa, Phoenix Global Resources, deţine concesiuni în regiunea Vaca Muerta din Argentina, care are a doua cea mai mare rezervă de gaze de şist şi a patra cea mai mare rezervă de petrol de şist din lume. Dacă toate aceste rezerve ar fi arse, ar elibera 24 de miliarde tone de CO2, adică de opt ori mai mult decât emisiile anuale ale Uniunii Europene, potrivit Global Energy Monitor.

Confruntate cu acuzaţiile de mai sus, băncile încearcă să se justifice. Credit Agricole a declarat pentru sursa citată că „firmele pe care le finanţează sunt diversificate şi pot avea proiecte majore de decarbonizare, precum cele în domeniul energiei regenerabile sau al hidrogenului”, adăugând că finanţarea corporativă este „o condiţie prealabilă pentru a le putea sprijini şi în aceste direcţii”. Deutsche Bank a refuzat să confirme cifrele, afirmând că „nu comentează relaţiile cu clienţii” şi a subliniat că şi-a „retras o parte din expunerea pe sectoarele cu emisii ridicate de carbon”, în timp ce banca Barclays a ales tăcerea.

Totuşi, specialiştii avertizează că aceste investiţii nu sunt doar o ameninţare pentru climă, ci şi un pariu financiar riscant. Sam Fankhauser, profesor de economie climatică la Universitatea Oxford, afirmă că „multe dintre aceste investiţii se vor transforma în active blocate şi vor trebui scoase din bilanţuri”. În opinia sa, nu este doar o veste proastă pentru mediu, ci şi pentru investitori: „Este o veste proastă pentru cei care cred că vor face bani din ceva ce, în realitate, nu le va aduce profit”, afirmă Fankhauser, care a adăugat pentru sursa citată că „profilul de risc şi randament al energiei regenerabile este astăzi mult mai bun decât cel al combustibililor fosili”.

Mai mult, datele Agenţiei Internaţionale pentru Energie Regenerabilă (IRENA) confirmă această tendinţă. În 2024, investiţiile în energie solară au fost, în medie, cu 41% mai ieftine decât cele în combustibili fosili, iar energia eoliană cu 53% mai ieftină.

Profesorul Sam Fankhauser susţine că guvernele trebuie să acţioneze decisiv, folosind un mix de politici: subvenţii pentru energia verde, taxe pe carbon şi reglementări stricte care să limiteze operaţiunile poluante. „Trebuie să fie foarte clar pentru companiile de combustibili fosili şi pentru finanţatorii lor că nu mai există o bază comercială viabilă pentru acest model”, avertizează el.

Din cele de mai sus reiese că în timp ce planeta se confruntă cu efectele tragice ale schimbărilor climatice, o parte din fluxurile masive de capital continuă să curgă spre industriile care alimentează criza. Fiecare dolar investit într-un nou zăcământ de petrol sau cărbune înseamnă o lovitură dată şanselor de supravieţuire ale generaţiilor viitoare. Marile bănci nu mai pot pretinde neutralitate. Ele au de ales între profitul pe termen scurt şi viitorul planetei, iar alegerea pe care o fac acum este esenţială pentru dezvoltarea sustenabilă.