English
A trecut de multişor vremea colindelor, dar mie mi-a rămas în minte, din urmă....mult... de mult din urmă, un ciot de pseudo-colindă de sărăcie, strigată sau doar zisă mai cu foc prin tramvaiele, autobuzele şi troleibuzele anilor ”socialişti”. Urătorii erau ţînci mai răsăriţi. Mergeau cîte doi, trei, uneori însoţiţi de un adult. Din oficiu, fără bilet. Controlorul, chiar dacă se nimerea prin mijlocul de transport în comun nu le cerea niciodată acea dovadă obligatorie a conformităţii cu legile economiei socialiste privitoare la utilizarea serviciilor publice, ceea ce le adeverea şi întărea statutul special, diferit de al nostru, al călătorilor obişnuiţi. ”Zicători de bine”, în mod evident provenind din familii puternic defavorizate, în căutarea unui ”ajutor financiar de sărbători”, care să le spoiască, fie şi numai pentru o zi, două, un colţişor al sărăciei pe care o locuiau în toate celelalte zile, obişnuite, ale anului. O ţoală nouă, chiar dacă de la vechiturile altora, o bucată mai bună la masă, măcar o dată. Într-un vis rareori realizat, poate ceva care să aducă a jucărie. Iar, dacă nu altceva, fie şi numai o îmbunare trecătoare a obidei de fiecare zi, amare, cu care părinţii îi alungau din casă la cerşit, ”mascaţi” în colindători. În vremea ”socialismului triumfător” însă, oficial, nu existau nici persoane, nici grupuri defavorizate, nu exista nici exploatarea omului de către om, nici a copilului de către părinţi, nici a femeii de către bărbat, stat şi biserică. După cum nu aveau cum să existe, conform prescripţiilor ideologice, nici măcar cetăţeni trişti: ”Nu există să existe cetăţeni cu feţe triste!” Colinda-kitch povestea ceva despre o întîlnire dintre Dumnezeu şi Sfîntu Petru. O întîlnire evident specială care nu se putea întîmpla decît într-un loc special: ”la un colţ de cotitură”! Aici, ”deştepţii” din tramvaie, troleibuze şi autobuze, mustăceau, zîmbeau superior sau chiar ziceau ceva tare, în bătaie de joc. ”Ce prostie, cum să aibă cotitura colţ?!” ”Cîntarea” mucioşilor era dovada peremptorie a faptului că ”urătorii” nu sunt altceva decît nişte ”rebuturi sociale” demne de un dispreţ mai mult sau mai puţin îngăduitor. Doar nişte ”arătări” inferioare, rătăcite din vina lor, pe undeva, pe căile care duceau ineluctabil societatea noastră socialistă multilateral dezvoltată spre culmile comunismului. Implacabil inferiori, prin ”nivelul de subcultură”. Ei, în schimb, cei de pe margine, cei ce zîmbeau dispreţuitor erau ”mult...mult mai superiori”!! ”Superioritatea” asta afişată ca o insignă, ca un atestat de ”cultură socialistă” bine asimilată, m-a făcut să le caut nod în papură. ”Deştepţilor”, desigur. Şi, am găsit! Colţul şi cotitura puteau foarte bine să fie două lucruri diferite, chiar dacă luate, evocate împreună într-o construcţie semantică. Imaginaţi-vă o casă aşezată la o cotitură de drum. Unul dintre colţurile casei priveşte direct în linia curburii drumului. Majoritatea caselor au colţurile aliniate la liniile drepte ale străzilor. Un colţ la sau de cotitură este însă perfect posibil şi reprezintă un caz special! Memorabil, de aceea. Nimic absurd sau contradictoriu. Prostia ”deştepţilor” în schimb este greu de dizlocat. Exact ca reacţia sălilor, zeci de săli, mii de reprezentaţii ale Scrisorii Pierdute. Ani şi decenii la rînd lumea rîde automat şi ”superior” la scena în care Farfuridi şi Brînzovenescu discută soluţia trimiterii unei telegrame la Bucureşti, către conducerea partidului. Trădare, trădare, trădare, de trei ori trădare...Nu o iscălesc, e prea tare, zice Brînzovenescu. Trebuie să ai curaj, ca mine! Trebuie să o iscăleşti: o dăm anonimă! Aici e prima zvîcnire de veselie a sălii. Cum să o semnezi, dacă e anonimă? Prea bine. Trebuie doar să faci efortul să te gîndeşti că semnătura din textul telegramei e una, iar semnătura de pe buletinul de expediere la telegraf e alta. Aşa da, o iscălesc, se învoieşte Brînzovenescu. O iscălim: ”Mai mulţi membri ai partidului” (semnătura din textul telegramei). Da, dacă ne cunoaşte slova la telegraf? zice precaut Brînzovenescu (obiecţie privind semnătura din formularul oficial al telegramei). Aici lumea din sală rîde iar, din plin!!! ”Deştepţii” îl cred pe Caragiale un soi de miştocar, mă rog, un miştocar ”rasat”. Iar ei, spectatorii lui deştepţi, înţeleg miştoul! Pricep unde bate vorba lui! Şi rîd...din inimă! Nu le trece prin cap cum ar putea cineva să recunoască slova altcuiva, dacă ea este impuls electric trimis pe reţeaua telegrafului. Brînzovenescu trebuie să fie vre-un tîmpit, un incult a-tehnic. Proştii însă sunt ei, cei ce rîd, fără să priceapă sau să îşi mai aducă aminte că impulsul electric de pe fir este mai întîi, obligatoriu, un mesaj scris de mînă, de cineva, pe un formular al poştei. Un înscris olograf ce rămîne la poştă şi poate oricînd să probeze identitatea expeditorului! Nimic de rîs, Brînzovenescu este doar precaut, nicidecum idiot! Caragiale, în schimb, se joacă de vreun secol şi ceva cu minţile ”deştepţilor”, dovedindu-le că încă nu s-au deşteptat destul ca să îl înţeleagă!
De ce vă povestesc eu dumneavoastră toate acestea? Pentru că anul care oficial a venit deja, 2026, stă sub semnul unei încleştări epice. Al războiului total împotriva prostiei. Deopotrivă, prostia la purtător, cu nume şi prenume, şi prostia de masă, anonimă. Oricît ar putea să pară de ciudat cuiva, tot ceea ce ni se va întîmpla, important, anul acesta ţine de prostia altora. De modul în care se va manifesta şi, respectiv, de succesul operaţiunilor de îngrădire, de limitare a prostiei şi a consecinţelor sale sociale, economice, politice, pe care le vom duce cu succes. Dar despre toate acestea, în capitolul următor! Editorialul următor, vreau să zic.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 13:38)
Satira si umorul lui Caragiale naste acum monstri .Brinzovenescu si Farfuridi (nume de mare rezonanta romanesca )sunt vazuti la tot pasul .Prostia omeneasca nu are rival .Multi inca vor sa duca cu tirna soarele in casa .Caragiale este si el un fel de Pristanda asa cum suntem noi toti .Singurul care ne depaseste este doar idolul Maga .
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 17:04)
Prostia se refera la polticile de austeritate datorate unei alte prostii inarmarea Europei, razboiul din Ucraina...
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 17:32)
De ce sa iei din resursele anjajatilor si sa dublezi sarcinile: Impozite, taieri..att stiu sa faca, lipsa de imaginatie se numeste prostie.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 17:54)
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus ca o parte semnificativă a fondurilor europene să fie redirecționată de la subvențiile agricole și plățile pentru dezvoltare regională către domenii considerate prioritare, precum apărarea ...
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:03)
Inițiativa este susținută în special de statele din nordul Europei, care contribuie mai mult la bugetul comun decât primesc înapoi. În schimb, țările din sudul și centrul Uniunii se opun ferm, deoarece beneficiază în mod tradițional de fonduri consistente pentru agricultură și regiunile mai puțin dezvoltate.
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:04)
Tensiunile au fost amplificate de recentele manevre diplomatice ale Franței și Italiei, care au condiționat sprijinul pentru acordul comercial Mercosur de obținerea unor avantaje suplimentare pentru fermieri.
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:05)
În 2004, Politica Agricolă Comună absorbea aproape jumătate din bugetul UE, în timp ce actuala propunere pentru perioada 2028–2034 prevede un prag minim de aproximativ 25% pentru agricultură, cu posibilitatea depășirii acestuia de către statele membre.
1.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:22)
•Puterea nu mai este exercitată în numele unui „popor”, ci în beneficiul unor grupuri restrânse de hiper-elite;
•Statul devine un instrument patrimonial, utilizat pentru acumularea de bogăție, prestigiu și securitate personală;
•Normele internaționale sunt contingente, respectate doar atunci când servesc intereselor elitei conducătoare;
•Politica externă seamănă cu politica de curte, unde loialitatea,...
1.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:24)
accesul și favorurile contează mai mult decât dreptul sau tratatele.
MAGA- „Dacă înțelegi că aceste acțiuni sunt concepute pentru a face o elită mai puternică - nu Statele Unite ca întreg - atunci totul devine coerent.”
1.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.8)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:26)
Trump ca figură neo-royalistă-Neo-royalismul este o teorie emergentă care susține că sistemul internațional se îndepărtează de logica statelor-națiune și revine, treptat, la o ordine premodernă, asemănătoare epocii monarhiilor absolute., Donald Trump nu este o anomalie, ci un simptom avansat al transformării ordinii globale.
1.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.9)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:27)
Atât în cazul Venezuelei, cât și în cel al Groenlandei, deciziile sale par să urmeze o logică clară:Nu maximizarea interesului național american, ci consolidarea puterii unui cerc restrâns de actori politici, economici și ideologici.
1.11. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.10)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:32)
Iar întrebarea esențială pentru Europa și restul lumii nu este doar ce face Trump, ci:
Suntem pregătiți să trăim într-o lume în care regii s-au întors — fără să mai poarte coroane?
1.Dreptul internațional devine decorativ, nu constrângător;
2.Alianțel e devin instabile, bazate pe raporturi personale;
3.Europa riscă să fie prinsă între imperii personale, nu...
1.12. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.11)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:32)
nu între state raționale;
4.Instituțiile multilaterale (ONU, NATO, OMC) sunt golite de conținut.
1.13. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.12)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:34)
Neo-royalismul nu înseamnă coroane și tronuri, ci:
•rețele informale,
•loialități personale,
•putere exercitată discreționar.
1.14. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.13)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 22:39)
Nu e nici un neo nimic, maga e o miscare a narcisistilor colectivi:
-nu suporta contrazicere , iau orice dferenta de opinie ca atac personal
-ierarhii stricte, nu-si asuma responsabilitati, altcineva decide, el executa deci nu poate gresi
-noi vs ei, unde mereu se vorbeste la plural,"noi" iar "ei" sunt mereu rai, tradatori sau satanisti sau etc
-infantilism si nevoia de o figura materna/paterna care sa aiba grija de ei, liderul puternic, "daddy", Trump e daddy.
-dispretul fata de legi si...
1.15. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.14)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 22:40)
-dispretul fata de legi si reguli
-negarea realitatii ,vezi femeia impuscata "in autoaparare", chiar sustin asta, rescrierea trecutului, realitati paralele
-victimizare grandioasa, sunt cei mai buni din lume, dar cei mai furati, cei mai pacaliti
-agresivitate,
-aparenta fortei, conteaza sa arate puternici, sa domine discutia, situatia, "alfa dog"
Primul narcisist din lume a fost Cain deci nu e nou sub soare.
2. contrar ar fi o prostie
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:45)
Mai presus de orice, guvernele europene încearcă să evite o confruntare militară, au spus cei trei diplomați și oficialul UE. O intervenție directă a SUA în Groenlanda - teritoriu aparținând unui stat membru UE și NATO - ar marca, avertizează liderii europeni, sfârșitul ordinii de securitate postbelice.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.01.2026, 18:46)
Pentru Uniunea Europeană, prioritatea rămâne clară: păstrarea NATO. Deși oficialii europeni resping ferm ideea că Europa ar putea „ceda” Groenlanda, discursul lor arată cât de disperată este dorința de a evita o ruptură directă cu Washingtonul - chiar și cu prețul unor concesii majore.