Megaproiectele UE de miliarde de euro din transporturi ies de pe traiectoria planificată

Construcţia infrastructurilor de transport de maximă importanţă ale Europei a avut de suferit pe fondul crizelor neprevăzute, acumulând şi mai multe costuri şi întârzieri, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei. Aceasta este concluzia principală a unui nou raport al Curţii de Conturi Europene, care conţine informaţii actualizate faţă de observaţiile şi constatările dintr-un audit similar din 2020, a relatat sursa citată. Prin urmare, auditorii au trecut de la diagnosticul „este puţin probabil” la un clar „nu va fi atins” după ce au analizat şansele ca obiectivul stabilit pentru 2030 privind finalizarea reţelei transeuropene de transport (TEN-T) centrale să fie atins, conform sursei amintite.

Având în vedere cât sunt de importante coridoarele principale de transport transfrontalier pentru cetăţenii şi întreprinderile europene, auditorii Curţii de Conturi Europene au analizat situaţia actuală în raport cu date şi observaţii cheie din raportul lor special din 2020 pe această temă, a informat sursa citată. Situaţia din 2025 este mai sumbră decât cea din 2020 şi cu mult sub ce s-a prevăzut iniţial, potrivit sursei citate. Fără doar şi poate, din 2020 şi până acum, megaproiectele s-au confruntat cu şi mai multe dificultăţi din cauza pandemiei de COVID-19 şi a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, conform sursei menţionate anterior. În plus, au trebuit să se alinieze la cerinţe normative noi şi să depăşească probleme tehnice neprevăzute, conform celor relatate.

„Infrastructurile de transport de maximă importanţă ale UE ar trebui să remodeleze Europa, aducându-ne mai aproape unii de alţii şi ajutând la dezvoltarea economică. Totuşi, au trecut 30 de ani de când au început proiectele şi tot suntem departe de a tăia panglica şi de a obţine îmbunătăţirile promise pentru fluxurile de călători şi de mărfuri în toată Europa”, a declarat doamna Annemie Turtelboom, membra Curţii de Conturi Europene care a condus acest raport de actualizare, în comunicat.

Multe dintre megaproiecte au fost marcate de creşteri ale costurilor - auditorii raportaseră în 2020, pentru cele opt megaproiecte examinate, o creştere globală a costurilor reale (calculate net de inflaţie) de 47 % în comparaţie cu estimările iniţiale, potrivit sursei citate. Astăzi, diferenţa este de 82 %, adică de aproape două ori mai mare. În spatele acestui procent se află în principal derapaje ale bugetului în două proiecte: Rail Baltica (costurile au explodat, crescând cu 160 % în ultimii 6 ani, adică de aproape patru ori faţă de estimările iniţiale) şi legătura feroviară Lyon-‍Torino (costurile au crescut cu 23 % în ultimii 6 ani - depăşind dublul previziunilor iniţiale). Chiar dacă tendinţa a încetinit recent (creştere de 9 % în ultimii 6 ani), costurile de construcţie ale megaproiectului Canalul Sena-‍Europa de Nord s-au triplat per total de la lansare. Impactul asupra cofinanţării din partea UE nu este automat, întrucât aceasta nu este direct legată de costul total. În orice caz, cele opt megaproiecte au primit în total granturi suplimentare din partea UE în valoare de 7,9 miliarde de euro de la analiza din 2020, ceea ce înseamnă că UE a plătit până acum pentru aceste infrastructuri 15,3 miliarde de euro, a subliniat sursa citată.

Când vor fi în sfârşit gata aceste infrastructuri? În 2020, auditorii observaseră că ele erau în întârziere în medie cu 11 ani faţă de planul iniţial. În 2025, au constatat că situaţia s-a înrăutăţit. Cele cinci megaproiecte pentru care existau informaţii sunt acum în întârziere în medie cu 17 ani. Linia feroviară Y Vasca, care ar fi trebuit să fie dată în exploatare înainte de 2010, conform calendarului său iniţial, şi nu mai târziu de 2023, conform planului revizuit din 2020, va fi finalizată cel mai devreme în 2030 (promotorii proiectului consideră că, de fapt, 2035 este un termen mai realist). Deschiderea legăturii feroviare Lyon-‍Torino este acum prevăzută pentru 2033 (iniţial, ţinta era 2015, iar apoi, 2030, conform calendarului din 2020). Tunelul de bază Brenner se va deschide cel mai devreme în 2032, şi nu în 2016 sau în 2028, aşa cum se prevăzuse anterior. Canalul Sena-‍Europa de Nord trebuia iniţial să fie inaugurat în 2010, apoi a fost amânat pentru 2028, pentru ca, în prezent, să aibă ca orizont de finalizare anul 2032. Concluzia auditorilor este deci clară: reţeaua centrală TEN-‍T a UE nu va fi în niciun caz finalizată până în 2030.

În ciuda acestor probleme, Comisia Europeană nu a recurs decât o singură dată la principalul instrument juridic (limitat) pe care îl are la dispoziţie pentru a cere explicaţii cu privire la întârzieri (articolul 56 din Regulamentul TEN-‍T din 2013). Nu este vorba însă de niciunul dintre cele opt megaproiecte examinate de auditori. Ei se aşteaptă ca recenta revizuire a Regulamentului TEN-T să extindă rolul şi competenţele Comisiei Europene în supravegherea finalizării reţelei. Totuşi, impactul noilor reglementări se va vedea mai mult la megaproiectele din viitor şi va depinde de felul în care ţările din UE vor pune efectiv în aplicare şi respecta prevederile legale, a concluzionat sursa citată.